Un studiu recent a identificat o semnătură cerebrală a singurătății și modul în care anumite zone din creier se dezvoltă sau recesează în funcție de aceasta.

 În timpul sărbătorilor de iarnă, pe vreme de pandemie, au fost pentru unele persoane marcate de singurătate.

Este clar că singurătatea nu aduce beneficii semnificative echilibrului mental, dar un studiu prezintă fotografia impactului acesteia asupra creierului.

Cercetarea a fost realizată pe o populație de circa 40.000 de subiecți, de vârstă mijlocie și înaintată, prin tehnici de rezonanță magnetică. Astfel, în timp ce unele zone își reduc semnificativ activitatea, altele se activează sau își modifică modul în care transmit informații altor arii cerebrale.

Surprinzător, singurătatea duce la o activitate cerebrală mai intensă în zona a ceea ce se numește „default network" (rețeaua implicită ).

Această zonă este responsabilă de reflecție, re-evocarea amintirilor, planificarea viitorului și poziția față de alte persoane.

Volumul de materie cenușie specific acestor zone s-a dovedit mai dezvoltat decât la persoanele care nu suferă de singurătate. De asemenea, a fost identificată o intensificare a activității din fornix, care leagă hipotalamusul de rețeaua implicită.

Identificarea tehnică a zonelor cerebrale pentru diverse afecțiuni sau stări, cum este cazul singurătății, reprezintă pași foarte importanți pentru dezvoltarea soluțiilor terapeutice și medicamentoase țințite, de mare eficiență.

Singurătatea este recunoscută de către tot mai mulți specialiști ca o stare gravă, care este responsabilă de agravarea declinului cognitiv și a demenței, la persoanele în vârstă.

În cazul persoanelor tinere, singurătatea este un factor important care poate duce la accentuarea predispozițiilor depresive și anxioase. Acestea trebuie tratate în fază incipientă, de către terapeuți sau medici.