O echipă de cercetători a descoperit, recent, că există o corelație între activitatea celrebrală a copiilor și adulților în timpul activităților ludice desfășurate împreună. Cu alte cuvinte, creierele se sincronizează, atunci când folosesc aceleași jucării și mențin contactul vizual.

Studiul a fost desfășurat în laboratoarele Universității din Princeton, unde anterior se descoperise o legătură similară între adulții care privesc împreună filme sau se implică în activități de socializare în timpul cărora povestesc. Elise Piazza, cercetător în cadrul laboratorului Princeton Neuroscience Institute (PNI ), susține că sincronizarea neurală dintre adult și copilul cu vârstă mai mică de un an are impact major în dobândirea și dezvoltarea limbajului celui din urmă.

Deși studierea interacțiunilor simultane din creierele adulților este relativ simplă, utilizând tehnici de imaging prin rezonanță magnetică, crearea unui mediu de laborator prietenos și mai ales în deplină siguranță pentru copii, s-a dovedit o provocare. Soluția finală a implicat un nou sistem dual de imaging, bazat pe „near-infrared spectroscopy" (fNIRS ) și care citește în timp real oxigenarea anumitor zone puternic vascularizate din creier.

Cercetarea a implicat un eșantion de 42 de copii, dintre care 21 au fost excluși din cauza hiper-activității iar alți trei pentru că au refuzat complet să poarte casca pentru scanare. Au rămas astfel 18 copii, cu vârste între 9 și 15 luni.

„Am observat, cu surprindere, că în anumite condiții creierul copilului anticipa, devansa de câteva secunde creierul adultului, ceea ce demonstrează faptul că micuții nu doar primesc input ci chiar ghidează adultul către obiectul către care urmează să-și focalizeze atenția. De exemplu, în timp ce creierul adultului anticipează momentul în care copilul va zâmbi, creierul copilului anticipează când adultul va folosi un limbaj copilăros. Există o interacțiune foarte dinamică, fluidă, între cele două creiere" explică cercetătorii.

Rezultatele cercetării sunt importante pentru înțelegerea dezvoltării anumitor funcții atipice, mai ales cele legate de autism și oferă soluții de optimizare a strategiilor de abordare în cazul copiilor cu dificultăți de învățare sau dizabilități.