Frica este o parte normală și naturală a vieții. Este urmarea evoluției noastre ca specie.

Diferite temeri apar în anumite momente ale vieții noastre. Vârsta exactă și intensitatea fricii variază ușor de la copil la copil, însă toți trec prin aceste temeri care în majoritatea lor apar la vârste similare. Teama de străini și teama de a fi separat de persoana de îngrijire apar la copii în jurul vârstei de 9 luni. Pe măsură ce copiii cresc încep să manifeste alte frici naturale. Teama de animale - ex. câini, insecte - teama de întuneric, de apă sau de supranatural (ex. fantome, monștrii ) apar adesea la copiii mici sau un pic mai mari.

După 3 ani copiii încep să devină mai conștienți de ei înșiși și dezvoltă treptat o dorință puternică de a se integra în grupul celorlalți. Aceste preocupări cresc în intensitate pe parcursul anilor următori și ajung la apogeu la adolescență, atunci când modul cum arată și ceea ce cred alți copii despre ei devin cele mai importante lucruri din lume. Odată cu această etapă pot apare temeri că nu sunt acceptați sau că sunt respinși de grupul de semeni.

Când devine anxietatea o problemă? Cum îți dai seama că teama copilului este "anormală"? Nu există "temeri anormale". Toate temerile sunt normale - dar unele sunt mai intense decât celelalte. Deci copiii cu probleme de anxietate au temeri care au devenit mai exagerate și mai intruzive decât cele ale altor copii.

Altfel spus, frica copilului meu interferă cu viața sa, îi cauzează dificultăți? Aceste dificultăți pot fi foarte variate - să îi genereze supărare și neplăcere, îl pot împiedica să se bucure de lucrurile care îi plac, îi afectează performanțele școlare sau sportive, îl fac să evite anumite locuri, situații sau persoane.

În concluzie, dacă anxietatea copilului tău îi afectează viața în mod neplăcut, atunci este cazul să te gândești cum să îl ajuți să o controleze. Dacă o poți face chiar tu sau e nevoie să apelezi la un specialist, decizi în funcție de echilibrul dintre nivelul la care este afectat copilul de anxietate și gradul de efort pe care tu, copilul și restul familiei sunteți dispuși să îl depuneți pentru a elimina frica respectivă. Decizia trebuie luată atât de tine, cât și de copil.

Dacă simți că nu te descurci pe cât ai vrea de bine ca să-l ajuți, nu uita - poți oricând să apelezi la un specialist: la un psihoterapeut sau un psihiatru pentru copii și adolescenți.