Bolile psihosomatice
Termenul de boli psihosomatice se refera la acele afectiuni medicale a caror aparitie si/sau evolutie este afectata de factori psihologici.
Suferinţele în plan psihologic pot să genereze nu numai boli psi¬hice, ci şi boli somatice (denumite psihosomatice ) ; in plus, anumite boli so¬matice, ca de exem¬plu tumorile cerebrale, insuficienţele de organ (hepatică, re¬na¬lă sau chiar respiratorie şi cardiacă ) pot antrena tulburări psihice importante (mergând până la stări delirante sau comatoase ) .
Cu toate ca, in principiu, orice afectiune este influentata, fie si intr-o mica masura, de factorii psihologici, exista un numar de afectiuni pentru care aceasta legatura psihic-somatic este evidenta.

Chiar daca pentru unele din aceste boli se descopera agenti cauzali organici sau chiar infectiosi, totusi, declansarea sau evolutia lor ramane influentata de factorul psihic. De exemplu, chiar dupa descoperirea implicarii Helicobacter pilori in patogeneza ulcerului gastroduodenal, se accepta ca factorul de stres psihogen determina declansarea bolii la un purtator pana atunci sanatos de Helicobacter, iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toti purtatorii sanatosi de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.

Intelegerea genezei si mentinerii bolii psihosomatice:
In bolile psihosomatice, factorul genetic si factorii de mediu orienteaza vulnerabilitatea catre un organ, fixand tinta pe care vor actiona factorii psihologici - stresul, afectele negative, stilul de adaptare la stres.


Criterii de diagnostic (conform diagnosticarii internationale DSM IV-TR )
A. Este prezenta o afectiune medicala generala
B. Factorii psihologici afecteaza negativ afectiunea medicala generala intr-unul din urmatoarele moduri:
- factorii psihologici au influentat cursul afectiunii medicale generale si anume dezvoltarea, exacerbarea sau in¬tarzierea vindecarii afectiunii medicale generale;
- factorii interfereaza cu tratamentul afectiunii medicale generale;
- factorii constituie un risc suplimentar pentru sanatatea individului;
- raspunsuri fiziologice legate de stres precipita sau exacerbeaza simptomele afectiunii medicale generale.

Factorii psihologici se refera la:
1 ) O tulburare psihica ce afecteaza o conditie medicala generala (de exemplu, depresia majora intarzie recuperarea dupa infarct miocardic ) ;
2 ) Simptome psihologice (anxietatea care exacerbeaza astmul etc. ) ;
3 ) Trasaturi de personalitate sau stil de a reactiona la stres
4 ) Comportamente maladaptative (sedentarism, dependente etc. ) ;
5 ) Raspuns legat de stres (exacerbarea la stres a ulcerului, a hipertensiunii arteriale, aritmiei etc. )

Debutul afectiunilor psihosomatice
Aceste afectiuni se pot manifesta pentru prima oara in copilarie, in adolescenta (anorexia mentala, astmul bronsic, uneori diabetul etc ) sau la varsta adulta in urma unui soc emotional puternic.
La inceput manifestarile au un caracter reversibil, dar pe masura ce simptomele se repeta, ele pot instaura o conditie medicala alterata, prin slabirea rezistentei generale a organismului sau afectarea functiilor anumitor organe. In general afectiunile psihosomatice se centreaza la nivelul anumitor organe predilecte: in sfera digestiva; in sfera respiratorie si alergica sau cardio-vasculara, etc
Cum diferentiem tulburarea psihosomatica de o afectiune organica?
Bolnavii suferind de tulburari psiho-somatice se diferentiaza de cei cu afectiuni somatice prin cateva aspecte de baza:
1. multitudinea simptomelor (tahicardie, greata, constipatie/diaree, dificultate in respiratie, sensibilitate alergica excesiva la diferiti stimuli, scaderea ponderala/obezitatea, astmul bronsic, angina pectorala etc ) ;
2. convingerea bolnavilor de existenta unei cauze organice in ciuda examinarilor repetate care nu pun nici un diagnostic si adesea neacceptarea explicatiilor de ordin psihologic;
3. uneori preocuparea excesiva fata de starea sanatatii personale, centrarea pe simptom
4. caracterul repetitiv al manifestarilor;
5. persistenta in timp, in ciuda tratamentului dat de internist, cardiolog, gastroenterolog, etc;
6. uneori asocierea mai multor afectiuni psihosomatice la acelasi individ
7. antecedentele de aceeasi natura din cadrul familiei;
8. incidenta crescuta a manifestarilor in perioadele de stres crescut sau dupa anumite evenimente (certuri in familie, dificultati financiare etc ) ;
9. existenta unui eveniment traumatic psihic sau expunerea de lunga durata la un stres major, care a consumat in timp resursele energetice ale persoanei si a redus capacitatile adaptative ale acesteia;
10. in unele cazuri, existenta in prim plan a unei alte tulburari psihice prealabile, dominante in sfera psihica a individului (depresie, anxietate, etc )

Tratamentul bolilor psiho-somatice
Obiective terapeutice:
1. Reducerea anxietatii, depresiei si, in general, a dispozitiei negative (cu ajutorul farmacoterapiei, dar si al psihoterapiei ) .
2. Facilitarea constientizarii si a exprimarii propriilor afecte, imbogatirea vietii imaginative, diferentierea senzatiilor de sentimente.
3. Ameliorarea functionarii personale si autonomiei
4. Ameliorarea relationarii in familie, grup social, grup profesional, diminuarea afectelor negative acumulate
Sentimentele negative neexprimate (de exemplu, furia retinuta ) sunt factori psihologici ce afecteaza negativ bolile psihosomatice (de exemplu, cardiopatia ischemica ) si trebuie inlaturate
5. Ameliorarea imaginii de sine, inclusiv a imaginii corporale.

Tratament farmacologic:
Antidepresive
Folosirea antidepresivelor in bolile psihosomatice este foarte utila mergand de la administrarea lor in cardiopatia ischemica pentru preventia recidivelor de infarct miocardic pana la folosirea in sindrom de oboseala cronica, fibromialgie, colon iritabil.
Anxiolitice
Folosirea anxioliticelor este utila in scaderea anxietatii mai ales in situatii acute ale bolilor psihosomatice (puseul de rectocolita ulcerohemoragica, infarctul miocardic etc. ), dar si pe termen mai lung, de obicei ca adjuvant al medicatiei antidepresive si sub un control psihiatric al prescriptiei.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este utila in afectiunile psihosomatice pentru:
- diminuarea impactului factorilor psihologici in afectiunea pacien¬tului;
- schimbarea atitudinilor disfunctionale si maladaptative;
- modificarea comportamentelor nefavorabile sanatatii;
- restructurarea cognitiilor eronate generatoare ale acestor comportamente.