ADOLESCENTUL MEU Să fi părinte de adolescent nu este niciodată o treabă uşoară dar poate deveni una copleşitoare atunci când copilul tău este violent sau depresiv, consumă droguri sau alcool sau se angajează în alte comportamente distructive. S-ar putea să vă simţiţi extenuaţi din cauza nopţilor nedormite, în care vă întrebaţi unde este, ce face şi cu cine este plecat. Poate că vă simţiţi exasperaţi din cauza încercărilor eşuate de a comunica cu el, din cauza certurilor care nu par să aibă vreun sfârşit, din cauza atitudinii sale de sfidare făţişă. Deşi pare o misiune imposibilă, exisă metode şi paşi ce pot fi urmaţi pentru a ameliora haosul de acasă şi pentru a-ţi ajuta adolescentul în tranziţia sa spre un tânăr adult fericit şi de succes. Comportament normal versus comportament problematic la adolescenţi Pe măsură ce adolescenţii îşi afirmă independenţa şi îşi găsesc propria identitate, mulţi dintre ei trec prin schimbări comportamentale care pot părea bizare şi imprevizibile pentru părinţi. Acel copilaş dulce şi ascultător care nu demult nu suporta să se despartă de dumneavoastră, acum se izolează în camera lui şi "salută" tot ce spuneţi cu un dat al ochilor peste cap şi cu o uşă trântită în faţă. Din nefericire, acestea sunt comportamente normale la adolescenţă. Ca părinte de adolescent problematic, vă confruntaţi însă cu provocări mai dificile. Adolescenţii dumneavoastră pot practica în mod repetat comportamente de risc precum violenţa, chiulitul de la şcoală, consumul de alcool sau substanţe, comportament sexual inadecvat, auto-vătămarea, furtul, etc... De asemenea, pot prezenta simptome din sfera depresiei, anxietatăţii sau tulburărilor alimentare. Chiar dacă orice comportament negativ, când este repetat, poate constitui o problemă pe termen lung, este important ca părinţii să ştie care comportamente sunt considerate normale pe parcursul adolescenței şi care pot fi indicatori ai unor probleme mai grave. Comportament normal Semnalizatori ai unui comportament problematic Schimbarea înfăţişării. Pentru adolescenţi, este foarte important să ţină pasul cu moda. Aceasta poate însemna să poarte haine provocatoare, care sar în ochi sau să-şi vopsească părul. Dacă nu implică schimbări premanente (precum un tatuaj ), evitaţi critica şi păstaţi protestele pentru problemele mai grave. Moda se va schimba şi la fel şi copilul dumneavoastră. Schimbarea înfățișării poate constitui un semn de avertizare dacă este acompaniată de probleme la şcoală sau alte schimbări comportamentale negative, dacă apar comportamente de auto-vătămare sau diferenţe mari în greutate (în plus sau în minus ). Certuri numeroase şi comportament rebel. Pe măsură ce adolescenţii încep să îşi afirme independența, vă veţi certa şi vă veți lovi cap în cap tot mai des. Escalarea constantă a certurilor, violenţa acasă, absenteismul şcolar, implicarea în bătăi, încălcarea legii, toate sunt semne care trec dincolo de rebeliunea adolescentină. Schimbări ale dispoziţiei. Schimbările hormonale şi cele specifice dezvoltării fizice deseori provoacă schimbări de dispoziţie, comportament iritabil, dificultăţi în gestionarea emoţiilor. Schimbări rapide ale peronalităţii, scăderea performanţei şcolare, tristeţea persistentă, anxietatea sau problemele legate de somn pot indica depresie, intimidare (bullying ) sau altă problemă emoţională. Trataţi cu seriozitate orice discuţie sau referire la suicid. Experimentarea alcoolului sau a drogurilor. Majoritatea adolescenţilor vor încerca, la un moment sau altul, să bea alcool sau să fumeze. Vorbiţi cu copiii dumneavoastră în mod deschis, şi de la egal-la-egal despre alcool şi droguri pentru a vă asigura că vor rămâne la stadiul de experiment şi nu vor progresa mai departe. Când consumul de alcool sau droguri devine uzual, în special când este acompaniat de probleme acasă şi la şcoală, poate indica o problemă de abuz de substanţe. Sunt mai influențați de prieteni decât de părinți. Prietenii au devenit extrem de importanți pentru adolescenți şi pot avea o mare influență în deciziile pe care aceștia le iau. Chiar dacă focusul lor este pe grupul de prieteni şi nu pe părinţi, nu trebuie să vă simţiţi lezaţi, nu înseamnă că nu mai au nevoie de dumneavoastră. Semnele de avertizare includ o schimbare drastică în grupul de prieteni (în special dacă noii prieteni încurajează comportamente negative ), refuzul de a se conforma cu reguli şi limite rezonabile, evitarea consecinţelor prin minciună. Şi faptul că adolescentul îşi petrece o bună parte din timp singur poate să indice o problemă. Adolescenţii sunt indivizi cu personalități distincte, cu propriile plăceri şi antipatii. Totuşi, unele caracteristici sunt universale. Nu contează cât de tare se îndepărtează emoţional de dumneavoastră, nu contează cât de independent pare sau de căt de problematic îi devine comportamentul, el/ea are în continuare nevoie să-i fiţi alături, are nevoie să se simtă iubit/ă de dumneavostră. Dacă adolescentul dumneavoastră prezintă comportamnete alarmante, consultaţi un medic, terapeut, consilier sau alt specialist din domeniul sănătăţii mentale pentru a găsi cel mai bun tratament. Fie că apelaţi sau nu la ajutor de specialitate, sunt o mulţime de lucruri pe care le poteţi face acasă pentru a vă ajuta copilul şi pentru a îmbunătăți relaţia dintre voi. Înţelegerea acestei etape de dezvoltare Nu, adolescentul tău de acasă nu este un extraterestru de pe o planetă îndepărtată, însă el/ea este, într-adevăr, structurat altfel. Creierul adolescentului se dezvoltă încă în mod activ, procesând informaţiile în mod diferit față de creierul unui adult. Cortexul frontal - acea parte a creierului pe care o folosim în gestionarea emoțiilor, în luarea deciziilor, în raționament şi controlul inhibițiilor - este în proces de restructurare în perioada adolescenţei, formând sinapse noi cu o viteză incredibilă. Creierul, în ansamblu, nu ajunge la maturitate decât la vârsta de aproximativ 24 de ani. Chiar dacă este mai înalt decât tine sau dacă pare extraordinar de matur în unele aspecte, adolescentul (fie el băiat sau fată ) este pur și simplu incapabil să gândească lucrurile până la capăt la un nivel comparabil cu cel al unui adult. Hormonii, care se produc în timpul schimbărilor fizice din adolescenţă, vin să complice lucrurile şi mai tare. Aceste diferențe biologice nu scuză comportamentele necorespunzătoare ale adolescenţilor şi nici nu îi absolvă de răspunderea pentru propriile fapte, dar pot să explice de reacţionează atât de impulsiv, de ce sunt aşa de rebeli şi de ce îi frustrează pe părinţi şi profesori prin deciziile pe care le iau. Înţelegerea acestui stadiu de dezvoltare vă poate ajuta să găsiţi mijloace prin care să vă apropiaţi de copilul dumneavoastră şi să găsiţi împreună metode de rezolvare a problemelor cu care vă confruntaţi. O altă particularitate interesantă a adolescenţilor este faptul că "văd" furie pretutindeni. Adolescenţii diferă de adulţi în ceea ce priveşte capacitatea de a citi şi înţelege emoţiile de pe feţele celorlalţi. Adulţii folosesc cortexul prefrontal pentru a interpreta emoţiile, însă adolescenţii se bazează pe amigdala, partea din creier care este responsabilă de răspunsurile emoţionale. S-au făcut studii care au arătat că adolescenţii interpretează greşit, de cele mai multe ori, expresiile faciale - când li s-au arătat portrete ale unor adulţi ce exprimau diferite emoţii, aceştia le-au interpretat ca exprimând furie. Sursa: ACT for Youth Cum îi ajutăm pe adolescenţii problematici? Crează o legătură cu adolescentul Chiar dacă pare greu de crezut, dată fiind indiferenţa crasă pe care o afişează faţă de părinţi, adolescenţii au totuşi nevoie de dragoste, de aprobare, de acceptare din partea acestora. Pentru a deschide linia de comunicare cu adolescentul trebuie să ţineţi cont de următoarele: Propriul nivel de stres. Dacă sunteţi furioşi sau supăraţi, nu este momentul să încercaţi să comunicaţi cu copilul dumneavoastră. Aşteptaţi momentul când sunteţi calmi şi energici pentru a deschide o conversaţie. Oricum veţi avea nevoie de fiecare gram de energie pozitivă. Fiţi alături de adolescentul dumneavoastră. Chiar dacă majoritatea invitaţiilor la discuţii se soldează cu replici sarcastice şi cu refuzuri, este important să arătaţi că sunteţi disponibili. Insistaţi să luaţi cina împreună, fără televizor sau alţi distractori, şi încercaţi să deschideţi o discuţie atunci. Nu vă lăsaţi descurajaţi dacă vă loviţi de răspunsuri monosilabice şi de ridicări din umeri. S-ar putea să luaţi multe cine în tăcere dar este important să creaţi o oportunitate - fiul-fiica dumneavoastră va vorbi când va fi pregătit/ă. Găsiţi un punct comun. Încercarea de a discuta despre cum arată sau cum se îmbracă, este aproape sigur reţeta unui dezastru. Fiii şi taţii pot avea sportul ca punct comun, mamele şi fiicele pot bârfi despre filme sau persomalităţi mondene. Obiectivl nu este să deveniţi cei mai buni prieteni, ci să găsiţi arii comune de interes despre care puteţi să discutaţi în mod amiabil. Odată ce aţi deschis o conversaţie, adolescentul s-ar putea simţi destul de confortabil pentru a aborda şi alte subiecte. Ascultaţi fără a judeca şi abţineţi-vă să daţi sfaturi. Atunci când adolescentul vorbeşte cu dumneavoastră, este important să ascultaţi fără să îl/o judecaţi, ironizaţi sau întrerupeţi, fără să criticaţi şi chiar fără să daţi sfaturi. Copilul dumneavoastră vrea să simtă că este înţeles şi valorizat, aşa că menţineţi contactul vizual și atenţia focusată pe acesta, chiar și când nu vă priveşte. Dacă citiţi ziatul sau vă verificaţi e-mail-urile, copilul va gândi că nu este destul de important pentru dumneavoastră. Aşteptaţi-vă să fiţi respinşi. Încercările dumneavoastră de a crea o conexiune cu adolescentul se pot solda cu accese de furie, iritare, indiferenţă sau alte reacţii negative. Păstraţi-vă calmul şi lăsaţi adolecentului spaţiu pentru a se linişti. Încercaţi mai târziu, când amândoi veţi fi mai relaxaţi. Crearea unei legături va fi un proces de durată şi care necesită effort, însă perseveraţi fiindcă merită. Schimbări în viaţa de zi cu zi Sugestiile de mai jos vă pot ajuta să aduceţi echilibru în viaţa de familie, indiferent de problemele cu care se confruntă copilul dumneavoastră. Creaţi structură. Chiar dacă adolescentul strigă şi se revoltă împotriva regulilor, asta nu înseamnă că nu are nevoie de o structură în programul lui/ei zilnic. Când vorbim de structură ne referim la ore fixe de luare a mesei, de culcare. Luarea meselor împreună vă poate oferi ocazia de a discuta despre ce este nou în viaţa lui/ei. Reduceţi timpul alocat calculatorului/televizorului, studiile arată ca are impact asupra dezvoltării creierului şi asupra comportamentului violent. De asemenea, este posibil să fie motivul pentru care adolescentul nu doarme suficient. Încurajaţi activităţile sportive. Exerciţiile fizice, chiar şi sporadic efectuate, au un efect benefic în ceea ce priveşte depresia, nivelul de energie, dispoziţia generală, stresul, pot regla ritmul de somn şi îmbunătăţi imaginea de sine. Dietă sănătoasă. În perioada adolescenței corpul trece printr-o serie de transformări extrem de importante. Nu ne gândim doar la creșterea în dimensiuni, cât mai ales la maturizarea sexuală, care își pune amprenta asupra dezvoltării ulterioare ca adult. În primul rând este necesar ca adolescenților să li se asigure un aport energetic suficient, adaptat ratei de creștere și nivelului de activitate fizică și intelectuală. Aportul de proteine este un alt subiect important în această etapă a vieții, pentru că ele asigură un proces de creștere normal.Un alt element ce impune atenție sporită este calciul. Datorită dezvoltării rapide a oaselor, musculaturii și glandelor endocrine, adolescentul are un necesar crescut de calciu şi de fier. (Sursa: http://nutritionist.info.ro/2013/05/17/alimentatia-la-adolescenti/#ixzz42OxKLC8G ) Asiguraţi-vă că adolescentul doarme îndeajuns. Deprivarea de somn crează stres, iritabilitate, schimbări de dispoziţie, letargie şi duce la probleme de alimentaţie, afectează memoria, concentrarea, procesul de luare de decizii şi chiar şi sistemul imunitar. Un adolescent are nevoie de 8, 5-10 ore de somn pe noapte pentru a funcţiona optim. Negociaţi o oră fixă de culcare şi scoateţi din dormitor aparatele electronice (TV, computer, tabletă sau alte gadget-uri electronice ). Lumina acestora suprimă producţia de malatonină şi stimulează creierul, în loc să îl relaxeze. Sugeraţi ca alternative ascultarea muzicii sau unui audio-book înainte de culcare.