Infertilitatea si stresul

Infertilitatea constituie un factor de stres cu un grad scăzut de control, fiind văzută ca o situaţie de stres în privinţa căreia cuplul poate să facă puţin sau chiar nimic pentru a influenţa natura sau rezultatul situaţiei lor (Terry şi Hynes, apud Merwe (2010 ) ). Stresul legat de infertilitate nu este un fenomen nou, iar cuplurile care nu se pot alinia aşteptărilor de a avea un copil, aşa cum îşi auto-impun sau le este impus de către parteneri sau societate, se confruntă cu dificultăţi individuale sau de cuplu perioade pe parcursul mai multor ani (Andrews et al., 1991 ). Infertilitatea este frecvent descrisă drept cel mai stresant eveniment din viaţa celor mai multe cupluri care s-au confruntat cu o asemenea problemă (Freeman et al., 1985 ). Stresul psihologic poate reduce performanţele reproductive feminine în diverse moduri, cu implicaţii ce ţin de sistemul nervos, sistemele endocrin şi imun (Hjollund et al., 1999 ). Procedurile de reproducere umană asistată sunt stresante din cauza injecţiilor hormonale zilnice, a analizelor de sânge, a intervenţiilor chirurgicale laparoscopice, dar şi din cauza posibilităţii eşecului în a obţine o sarcină. Stresul psihologic poate diminua ratele de succes, posibil din cauza disfuncţiei hipotalamice rezultate fie în urma modificărilor neurotransmiţătorilor, a suprimării catecolaminei, fie prin interferenţa receptorilor hipotalamici cu neurotransmiţătorii. Mecanismul exact prin care stresul interferează cu axul hipotalamo-pituitar-gonadal nu este cunoscut în prezent (Edelmann, 1990 ). Tocmai de aceea, consilierea cuplurilor infertile reprezintă o componentă deosebit de importantă alături de schema de tratament recomandată de medicul curant.

Dr. Psiholog Roxana Dumitru