DESPRE INTELIGENTA EMOTIONALA Auzim tot mai des despre aceast tip de inteligenta. Oare ce-o fi ? La ce se refera ? De la ce varsta avem inteligenta emotionala ? Ce sa facem cu ea, pana la urma ? Se poate educa ? O multime de de intrebari la care voi incerca sa raspund. Inteligenta emotionala, este diferita de nivelul de IQ, si se refera la intelegerea si gestionarea propriilor emotii, intelegerea emotiilor celorlalti, pentru ca finalitatea sa fie realizarea/pastrarea/ imbunatatirea relatiilor sociale - pentru ca suntem fiinte sociale, care avem nevoie sa interactionam, mai mult chiar, sa fim acceptati si valorizati intr-o forma sau alta de semenii nostri. Cu alte cuvinte, daca vrem sa fim intelesi, sa incepem prin a ne intelege in primul rand pe noi, intelegerea aceasta sa o aducem apoi in exteriorul nostru pentru a-i intelege pe ceilalti. Pana aici, destul de clar. De la ce varsta apare inteligenta emotionala ? De la o varsta mica. Un copil - poate avea chiar 2 sau 3 ani- care merge si mangaie sau ii vorbeste frumos unui bebelus care plange, in incercarea de a-l linisti, are deja un nivel de inteligenta emotionala; un adolescent are si el inteligenta emotionala, la fel un adult tanar de 25 de ani, un adult matur de 40 sau o persoana de 60. Cand spunem despre o persoana ca e imatura sau infantila ? Atunci cand are reactii nepotrivite - din punct de vedere al normelor morale si sociale acceptate- cu varsta biologica a persoanei; astfel daca un adolescent care atunci cand isi doreste un obiect in loc sa motiveze si sa negocieze in cazul unui eventual refuz, se arunca pe jos, va incepe sa planga, sa dea din maini si din picioare, vom spune ca e infantil, in timp ce aceasi reactie in cazul unui refuz la un copil de 2 ani, va fi etichetata diferit. Daca la serviciu un superior va chema o persoana cu o inteligenta emotionala scazuta pentru a-i face o observatie, aceasta va avea ganduri ca de exemplu: are ceva cu mine; niciodata nu e multumit; vai de mine, ce ma fac; nu sunt suficient de bun; pe cine sa gasesc oare vinovat in locul meu; etc., in timp ce o persoana cu o inteligenta emotionala ridicata, va comunica asertiv- va recunoaste daca a gresit, isi va asuma consecintele si va incerca sa remedieze eroarea/greseala fara sa catastrofeze - numai mie, doar eu, intotdeauna, etc. Intr-un cuplu in care partenerii sunt bine dezvoltati d.p.d.v. emotional, va exista intotdeauna o buna comunicare si implicit calitatea relatiei va fi superioara, pentru ca intr-un conflict de exemplu, daca partenerul spune " nu vreau sa merg azi in vizita la prietenii tai, as prefer sa raman acasa sa ma uit la emisiunea preferata", refuzul de a pleca nu va fi interpretat ca de ex. "nu vrea sa se afiseze cu mine; nu-i plac prietenii mei si mereu gaseste scuze ca sa nu vina, lasa ca-i arat eu!" ci partenerul va putea verbaliza ca "imi doresc foarte tare sa insotesti, e important pentru mine si as aprecia efortul tau, pentru ca stiu ca ai avut o zi grea si inteleg nevoia ta de a ramane la TV". Ce ziceti ? La o cerere formulata in felul acesta e posibil sa primiti un alt fel de raspuns ? Inteligenta emotionala are un impact puternic si in rolul de partener in cuplu, si in rolul de parinte, si in rolul de prieten/a, si in rolul de fiu/fiica, indiferent de varsta! Atunci cand vulnerabilitatile se activeaza, identificati cauza, amintiti-va care a fost felul in care ati reactionat intr-o alta situatie asemanatoare, care a fost rezultatul, si daca nu ati primit ceea ce va doreati atunci (ca si raspuns emotional ), cautati un alt fel de a reactiona, in care sa exprimati clar ce simtiti si ce nevoi si asteptari aveti. Efortul, merita ! Mult success ! 