Traim in secolul informatiei..

  Copiii nosti, sunt parca mai curiosi si mai a toate-stiutori decat oricand altcandva ! In calitate de adulti suntem tentati sa credem ca noi, stim mai multe si putem sa facem multe lucruri diferit fata de felul in care l-au facut parintii nostri; traim cu convingerea ca suntem mai rabdatori, mai deschisi, mai prezenti si mai capabili sa educam BINE un copil. In marea majoritate a cazurilor, reusim. Ce ne facem insa cand vine vorba despre intrebari tabu, intrebari la care nici noi (poate ) nu am primit raspunsuri satisfacatoare la timpul nostru, si anume intrebari despre sex ?

  Sa ne imaginam ca stam cu copilul nostru de 4 ani pe canapea, urmarim un film permis sub 12 ani. Totul e minunat, copilul intreaba, mama/tata raspunde : -Unde mergea nenea ? -Sa o salveze pe fata aia buna ! - Pentru ca face lucruri bune ? -Da, si impreuna o sa salveze planeta ! -Cand o sa fiu mare si eu vreau sa salvez planeta ! (incep reclamele, si brusc, vine intrebarea ) Ce e ala absorbant ?

  Vi s-a intamplat ? Senzatia de nod in gat, cuvinte care parca nu mai vin, intrebari care se invart ca o pasare speriata intr-o colivie: Ce ma fac ?? Ce ii spun ? Cine permite asemenea reclame ???? De ce n-am schimbat canalul ??? Adica panica ! Rapunsurile pot sa fie diferite, de la caz la caz: -Curios mai esti ! Hai sa mai vorbim despre film. sau -Nu stiu, ca eu nu folosesc; sau -Hai s-o intrebam pe mama. Mama !! sau -Aaa.. un fel de scutece.. mamicile le folosesc… -Mami, tu faci pe tine ? -Intr-un fel..

   Si intrebarile pot continua.. Ce e indicat sa facem ? In primul rand sa nu ezitam sa dam raspunsul, sa avem acelasi ton in voce ca si in cazul intrebarilor comode, si raportat la varsta copilului - pentru ca am dat un exemplu extrem, sa ii explicam la nivelul lui de intelegere . Unei fetite de 8-9 ani, gradul de informatie oferit va fi diferit (fetitele pot avea menstruatie chiar si de la 9-10 ani ! ). In cazul unui adolescent, informatia va fi cu mult mai complexa si se poate folosi si un manual de anatomie. Evitarea subiectului, doar pentru ca e incomod, nu e recomandata. Copiii intuiesc ca acolo e ceva, nu uita, si pot sa intrebe la masa de duminica cu bunicii, sau la locul de joaca, din mijlocul grupului de prieteni sau in tot felul de situatii mai putin placute. Daca nu esti pregatit pentru un raspuns adecvat, mai bine recunosti ca nu sti exact ce sa raspunzi si pentru ca vrei sa dai informatia corecta, o sa te documentezi. Apoi, cu prima ocazie dai fuga si chiar o faci - exista carti de parenting si o multime de articole cu raspunsuri potrivite - si obligatoriu, intr-un moment de apropiere, intrebi copilul: -Iti amintesti ca m-ai intrebat ce e un absorbant ? Am cautat un raspuns inr-o carte. Mai vrei sa stii despre el ?

  Copiii nostri pot sa vina de la gradinita sau de la joaca sau de la scoala si sa intrebe : ce e ala prezervativ ? ce inseamna ciclu ? ce e gay ? da orgasm ce e ? da preludiu ? ce e erectie ? cat dureaza sexul ? pana la ce varsta fac oamenii sex ? etc. Intrebati-l unde a auzit, in ce context (cunoasteti exemplul cu uleiul virgin? ), la ce crede el ca se refera. Aveti astfel ocazia si sa testate nivelul de cunostinte pe care-l are.

   E bine ca terenul sa fie pregatit din timp: sa se vorbeasca despre organele genitale pe numele lor stiintific, fara sa evitam sa spunem penis, vulva, secretii, etc., inca de cand copiii sunt mici. Asa cum nu e dificil sa-i spunem urechii pe nume, sau degetului sau buricului, sa ne depasim limitele (daca exista ), si sa le introducem in vocabularul nostru, atunci cand ii ajutam la baie sau la toaleta. Sunt situatii cand parintii considera ca nu e nevoie sa discute asemenea subiecte; copiii vor merge la scoala si o sa afle ei acolo - din pacate orele de anatomie ating destul de putin sau chiar deloc unele aspecte - sau, cand vor stii sa caute informatia, exista destula pe net - din nefericire, nu toate informatiile postate sunt corecte, iar tinerii nu au cum sa faca diferenta. In functie de modul in care parintele a primit raspunsuri la randul lui, va sti cum sa-I raspunda propiului copil, fara sa transforme sexualitatea in tabu.

   In cazul in care nu reusiti asta, un psiholog va putea sa va ajute sa-i comunicati corect copilului d-voastra, raspunsul la astfel de intrebari.

    Psiholog, psihoterapeut Fabian Carmen