INTERVENȚIA PSIHOLOGICĂ ÎN ADHD

În cadrul intervenției în ADHD un rol extrem de important îl au părinții. Astfel că, prin intermediul psihologului, părinții sunt învățați cum să gestioneze comportamentele problematice ale copiilor. Astfel, nu psihologul lucrează direct și exclusiv cu copilul pentru a remedia simptomele, ci părintele este ajutat de către psiholog să înțeleagă simptomele acestei tulburări, să identifice comportamentele problematice care sunt remediabile și să învețe acele metode prin care reușește să gestioneze cât mai eficient aceste comportamente problematice. Cauzele pentru care un copil își consumă excesiv și inutil nu numai energia proprie, ci mai ales pe a celor din jur pot să fie multiple, printre acestea numărându-se inclusiv ADHD (Tulburare de Deficit de Atenție și Hiperactivitate ) și Tulburarea Opoziționismului Provocator. În general, cele două tipuri de tulburări sunt asociate.                                                                                                                                               Un diagnostic de ADHD presupune un lung drum de efort susținut din partea părinților. Chiar dacă hiperactivitatea, impulsivitatea sau inatenția sunt diminuate de tratament, copilul trebuie să reînvețe să se comporte. O lungă perioadă de timp, creierul lui a funcționat haotic și nu va fi capabil, peste noapte, să funcționeze altfel.                            Programul de terapie cognitive-comportamentală se bazează pe următoarele principii:              1. Eliminarea factorilor declanșatori ai comportamentelor nepotrivite                                      2. Întărirea/recompensarea comportamentelor potrivite                                                          3. Descurajarea comportamentelor negative                                                                            4. Confiscarea tuturor privilegiilor                                                                             Secretul succesului acestei terapii constă în consecvența și aliniere între toți adulții semnificativi din viața copilului, astfel încât să nu existe divergențe de abordare. Treptat ordinea și structura exterioară impuse sistematic copilului sunt internalizate, devenind automatisme interne de funcționare a creierului.                                                                    • Tehnica "Timpul de calitate" În cazul copiilor mai mici de 9 ani: dedicați zilnic timpului de calitate 20 de minute, la aceeași oră, iar pentru copiii cu vârstă peste 9 ani, stabiliți în fiecare zi un interval convenabil. Permiteți-i copilului să aleagă activitatea de joacă, însă vizionarea unui program la televizor nu este o optiune viabilă pentru că nu permite interacțiune activă. Observați-l pe copil în timpul jocului și apoi începeți să descrieți activitățile pe care le desfășoară, pentru a-i arăta copilului că sunteți interesat de ceea ce face. Imaginați-vă că sunteți comentatorul unei competiții sportive; copiilor mici le place mult acest lucru. Pentru copii mai mari, interveniți din când în când și mai discret. Evitați să-l criticați pe copil, să-i controlați comportamentul, să îi dați solicitări sau să îi adresați prea multe întrebări pe parcursul activității. Oferiți feedback pozitiv copilului, de exemplu "Îmi place când ne jucăm in liniște" sau "Vezi ce frumos ai făcut..." și ignorați comportamentele inadecvate. În cazul în care comportamentele nepotrivite se intensifică, întrerupeți activitatea până când se liniștește. De menționat că aceste situații sunt rare. Dacă aveți și alți copii, realizați activitatea pe rând, nu va distribuiți atenția către copiii dvs. concomitent. Astfel, veți evita rivalitatea dintre frați în timpul de calitate.