Am cunoscut persoane cu fobii, atacuri de panică, TOC sau anxietate socială. Uneori oamenii devin anxioşi chiar în situaţii obişnuite, simple, de viaţă. Indiferent de problemă, ei intră în terapie dorind să fie liberi de sentimentele incomode asociate cu anxietatea. În general, psihoterapeuţii, alături de explicarea simptomatologiei, le propun relaxarea, meditaţia, yoga, diverse tehnici terapeutice sau îi îndrumă către psihiatru, pentru medicaţie. Cu toate astea ei spun că simt doar o ameliorare uşoară. Continua să se întrebe despre sursa neliniştii lor şi să caute soluţii eficiente pentru aceste probleme.

Eu le-aş propune o schimbare a perspectivei: să îşi dea voie să fie anxioşi fără să ştie de ce sunt aşa. Poate părea un paradox. Dar când te îndrepți de fapt către anxietatea ta și îți permiți doar să o experimentezi, fără să încerci să fugi de situație sau să-ți justifici ieșirea din ea, acele sentimente de anxietate și senzațiile corporale tind să se disipeze.

Anxietatea nu rămâne niciodată la un nivel. Oscilează în sus și în jos, adesea influențata de ceea ce gândești. Dacă accepți că ești anxios, nu te mai lupți cu anxietatea. Când lupți cu sentimentul, îți spui: „Este îngrozitor! Nu pot face față! " „ O să leșin! " "Ce-o să se-ntâmple cu mine?" "Dacă mor?" În final, astfel, devii și mai anxios. S-ar putea să încercați să gestionați anxietatea evitând situațiile pe care le consideraţi generatoare de anxietate. Sau puteți încerca să gestionați gândurile anxioase evitând, mutând-vă atenția sau făcând lucruri pentru a vă asigura că sunteți în siguranță.

Aceste strategii funcționează doar pe termen scurt. Anxietatea se poate întoarce înapoi, adesea mai rău decât înainte. Dacă poți rămâne în situația care provoacă anxietate sau cu gândurile tulburătoare suficient de mult timp și să-ți spui: „Nu e nici o problemă că sunt anxios", este posibil ca anxietatea să se disipeze singură. Nu trebuie să faceți nimic legat de această stare!

Și dacă puteți face un pas mai departe și vă puteți provoca să vreți să vă simțiți mai anxios, atunci faceți pași îndrăzneți pentru a vă găsi liniștea. Știu că a cere unei persoane cu anxietate să se simtă încă mai anxioasă este provocator. Și mult mai greu de pus în practică, deoarece fiecare parte din tine spune că trebuie să scapi de anxietate.

Suntem programați pentru a răspunde pericolului, prin răspunsul simpato-adrenal, astfel încât să putem evita pericolele. Sigur, dacă apare un şarpe care se îndreaptă către tine, creierul îi spune corpului că există un pericol iminent și anxietatea ta te va ajuta să te îndepărtezi rapid din calea șarpelui. Din păcate, creierul nostru creează zgomot (gânduri false ) pe care le interpretăm greșit ca fiind periculoase și apoi sistemul nostru de luptă / fugă se activează, chiar dacă nu există un pericol real.

Când poți îmbrățișa anxietatea și poți rămâne în situațiile și cu gândurile care te fac să simți anxietate, îți antrenezi creierul pentru a fi mai puțin reactiv la acele gânduri false. Acesta nu este cel mai ușor lucru de făcut, dar dacă nu ați încercat să vă acceptați anxietatea și chiar să vă cereți să fiți mai anxios, încercați. Este probabil să descoperiți că deplasarea către anxietate, în loc să luptați sau să fugiți de ea, vă va face în cele din urmă să vă simțiți mai puțin anxioși.