Cu siguranţă majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii. Iubirea este fundamentul unei copilării lipsite de griji, copilul urmând să devină la maturitate un adult generos, responsabil şi iubitor. Însă cu toate că părinţii îşi iubesc copiii, de multe ori, aceştia nu se simt iubiţi şi de aici şi relaţiile tensionate la adolescenţă între părinţi şi copii care pot continua pe parcursul întregii vieţi sau apariţia unor probleme emoţionale la copii sau adolescenţi. Şi acest lucru se întâmplă pentru că părinţii şi copiii nu vorbesc acelaşi limbaj de iubire, mai precis, copilul nu înţelege anumite comportamente ale părintelui (deşi poate acesta crede că este bine intenţionat : te cert acum, dar mai târziu în viaţă o să te ajute!, şi cu toate astea, nu se întâmplă aşa cum îşi doreşte părintele ) .
Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea. De exemplu, sentimentele de mânie ale copilului pot fi canalizate în mod pozitiv atunci când percepe iubirea părintelui. Puţini părinţi îşi dau seama că au răspunderea să-şi înveţe copiii să-şi stăpâneacă mânia cu maturitate. Reuşita se obţine pornind de la iubire.
Fiecare copil, ca de altfel, fiecare adult, îşi exprimă şi îşi receptează cel mai bine iubirea printr-un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al copiilor lor, care poate fi unul din cele cinci: mângâierile fizice cuvintele de încurajare timpul acordat darurile serviciile.
Prin intermediul unuia din limbajele de iubire, specific copilului dumneavoastră îi veţi putea transmite în mod eficient şi necondiţionat sentimente de respect, afecţiune care vor avea o mare rezonanţă în sufletul său. Atunci când copilul se simte iubit, nu numai că îi veţi satisface cea mai profundă nevoie emoţională, dar va fi mult mai receptiv la sfaturile şi îndrumările dumneavoastră ca părinţi. Vorbindu-i copilului dumeavoastră în propriul limbaj de iubire, îi puteţi umple "rezervorul emoţional" cu iubire. Când copilul se simte iubit este mai uşor de disciplinat şi de format, decât atunci când simte că "rezervorul său emoţional" este apropape gol.
Fiecare copil are un rezervor pentru iubire, un loc ce este puterea sa şi de unde se poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei şi adolescenţei. E nevoie să umplem rezevorul emoţional cu o iubire necondiţionată, care înseamnă iubirea totală care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el şi nu datorită a ceea ce face el. Este greu de acceptat poate pentru părinţi, dar acest rezervor emoţional nu se poate umple decât cu iubire necondiţionată (chiar dacă copilul mai face o trăsnaie, chiar dacă nu a luat premiul 1 sau nu este cel mai bun din clasa, chiar daca nu a câştigat la consursul de limba română nu ştiu ce premiu, copilul trebuie să se simtă iubit şi acceptat de părinţi ) . Din păcate, părinţii îşi afişează mult prea des iubirea în mod condiţionat, care depinde de altceva decât de simpla existenţă a copilului. Iubirea condiţionată se bazează pe ceea ce face copilul şi este asociată cu recompense în cazul în care s-au comportat sau au obţinut rezultatele dorite de părinţi.
Indiferent care ar fi limbajul deiubire pe care copilul dumneavoastră îl înţelege cel mai bine, el trebuie exprimat necondiţionat, care înseamnă a-ţi iubi copilul orice-ar fi. Unii se tem că asta ar putea duce la răsfăţarea copilului, dar nu este aşa. Nici un copil nu poate primi prea multă iubire necondiţionată. Dacă îi iubim doar când ne fac pe plac (iubire condiţionată ) şi ne exprimăm iubirea faţă de ei doar în acele momente, ei nu se vor simţi iubiţi sincer. Asta îi va face să aibă o părere proastă despre sine, să se simtă nesiguri, practic nereuşind să ajungă la acel comportament de autocontrol, care presupune o mai mare maturitate. Dacă îi iubim doar cândne îndeplinesc dorinţele, se vor simţi neputincioşi şi vor considera că nu are rost să se străduiască, de vreme ce nu este niciodată de ajuns. Vor fi măcinaţi de nesiguranţă, nelinişte, o proastă părere despre sine şi mânie. Dacă îi vom iubi, ei se vor simţi în largul lor şi vor reuşi să-şi stăpânească neliniştea şi comportamentul pe măsură ce încep să se maturizeze.
Primul limbaj de iubire, mângâierile fizice - mulţi părinţi îşi mângâie copii doar când este absolut necesar: mângâierea fizică este de fapt limbajul de iubire cel mai simplu de folosit necondiţionat, pentru că părinţii n-au nevoie de ocazii speciale sau de justificări pentru a stabili o apropiere fizică. Limbajul mângâierilor nu se reduce doar la îmbrăţişări şi săruturi; chiar când sunt ocupaţi, părinţii pot să-şi mângâie uşor copiii pe spate sau pe umăr. Din păcate, la români, unii părinţi au moştenit mentalitatea că un copil trebuie sărutat doar în somn. Copiii noştri au mare nevoie de mângâieri în primii ani de viaţă. Din fericire, ţinutul în braţe şi strâsul la piept al sugarului este un gest aproape instinctiv pentru mame şi în cele mai multe culturi taţii îşi manifestă şi ei din plin afecţiunea. Dar în această lume mereu în goană, uneori părinţii nu-şi mai mângâie suficient copiii. Pentru copiii care înţeleg acest limbaj al iubirii, mângâierea fizică va însemna o comunicare mai profundă a iubirii decât prin cuvintele "te iubesc" sau printr-un dar sau prin faptul că petreceţi mult timp cu ei.
O îmbraţişare plină de tandreţe transmite iubire oricărui copil, dar o face mult mai accentuat pentru cei care au acest limbaj. În schimb, dacă folosiţi apropierea fizică pentru a vă manifesta mânia, îi veţi face să sufere şi mai profund pe aceşti copii. O palmă peste faţă nu este bună pentru nici un copil, dar este dezastruoasă pentru cei care au drept limbaj al iubirii mângâierea fizică. Putem estima că la maturitate, un copil care a avut ca limbaj principal al iubirii mângâierile, dar a primit deseori palme ca să fie disiplinat, in folosul său bineînţeles, nu va avea acea siguranţă, curaj de a-şi trăi viaţa şi a-şi atinge potenţialul. Este valabil şi în cazul celorlalte limbaje de iubire.
Ale doile limbaj de iubire poate fi exprimat prin cuvinte de încurajare. Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine şi siguranţei. Deşi asemenea cuvinte se spun cu uşurinţă, ele se uită greu. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viaţă întreagă. Pe de altă parte, vorbele tăioase care dovedesc diverse frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Cuvintele au o eficienţă maximă când se concentrează asupra unui anumit efort pe care îl face copilul. Scopul este să-l surprindeţi pe copil făcând ceva bun şi apoi să-l lăudaţi. Puneţi-vă această intrebare: oare copiii mei primesc o călăuzire pozitivă şi plină de afecţiune? Este absolut esenţial ca părinţii şi alţi adulţi importanţi din viaţa copilului să-şi ceară imediat scuze pentru remarcile prea aspre, prea critice sau cele negative.
Al treilea limbaj de iubire este timpul acordat: "- Mami, hai sa ne jucam. - Nu pot acum, sunt in bucatarie. - Mami, hai o dată. - Înţelege, te rog, vin mai târziu, am treabă acum."
Este oare posibil să iubeşti un copil si să-ţi faci si treaba? Bineinţeles, daca mama i-ar fi acordat câteva minute de joacă înainte de a intra in bucătarie, probabil ca at fi putut termina linistitpă treaba . Atunci cand rezervorul de iubire al copilului este gol şi poate fi umplut doar prin acordarea atentiei, acest copil este in stare de aproape orice pentru a obtinea ceea ce ii trebuie. Chiar dacă limbajul de iubire al copilului nu este timpul acordat, copiii au nevoie de atenţie din partea părinţilor. Mare parte din comportamentul nedorit al copiilor are la bază încercarea de a sta cât mai mult timp cu părinţii. Timpul acordat nu înseamnă doar a desfăşura o anumită activitate împreună, ci şi a vă cunoaşte bine copilul. Pe măsură ce veţi petrece mai mult timp cu copiii, veţi constata că reuşiţi în mod firesc să vorbiţi despre tot ceea ce contează în viaţa lor. Este foarte adevărat, că în aceste vremuri, părinţii au cariere profesionale, preocupări în sfera socială, astfel încât timpul petrecut cu copiii se reduce drastic până a ajunge la a fi inexistent. Apoi în adolescenţă apar problemele, iar părinţii se întreabă ce se întâmplă cu copilul lor, eventual încearcă să vorbească cu el, dar copilul va protesta: unde ai fost până acum? De aceea este nevoie ca timpul petrecut chiar dacă este puţin, să fie de calitate. Cum copiii vor avea de învăţat din discuţii mai mult decât v-aţi putea da seama, este extrem de important să vă petreceţi timpul întreţinând cu ei conversaţii sănătoase, indiferent de vârsta lor. Dacă vă limitaţi la discuţiile cu reproşuri (că nu a luat notă bună la lucrare, că a făcut nu ştiu ce lucru rău, etc ), copiii nu vor învăţa niciodată care este valoarea unei atenţii necondiţionate. Daca timpul acordat este principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastra, atunci puteti fi siguri de un lucru: fără o cantitate suficientă de timp acordat, copilul va avea frământări pline de griji, deoarec va crede că prăinţii nu-l iubesc.
Un alt limbaj de iubire va copiilor îl reprezintă darurile. Chiar şi cadoruile cele mai neînsemnate devin simboluri ale iubirii şi totuşi, ca părinţii să folosească acest limbaj al iubirii, copilul trebuie să simtă că părinţilor săi chiar le pasă, că ţin la el, de aceea trebuie folosite şi celelalte limbaje alături de cel al darurilor. Uneori este tentant să vă copleşiţi copiii cu cadouri ca substitut pentru celelalte limbaje ale iubirii. Nu de puţine ori auzim: "Èši-am oferit toate condiţiile, ţi-am luat tot ce ţi-ai dorit, şi uite nu ai fost în stare să iei bacul." Din multe motive, părinţii recurg la cadouri în loc să fie cu adevărat prezenţi în viaţa copiilor lor.
De câte ori aveţi ocazia, este mai înţelept să alegeţi un dar pe care copilul să şi-l dorească sincer. Şi nu uitaţi: nu toate darurile se cumpără de la magazin, puteţi crea ceva dumneavoastră sau găsi diverse obiecte neobişnuite. Dacă un cadou le stimulează imaginaţia, el poate fi interesant şi poate crea o mai mare apropiere plină de iubire între părinţi şi copii. Copiii al căror principal limbaj de iubire sunt darurile vor şti întotdeauna să le primească. Doresc să li se acorde atenţie necondiţionată în timpul când desfac cadoul, apreciază ambalajul, iar după ce deschid darul, sar în braţe sau vă vor mulţumi cu mult entuziasm.
Unii copii au ca principal limbaj de iubire serviciile. Chiar dacă nu e cazul copilului dumneavoastră, trebuie să ştiţi că a fi părinte înseamnă să ai o vocaţie de persoană dispusă să facă diverse servicii. În ziua în care veţi afla că veţi fi părinte, practic veţi avea un serviciu cu normă întreagă . Contractul este de minim 18 ani şi rămâneţi rezervă activă încă vreo câţiva ani după aceea. Iar serviciile solicită din punct de veder fizic şi emoţional. De aceea, ca părinţi trebuie să avem grijă de sănătatea noastră fizică şi emoţională. Prin oferirea serviciilor (să-i reparăm bicicleta copilului ) nu urmărim neapărat să-i mulţumim. Scopul de bază este să faceţi ceea ce este mai bine pentru ei, adică umplerea rezervorului emoţional. Nu transformaţi serviciile într-o modalitate de a-i manevra pe copii. Scopul final al serviciilor făcute copiilor este de a-i ajuta să devină adulţi maturi, capabili să ofere iubire prin intermediul serviciilor. Atunci când copiii cresc având în faţa ochilor exemplul unor părinţi care îşi servesc familia şi pe cei din comunitate, vor învăţa la rândul lor să îi ajute pe alţii. Din fire, copiii sunt egocentrici şi nu ne putem aştepta să-i servească fără nici o motivaţie egoistă. Va dura multă vreme până să fie în stare să ofere iubire prin gesturi simple, alturiste, să facă servicii cu compasiune şi iubire adevărată.
Dacă serviciile sunt principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră, ele vor avea o mai profundă forţă de comunicare decât simplele cuvinte de iubire. Asta nu înseamnă că trebuie să vă repeziţi să-i satisfaceţi toate doleanţele la cea mai mică rugăminte, ci doar să fiţi extrem de sensibil la aceste rugăminţi şi să vă daţi seama că reacţia dumneavoastră va duce la umplerea rezervorului de iubire sau la golire a lui.
Depistarea principalului limbaj de iubire al copilului poate fi de lungă durată, dar există tot felul de indicii. Atunci când vorbim cele cinci limbaje ale iubirii, în timp ce ne specializăm într-unul din ele, îi arătăm de fapt cum să iubească pe alţii şi că este nevoie să înveţe să se exprime în limbajele de iubire ale celorlalţi. Cum credem cu tărie în puterea exemplului, a iubirii, putem spera ca în final copiii noştri să ajungă la vârsta adultă capabili să-şi împărtăşească iubirea. Când copiii se simt cu adevărat iubiţi, întregul lor univers pare mai luminos, se simt mai în siguranţă şi au mai multe şanse de a-şi atinge potenţialul în această lume. Sursa: "Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor", Gary Chapman, Ross Campbell