Cu relaţia de cuplu la psiholog
Inapoi Autor: Oana Şerbu, Psiholog. psihoterapeut, Psihoterapie Integrativă
"Eu sunt eu
Şi tu eşti tu
Nu trăiesc în această lume pentru a mă ridica la înalţimea aşteptărilor tale,
Şi nici tu nu eşti aici pentru a satisface aşteptările mele."
Nu de puţine ori auzim că soţul sau soţia îşi doreşte ca partenerul de cuplu să corespundă aşteptărilor sale, iar dacă relaţia nu merge conform aşteptărilor, soluţia ar fi că celălalt să se schimbe. Din păcate, acest lucru nu merge, nu duce nicăieri în relaţia de cuplu. Un studiu celebru arată că "Pentru majoritatea adulţilot fericirea depinde de a avea o căsnicie fericită mai mult decât orice altceva" (Glen & Weaver, 1981 ) ..
Studiile psihologice au demonstrat faptul că relaţiile intime bazate pe încredere şi apropiere sunt "puternic mediator" între situaţiile greu încercate din viaţă şi instalarea unei afecţiuni psihiatrice sau a depresiei în particular. Existenţa unei relaţii apropiate este deosebit de importantă pentru sănătatea emoţională. Securitatea şi iubirea din interiorul unei relaţii apropiate sunt unice prin potenţialul lor de a oferi o atmosferă pentru procesarea experienţei noastre în lume şi a ne permite creşterea în relaţie pe măsură ce vieţile noastre evoluează.
În cuplurile în care ambii parteneri au experimentat un puternic sentiment de securitate emoţională, partenerilor le face plăcere să fie împreună şi îşi pot mărturisi cele mai adânci sentimente şi griji, se gândesc unul la celălalt ca la cel mai bun prieten, sunt afectuoşi unul cu celălalt. Studiile au arătat că aceştia aveau aptitudini bune de rezolvare a problemelor, astfel încât puteau face faţă mai bine încercărilor vieţii. Potrivit acestor date, nu este surprinzător faptul că un studiu efectuat pe persoane aflate în ultimele etape ale vieţii a demostrat că subiecţii cei mai fericiţi şi mai sănătoşi erau aceia care fuseseră implicaţi în relaţii apropiate. (Lowenthal & Haven ) .
La polul opus, în cuplurile în care acest sentiment de securitate emoţională nu există, partenerii se ceartă, nu reuşesc să ajungă la o soluţie benefică pentru amândoi, pare că sunt în tabere diferite. Lipsa intimităţii în cuplu a fost demult corelată cu dificultăţi personale, cum ar fi simptomele psihosomatice (Waring, 1980 ), afecţiuni emoţionale non- psihotice (Browen & Harris, Hames & Waring, 1980 ), afecţiuni şi dizabilităţi cronice şi structuri rigide ale familiei (Waring & Russel, 1980 ) .
Toate acestea sunt în acord cu ceea ce arată cercetarea neurobiologică - faptul că suntem construiţi pentru acordajul afectiv (Stern, 2003 ) şi că relaţia joacă un rol principal în dezvoltarea continuă a creierului.
Lowenthal şi Weiss au studiat intimitatea pe parcursul mai multor ani şi au rezumat poate cel mai bine importanţa intimităţii în cuplu: "Căutarea intimităţii personale ... pe lângă necesităţile vieţii este poate nevoia fundamentală umană .... în absenţa unei provocări externe sufocante, majoritatea bărbaţilor şi femeilor găsesc energia şi motivaţia de a trăi ... vieţi satisfăcătoare prin apartenenţa la una sau mai multe relaţii intime mutual suportive."
Din păcate, de cele mai multe ori cuplurile ajung la terapie când este prea târziu, când deja relaţia este extrem de afectată. Este bine ca atunci când se fac simţite problemele, certurile şi neînţelegerile în cuplu, să se apeleze la ajutor specializat din timp, pentru a putea reînsănătoşi relaţia de cuplu. Psihoterapia de cuplu ajută cuplurile să navigheze prin încurcăturile ascunse care le blochează încercările de a se conecta unul la celălalt. Important în terapia de cuplu este ca fiecare dintre parteneri să conştientizeze ideea fundamentală că celălalt vede lumea şi acţionează din propriul sistem de constructe, unul independent. " Lumea aşa cum o vedem noi este mereu exact asta: lumea aşa cum o vedem noi."
În procesul terapeutic este importantă sprijinirea partenerilor să-şi comunice sensurile comportamentelor lor. Conştientizarea faptului că celălalt - ca şi propria persoană are propriile gânduri, păreri şi sentimente care pot fi sau nu în concordanţă cu ale partenerului şi că celălalt înţelege lumea şi acţionează pornind de la sistemul său independent de constructe.
Un lucru desigur nu e secret : femeile tind să creeze sensuri diferite faţă de bărbaţi. Aceasta se întâmplă deoarece "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" (vă recomand să citiţi celebra carte a lui Gray, 1992 ) . Atunci când relaţia trece printr-o fază de distanţă majoră sau chiar de criză între parteneri, foarte adesea impactul diferenţelor specifice genului asupra partenerilor creşte simţitor. Realitatea este construită continuu într-un mod care confirmă constructele despre partener. Dacă unul nu poate schimba partenerul după propriile idei, cel puţin doreşte să-şi protejeze stima de sine prezentându-se pe sine ca victima partenerului (Willli, 199 ) .
Rămâne un lanţ nesfârşit de reproşuri şi acuzaţii reciproce, ambii parteneri făcând mari eforturi să-şi rezerve pentru el sau pentru ea rolul aparent preferabil al victimei şi să pună partenerul în situaţia de persecutor, asta dacă nu se retrag cu resemnare şi evită contactul cu totul. Fiecare crede că celălalt greşeşte. În cadrul terapiei de cuplu, terapeutul va accentua focusul pe relaţie şi pe interacţiunea din cuplu, utilizând tehnici şi intervenţii psihoterapeutice specifice psihoterapiei de cuplu şi familie.
Şi tu eşti tu
Nu trăiesc în această lume pentru a mă ridica la înalţimea aşteptărilor tale,
Şi nici tu nu eşti aici pentru a satisface aşteptările mele."
Nu de puţine ori auzim că soţul sau soţia îşi doreşte ca partenerul de cuplu să corespundă aşteptărilor sale, iar dacă relaţia nu merge conform aşteptărilor, soluţia ar fi că celălalt să se schimbe. Din păcate, acest lucru nu merge, nu duce nicăieri în relaţia de cuplu. Un studiu celebru arată că "Pentru majoritatea adulţilot fericirea depinde de a avea o căsnicie fericită mai mult decât orice altceva" (Glen & Weaver, 1981 ) ..
Studiile psihologice au demonstrat faptul că relaţiile intime bazate pe încredere şi apropiere sunt "puternic mediator" între situaţiile greu încercate din viaţă şi instalarea unei afecţiuni psihiatrice sau a depresiei în particular. Existenţa unei relaţii apropiate este deosebit de importantă pentru sănătatea emoţională. Securitatea şi iubirea din interiorul unei relaţii apropiate sunt unice prin potenţialul lor de a oferi o atmosferă pentru procesarea experienţei noastre în lume şi a ne permite creşterea în relaţie pe măsură ce vieţile noastre evoluează.
În cuplurile în care ambii parteneri au experimentat un puternic sentiment de securitate emoţională, partenerilor le face plăcere să fie împreună şi îşi pot mărturisi cele mai adânci sentimente şi griji, se gândesc unul la celălalt ca la cel mai bun prieten, sunt afectuoşi unul cu celălalt. Studiile au arătat că aceştia aveau aptitudini bune de rezolvare a problemelor, astfel încât puteau face faţă mai bine încercărilor vieţii. Potrivit acestor date, nu este surprinzător faptul că un studiu efectuat pe persoane aflate în ultimele etape ale vieţii a demostrat că subiecţii cei mai fericiţi şi mai sănătoşi erau aceia care fuseseră implicaţi în relaţii apropiate. (Lowenthal & Haven ) .
La polul opus, în cuplurile în care acest sentiment de securitate emoţională nu există, partenerii se ceartă, nu reuşesc să ajungă la o soluţie benefică pentru amândoi, pare că sunt în tabere diferite. Lipsa intimităţii în cuplu a fost demult corelată cu dificultăţi personale, cum ar fi simptomele psihosomatice (Waring, 1980 ), afecţiuni emoţionale non- psihotice (Browen & Harris, Hames & Waring, 1980 ), afecţiuni şi dizabilităţi cronice şi structuri rigide ale familiei (Waring & Russel, 1980 ) .
Toate acestea sunt în acord cu ceea ce arată cercetarea neurobiologică - faptul că suntem construiţi pentru acordajul afectiv (Stern, 2003 ) şi că relaţia joacă un rol principal în dezvoltarea continuă a creierului.
Lowenthal şi Weiss au studiat intimitatea pe parcursul mai multor ani şi au rezumat poate cel mai bine importanţa intimităţii în cuplu: "Căutarea intimităţii personale ... pe lângă necesităţile vieţii este poate nevoia fundamentală umană .... în absenţa unei provocări externe sufocante, majoritatea bărbaţilor şi femeilor găsesc energia şi motivaţia de a trăi ... vieţi satisfăcătoare prin apartenenţa la una sau mai multe relaţii intime mutual suportive."
Din păcate, de cele mai multe ori cuplurile ajung la terapie când este prea târziu, când deja relaţia este extrem de afectată. Este bine ca atunci când se fac simţite problemele, certurile şi neînţelegerile în cuplu, să se apeleze la ajutor specializat din timp, pentru a putea reînsănătoşi relaţia de cuplu. Psihoterapia de cuplu ajută cuplurile să navigheze prin încurcăturile ascunse care le blochează încercările de a se conecta unul la celălalt. Important în terapia de cuplu este ca fiecare dintre parteneri să conştientizeze ideea fundamentală că celălalt vede lumea şi acţionează din propriul sistem de constructe, unul independent. " Lumea aşa cum o vedem noi este mereu exact asta: lumea aşa cum o vedem noi."
În procesul terapeutic este importantă sprijinirea partenerilor să-şi comunice sensurile comportamentelor lor. Conştientizarea faptului că celălalt - ca şi propria persoană are propriile gânduri, păreri şi sentimente care pot fi sau nu în concordanţă cu ale partenerului şi că celălalt înţelege lumea şi acţionează pornind de la sistemul său independent de constructe.
Un lucru desigur nu e secret : femeile tind să creeze sensuri diferite faţă de bărbaţi. Aceasta se întâmplă deoarece "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" (vă recomand să citiţi celebra carte a lui Gray, 1992 ) . Atunci când relaţia trece printr-o fază de distanţă majoră sau chiar de criză între parteneri, foarte adesea impactul diferenţelor specifice genului asupra partenerilor creşte simţitor. Realitatea este construită continuu într-un mod care confirmă constructele despre partener. Dacă unul nu poate schimba partenerul după propriile idei, cel puţin doreşte să-şi protejeze stima de sine prezentându-se pe sine ca victima partenerului (Willli, 199 ) .
Rămâne un lanţ nesfârşit de reproşuri şi acuzaţii reciproce, ambii parteneri făcând mari eforturi să-şi rezerve pentru el sau pentru ea rolul aparent preferabil al victimei şi să pună partenerul în situaţia de persecutor, asta dacă nu se retrag cu resemnare şi evită contactul cu totul. Fiecare crede că celălalt greşeşte. În cadrul terapiei de cuplu, terapeutul va accentua focusul pe relaţie şi pe interacţiunea din cuplu, utilizând tehnici şi intervenţii psihoterapeutice specifice psihoterapiei de cuplu şi familie.
Serbu Oana - Cabinet individual Psihologie. Psihoterapie
Recomandă acest cabinet
