La adolescenţii de 14 ani, se produce o intensificare a conştientizării propriei identităţi psihosexuale şi a caracteristicilor de personalitate (cine sunt, ce pot face şi ce vreau sau doresc să fac în viaţă ). Preocupările morale şi valorice sunt semnificative, iar pendularea între alternative pentru viitor, între speranţe, idealuri şi dezamăgire este la fel de comună. Criza adolescenţei nu presupune neapărat o înstrăinare de familie şi fragilitate emoţională, ci mai curând experimentarea unui registru emoţional mult mai variat şi mai intens, în contextul căutarii unui stil personal, original de manifestare, care să exprime adevărata sa identitate de sine. Relatiile cu grupul de prieteni devin foarte importante, iar prieteniile apropiate sunt frecvente, în special în cazul fetelor. Socializarea este un proces esenţial pe de o parte în înţelegerea relaţiilor care se stabilesc între adolescent şi societate şi pe de altă parte pentru a explica construcţia identităţii. Adolescenţii ofera oportunităţi de creştere nu doar în ceea ce priveşte dimensiunile fizice ci şi în ce priveşte competenţa cognitivă şi socială, autonomia, stima de sine şi intimitatea. "Tinerii care au sprijin din partea parinţilor, a scolii şi a comunităţii tind sa se dezvolte într-o maniera pozitivă, sănătoşi". (Young, B., et.al, 2007, p. 355. ). Imaginea de sine este rezultatul dezvoltării ontogenetice, structurând, de asemenea cele două componente de bază ale acesteia: eul fizic şi imaginea eului spiritual, psihic şi psihosocial. (Golu, M., 1993, p.198. ). Sunt studii care arată că, părinţi cu respect de sine înalt tind să formeze copiii la aceleaşi cote înalte ale respectului de sine. Se poate deduce ca imaginea de sine este un factor principal mediator între stările interne de necesitate şi situaţiile şi solicitările externe. Imaginea de sine comportă mai multe dimensiuni: percepţia şi aprecierea adolescentului la un anumit moment, felul în care adolescentul ar dori să fie sau să pară că este şi felul în care adolescentul consideră că este apreciat de ceilalţi. Prima dimensiune structurează comportamentul situaţional curent, iar celelalte doua au un rol regulator de automodelare şi autoperfecţionare. Funcţia de menţinere şi obţinere a identităţii este realizată de unitatea celor trei faţete ale imaginii de sine. Un adolescent cu o stima de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile si abilitatea de a face faţa presiunii grupului, se comporta independent, este mandru de realizarile lui, realizează fară probleme sarcini noi, îşi exprimă fară probleme emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative, oferă ajutor şi sprijin celorlalţi. (Sion, G., 2007, p.194, 196. ). Cristalizarea identităţii sexuale este un alt moment important al adolescenţei. Adolescenţa este perioada de auto-conştientizare a identitaţii sexuale, perioada în care adolescentul se acomodează cu propriul corp şi noile sale trebuinţe. Devin treptat autonomi, manifestă interes crescut pentru relaţiile heterosexuale şi apar primele tentative de apropiere fata de sexul opus, primele atracţii erotice şi implicarea în relaţii de parteneriat. Este experimentată dragostea pura, dar destul de frecvent debutează viaţa sexual identitatea sexual se construieşte şi se dezvoltă în general pe prototipul primelor relaţii erotice (Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1988, p. 31 ). Se dezvoltă atenţia voluntară, iar atenţia involuntară şi postvoluntară îşi modifică mult aspectul, devin mai eficiente, le creşte de asemenea şi spiritual de observaţie. Adolescenţii, sunt capabili de eforturi sporite pentru controlul atenţiei si sunt conştienţi de anumite deficienţe şi relative, în măsură a le corija. (Sion, G., 2007, p. 196 ). La adolescentii de 14 ani are loc o schimbare calitativă a memoriei, şi anume se îmbogăţeşte cu memoria logică, se îmbogăţeşte cu capacitatea de operare cu scheme logice. În măsura în care gandirea şi atenţia extrag esenţialul dintr-un material, memoria adolescentului poate opera cu aspecte esenţiale. Memoria opereaza acum mai frecvent cu reprezentari şi noţiuni din ce în ce mai bogate şi mai complexe. Deoarece, procesarea informaţiei devine mai structurată, actualizarea este mai rapida, ceea ce conduce la o organizare mai inteligibilă a materialului. Aceasta avand consecinţe asupra capacităţii de învăţare, care devine de 4-5 ori mai eficientă decât în perioada micii scolaritaţi (Schiopu, U., 1963, p. 432 ). Adolescentul capătă deprinderea de a raţiona logic şi se întăresc capăcităţile operative intelectuale, facând să crească randamentul activităţii intelectuale prin intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. Tot în această perioadă adolescenţii îşi elaborează stilul propriu de memorare, acesta avand efecte deosebite în învăţare. Formele de învăţare organizată se menţin, dar învăţarea incidental are o mare influenţă formativă. Stratificarea formelor de învăţare incidentale se stochează prin programe complexe şi prin algoritmi de lucru ai memoriei, care se formează prin învăţarea organizată. (Verza, E., Verza, F.E., 1997, p. 167 ) Maturizarea cognitiva la adolescenţi, lasă să se vadă diferenţa dintre aceştia şi copiii mai mici, ei gandesc şi vorbesc altfel. Deşii gandirea lor poate sa ramâna imatură în anumite privinţe, mulţi adolescenţi sunt capabili sa relaţioneze abstract, sa fie capabili de judecăţi morale complexe şi pot face planuri de viitor mai realiste. Adolescenţii ajung la ceea ce Piaget a numit cel mai înalt nivel al dezvoltării cognitive - operaţiile formale -, în care îşi dezvoltă capacitatea de gândire abstractă. Această achiziţie, le oferă o modalitate nouă mai flexibilă de a manipula informaţiile. Fără a mai fi limitaţi de "aici şi acum" ei pot să înţeleagă timpul istoric şi spaţial extraterestru. Adolescenţii pot să folosească simboluri pentru a reprezenta alte simboluri, pot, spre exemplu sa folosească un numar necunoscut prin litera X, astfel ei pot învăţa algebra şi trigonometria, să gasească semnificaţii mai bogate în literatură. Pot sa-iş imagineze posibilităţi şi să formuleze să se testeze ipoteze, desigur pot sa gandească prin prisma a ceea ce ar putea să fie, nu doar prin prisma a ceea ce este. Adolescentul dezvoltă numeroase alte instrumente de activitate intelectuală cum ar fi: capacitatea de argumentare, contrargumentare, de demonstrare, de eleborare de ipoteze. Limbajul cunoaşte de asemenea, în această perioadă, o dezvoltare deosebită, debitul verbal scris creşte la 10-12 cuvinte pe minut. Se dezvoltă debitul verbal, fluent, flexibilitatea, sunt elaborate stereotipii şi algoritmi verbali, care sunt folosiţi la soluţionarea diferitelor situaţii, vorbirea devine plastică şi nuanţată. (Schiopu, U., 1963, p. 442 ). La adolescent capacitatea de a gandi abstract are şi implicaţii emoţionale. " Daca un copil mic poate să-şi iubeasca parintele, ori să-şi urască un coleg de clasă, adolescentul poate să iubească libertatea sau să urască exploatarea[…].posibilul si idealul captiveaza deopotriva mintea si simtirea" (H.Ginsburg şi Opper, 1979, p. 201. ). "Dezvoltarea motivaţiei pentru cunoaştere, a încrederii în sine şi a stimei de sine, oferirea unor modele de identificare pozitive, facilitează drumul armonios şi constructiv al tânarului adolescent, de-a lungul activităţilor scolare.’’ (Anghel, E., 2011, p. 226 ) Adolescenţii de clasa a VIII-a se confrunta cu mari probleme emoţionale datorate noilor sarcini, din această perioadă, noi decizii, legate de intrarea într-o noua etapa de scolarizare, liceul. Deprinderea relaţiilor sociale şi a problemelor cultural, îi permite adolescentului sa-şi stabilească propriul sau sistem de valori sociale diferit de al parinţilor, dar inspirat din acesta. La adolescent, sentimentele de individualizare şi integrare socială atinse la aceasta vârsta, sunt combinate cu interesul pentru problemele etice, culturale sau profesionale. Stimularea parentală verbală şi nonverbală are o influenţă importantă în dezvoltarea intelectuală şi în achiziţiile teoretice. La 14 ani, adolescentul îşi cere dreptul de a fi tratat diferit de fraţii şi surorile sale, conform nivelului său de dezvoltare. În aceasta perioadă, adolescentul învaţă sa gestioneze banii primiţi de la părinţi, prin sfaturile primite din partea acestora, va învăţa diferite modalităţi de utilizare avantajoasa a banilor. De asemenea, dacă părinţii şi- au însuşit un management al timpului, adolescentul il va prelua prin identificare cu acesta, este perioada cand îşi doresc independenţă şi afirmare, dar încă au nevoie de ghidare şi suport din partea adulţilor semnificativi. Relatiile afecuoase dintre adolescent şi parinţi, ca şi dintre aceştia, duc la efecte pozitive, rezultatele cele mai bune în plan comportamental- relaţional, obţinute de adolescent, sunt influenţate de atitudinea parinţilor în general: caldă, clară, manifestă atenţie la autonomie, exercită un control echilibrat şi constant. . Fiecare experienţă aduce adolescentului informaţii suplimentare şi clarificatoare despre (Anghel, E., 2011, p. 227, 228, 231 ).