Ai ajuns intr-un punct al vietii in care instrainarea te cam apasa? Ti-ar place sa ai o viata sociala mai activa, mai multi prieteni de calitate sau un partener de cuplu? Devine frustrant sa astepti sa fii sunat/a sau invitat/a undeva si asta nu se mai intampla? Iar daca iei tu initiativa si cauti persoanele pe care ti-ar place sa le auzi sau sa le inviti undeva nu ai prea mult succes?

Ce poti sa faci?

Ca psiholog am observat mai multe directii pe care oamenii din jur le gasesc sa-si aline singuratatea. Una din ele este sa-ti ocupi timpul cu ceva: emisiuni TV, activitate on-line, jocuri. Functioneaza? … Pana la un punct doar. Dincolo de care, in afara de a uita pe moment de ceea ce te apasa, nu rezolvi de la radacina problema. Spunea un intelept: „Ai grija ce faci cu timpul tau. Din el e compusa viata ta."

Ce mai fac oamenii ca sa depaseasca singuratatea? Beau „cate un pahar" … care, cu timpul devin mai multe, mananca o „ciocolatica" … care cu timpul devin mai multe, se duc la jocuri de noroc, „doar o tura" … care cu timpul devin mai multe. Functioneaza? Daaaa, asta chiar functioneaza, uiti de tot si de problema si de radacina ei, poate chiar si de tine. Merita? Tu stii mai bine.

Altii intra in „relatii de avarie" - simti ca se scufunda corabia ta si te agati de cineva ca sa poti sa ramai la suprafata. Poti ramane, o perioada, insa, atunci cand celalalt va simti ca se scufunda si el, se va indeparta ca sa se poata salva.

A! Mai este o metoda „preferata": ne refugiem intr-o lume imaginara in care scenariile rulate prea mult si prea des ne indeparteaza de fapt de singurul loc in care am putea gasi alinare: viata reala cu oameni reali.

Si? Am ajuns de unde am pornit … singuri? Ce-i de facut?

Recunosc angoasa de singuratate de la distanta pentru ca a fost una dintre provocarile vietii mele.

Solutia? Savureaza propria viata, delecteaza-te cu clipele, adaugand in ele ceva care-ti umple intreaga fiinta de placere.

Adica. Eu una m-am apucat sa gatesc fel de fel de retete noi si sa invit oameni la mine sa le degustam impreuna. Yamiii. Delicios.

Aveam grija sa fiu la curent cu evenimentele din oras si sa le selectez pe cele care ma interesau. Mai intrebam una sau doua persoane daca ar dori sa mearga si ma duceam, uneori neinsotita. Ma bucuram sa fiu chiar impreuna cu sora sau mama mea; conta sa ies din casa si ma lasam antrenata in eveniment. Am ajuns sa particip la cursuri, sa cunosc lume noua, sa leg noi relatii. Oamenilor care erau in viata mea, le-am acordat mai multa atentie si am fost surprinsa sa vad cat de mult se poate adanci o relatie „veche". Profunzimea legaturilor umane e practic fara sfarsit; oricand e inca ceva de descoperit despre tine sau despre altul.

Am inchis televizorul si am ales cartile. Hmmm … asta n-a fost usor la inceput, dar a meritat! Am reinceput sa scriu. Cand am facut asta, acum ceva ani in urma, aveam senzatia ca nici nu mai pot lega 2 cuvinte in romana sa sune a propozitie coerenta. Dar, am reusit!

Faceam plimbari de cate o ora pe zi sau mai mult. Ma uitam in jur, cu maaare atentie si imi eliberam mintea de ganduri. Uf! Suntem asa de aglomerati de propriile ganduri, ca suntem aproape orbi; nu vedem mai nimic din jur. De aceea am ales aerul curat si curiozitatea care ma facea sa ma uit la lucrurile pe langa care treceam. Era asa multa viata acolo … asa aproape de mine!

Sunt sigura ca exista mai multe metode, multe la indemana ta. Au legatura cu hobby-urile tale, cu structura ta, cu ceea ce te face unic. Am observat ca nimic nu insingureaza mai mult decat ideile despre „cum ar trebui sa fie lumea sau ceilalti" si „cum ar trebui sa fiu eu ca sa ma placa altii". Asta adauga tone de singuratate. Accepta lumea asa cum e, acorda-le celorlalti dreptul sa fie ceea ce sunt si descopera cu fiecare zi ceea ce poti deveni!