Hipoterapia sau calaria terapeutica este o tehnica cunoscuta ca fiind una dintre cele mai progresive forme de terapie ale carei efecte sunt vizibile după cateva sedinte: stimularea reactiilor de redresare si echilibru, precum si cele de postura, ajustarea pozitiei corporale normale, normalizarea tonusului muscular, reducerea spasticitatii si stabilizarea miscarilor atetozice, incurajarea posturii corecte, utilizarea simetrica si independenta a mainilor, imbunatatirea echilibrului în sezand si ortostatism, precum si coordonarea abilitatilor de prindere, a aptitudinilor sociale, aptitudinilor de planificare si a miscarii. In simbolistica universala, calul are rolul unificator a doua realitati care par contrarii: libertatea si atasamentul; rebeliunea si supunerea; forta si blandetea. Indiferent de cum suntem construiti pe dinauntru, regasim in imaginea calului ceea ce sufletul nostru cauta. Copiii pot beneficia de pe urma interactiunii cu caii in mediul terapeutic in primul rand din perspectiva cresterii increderii in sine si a exprimarii emotionale. Ei se pot identifica usor cu animalul, si pot proiecta problemele, nemultumirile si durerile asupra calului in activitati ce presupun imaginarea unui dialog din perspectiva animalului, scrierea sau desenarea povestii lui de viata, etc. Terapeutul poate modela in copil anumite atitudini si comportamente dezirabile folosindu-se de tendinta acestuia din urma de a umaniza calul, si de a-l considera egalul si prietenul sau. Calul poate constitui un exemplu de conduita dezirabila. Freud spunea: "Copiii nu arata nici o forma de aroganta, acea aroganta care-i impinge pe adulti sa traseze o linie ferma intre natura lor umana si natura animala. Copiii nu resimt nici un impediment in a le oferi animalelor ocazia sa se plaseze pe aceeasi treapta evolutiva ca si ei. "Cu ajutorul lui pot fi atinse o categorie generoasa de obiective terapeutice, acoperind toate ariile de dezvoltare: motricitate, dimensiunea socio-afectiva, de autoservire si cognitive.