Cu totii ne dorim sa fim fericiti, sa experimentam aceasta traire de o puternica incarcatura emotionala ce ne umple de energie. De cele mai multe ori fericirea pare ceva imposibil de atins cel putin in zilele noastre in careoamenisunt impovarati de grijile cotidiene, care ii fac sa uite a se mai bucura de lucrurile marunte ale vietii.

Putem simti fericirea in multe aspecte ale vietii noastre, insa drumul spre aceasta depinde in mare masura de noi, de modul in care gestionam anumite aspecte ale vietii noastre. Momentan am sa pun accent pe “fericirea” sau “nefericirea” pe care experienta in doi ne-o poate produce.

Nu de putine ori intalnim persoane care isi exprima nemultumirile generate de viata in doi. Daca cu ceva ani in urma nu se discuta despre aceste lucruri, in zilele noastre lucrurile stau cu totul altfel. Oamenii au evoluat, relatiile si ele, intreagul curs al vietii s-a schimbat. Poate nu de putine ori v-ati pus una din urmatoarele intrebari: de ce partenerul nu mai este ca la inceput, de ce cursul relatiei are o evolutie in sens negativ, de ce tandretea, “jocurile” de inceput intre parteneri au disparut, de ce pasiunea si dorinta arzatoare de a face dragoste cu partenerul nu mai este la aceeasi intensitate?

Ei bine lucrurile se schimba pentru ca sentimentele in sine se schimba o data cu trecerea timpului. Acest lucru nu inseamna neaparat ca dupa un timp ne iubim mai putin partenerul. Exista doar un curs firesc al evolutiei sentimentelor, iubirea dintre parteneri putandu-se mentine cu efortul sustinut al ambilor parteneri de cuplu. Fiecare dintre cei doi la inceputurile lor il vede pe celalalt ca pe nimeni altul, acea persoana cu care ar vrea sa-si petreaca intreaga viata, fara de care nu se poate lipsi, acea persoana lipsita de defecte care il va face vesnic fericit. Este important de stiut ca partenerul are aceste defecte inca de la inceput numai ca “orbirea” de moment ne impiedica a mai vedea acest lucru. Fericirea, iubirea si stabilitatea cuplului se poate mentine insa in masura in care cei doi stiu sa faca fata perioadei de dupa “indragostire”, asa cum este numita prima faza a cuplului in termenii de specialitate. Apare un moment in viata oricarui cuplu cand cei doi constientizeaza ca fericirea nu este eterna. Discutiile in contradictoriu, dorinta tot mai mare de a petrece timp si fara celalalt, constientizarea defectelor celuilalt, exprimarea nemultumirilor la adresa partenerului sub forma reprosurilor etc este un semn al trecerii perioadei de indragostire, a aparitiei rutinei si a “separarii emotionale” a celor doi. Constientizarea acestui prag de trecere poate fi un prim pas spre continuitatea relatiei de cuplu si nu neaparat spre disolutia sa, deoarece in momentul in care devenim constienti de ce anume se intampla ne putem gasi resursele necesare pentru descoperirea celor mai bune strategii de a face fata acestui impas.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca iubirea persista doar tinand cont de ceea ce a generat-o. Daca cel alaturi de care traim renunta o data cu trecerea timpului la a mai face lucrurile atat de placute partenerului, in timp se poate produce o degradare a iubirii si usor nefericirea poate lua locul fericirii de alta data. Ideal ar fi ca ambii parteneri sa constientizeze acest moment de criza al cuplului si sa existe o implicare de ambele parti pentru depasirea lui. In aceasta noua etapa se poate produce o redescoperire a celuilalt pentru ca este singura data cand il vedem asa cum este. Se poate intampla sa ne placa ce vedem acum si sa ramanem in continuare in relatie sau sa nu ne convina mai deloc ce avem langa noi si sa se produca disolutia cuplului. De multe ori cand rutina intervine in cuplu se intampla ca partenerii sa adopte cea mai usoara solutie si anume sa caute alaturi de altcineva “fericirea si iubirea vesnica”, nefacand altceva decat sa intre in acelasi “joc” fara un rezultat favorabil, pentru ca iubirea si fericirea in cuplu este intretinuta doar de implicarea ambilor parteneri care isi doresc cu adevarat “salvarea” relatiei. In momentul in care eforturile sunt depuse doar de unul din cei doi acea persoana implicata va acumula foarte multe frustrari, care se vor rasfrange si asupra relatiilor urmatoare.

Ca atare gesturile de afectiune, suportul, sprijinul, comunicarea, echilibrul, pasiunea si tot ceea ce i-a facut la inceput pe doi oameni sa se iubeasca ar fi bine sa se pastreze pe intreg parcursul unei relatii. Surprinderea partenerului cu lucruri care ii fac placere, acceptarea lui in ciuda defectelor pe care le are si in functie de capacitatea fiecaruia de a le tolera, intelegerea momentelor in care isi doreste sa faca si altceva, respectarea deciziilor importante pentru el etc sunt cateva aspecte necesare pentru o relatie de cuplu armonioasa.

“ Prima lectie a iubirii consta in a nu solicita iubire, ci in a o darui. Fiti dumneavoastra cel care o daruieste. De regula oamenii fac exact invers. Chiar si atunci cand daruiesc, o fac numai cu speranta ca iubirea lor le va fi returnata. Ei nu daruiesc de bunavoie, ci doar conditionat. Ei daruiesc, dar privesc cu coada ochilor sa vada daca primesc ceva inapoi. Ei nu cunosc legea naturala de functionare a iubirii. Este suficient sa turnati, sa va revarsati, iar iubirea va veni. Si chiar daca nu vine, nu este nevoie sa va ingrijorati, caci adevaratul indragostit stie ca a iubi inseamna a fi fericit” (Osho, “Cartea despre femei” ) .