Exprimarea emotiilor nu este un lucru deloc usor si necesita timp. Este ca si cum am invata alfabetul. Avem nevoie de rabdare, tact, multa deschidere, dar mai ales cineva de la care sa invatam. Si de la cine invata copiii cel mai bine? De la adultii din viata lor. Se stie foarte clar si ati putut observa si dvs ca inca de la varstele fragede copiii invata prin imitatie. Acelasi procedeu il folosesc cei mici si in invatarea emotiilor. Dar ce ne facem cand nici adultii nu isi exprima taririle si copiii nu au de unde sa invete? Raspunsul cel mai simplu este ca vom fi in permanenta ca intr- o oala sub presiune gata sa explodeze in orice moment. Si cand se intampla asta? De cele mai multe ori cand suntem stresati, obositi si nervosi. Neexprimarea emotiilor conduce la frustrare, agresivitate sau sentimentul de vid interior. Nu stim ce se intampla cu noi, nu intelegem si pentru ca nu intelegem dam frau liber furiei fara macar sa stim de ce. La baza agresivitatii copiilor fie fizica, fie verbala se afla furia, care daca nu este exprimata in mod corespunzator poate conduce la conflicte foarte grave. De cele mai multe ori copilul preia din felul de a-si exprima emotiile de la adulti. Daca mama atunci cand este nervoasa tipa, sa nu fiti uimiti ca acelasi lucru va face si copilul dvs. Daca tata atunci cand este trist blocheaza orice comunicare, sa nu va asteptati ca cel mic sa faca altfel. Intrebarea este insa cum sa ne exprimam emotiile? Calea cea mai simpla este aceea de a comunica ceea ce simtim. Dar ce ne facem daca nu stim ce simtim? Acest lucru ne poate comunica faptul ca noi nu suntem in contact cu noi. Ne putem lua cateva minute in care sa fim mai atenti la noi, la ceea ce se afla in interiorul nostru, iar acest lucru presupune sa fim mai constienti de gandurile, emotiile si actiunile noastre. Incercand sa fim in acest contact cu noi, desi nu este un exercitiu prea usor, si asa cum am mai spus necesita timp avem sanse foarte mari sa invatam sa ne transmitem emotiile si sa-i invatam pe micutii din viata noastra sa o faca la randul lor. De cele mai multe ori deoarece copiii nu pot sau nu stiu sa isi exprime emotiile ei devin de neinteles pentru adulti prin comportamentul lor. Ex: copilul deseneaza si ceva nu ii iese asa cum si-ar dori. El incepe sa tipe si sa rupa foaia. Parintele il cearta ca a rupt foaia si nu este prima data cand o face. Copilul tipa in continuare si arunca cu obiectele din jurul lui si tot conflictul ia o amploare si mai mare, in unele cazuri ajungandu-se la sanctiuni si amenintarii din partea adultului pentru incetarea comportamentului. De fapt la baza comportamentului copilului nu se afla altceva decat o emotie neexprimata, cea de frustrare, neputinta, furie ca nu i-a reusit desenul, pe care daca ar fi exprimat-o astfel : "Nu-mi iese mami, sunt suparat sau furios" mama ar fi inteles mai bine reactia acestuia si ar fi putut sa ii ofere incurajare si suport. Ex: Copilul insista sa doarma cu mama intr-o situatie in care poate aceasta si-ar dori sa aiba parte de putina intimitate cu sotul. Copilul insista si insista, plange. Mama il intreaba ce are. El nu raspunde pentru ca nu stie, mama se enerveaza si la randul ei insista ca cel mic sa doarma singur, starea lui de plans se amplifica si tot asa. Emotia care sta la baza reactiei este frica, copilul are nevoie sa se simta in siguranta, dar el nu exprima si mama nu intelege. In concluzie, este foarte important ca in primul rand adultii sa isi exprime emotiile, sa le comunice verbal. Ex: "Acum sunt furios pentru ca…., Acum sunt trist pentru ca…, Acum imi este frica…". Autor: Psih. Bata Andreea