Bowlby considera că experienţele timpurii din copilărie au cel mai puternic impact asupra relaţiilor de dragoste de la vârsta adultă. Cheia este ataşamentul, prima relaţie stabilă de dragoste pe care o dezvoltă bebeluşul. Abilitatea de a se ataşa este înnăscută, însă forma pe care aceasta o ia depinde de relaţia pe care copilul o are cu „persoana de îngrijire primară", cel mai des, mama.

Principalele premise ale teoriei ataşamentului sunt (Ayala, M. P. 2011, p. 244 ):

• Relaţiile intime ale adulţilor sunt ghidate de modele de lucru interne construite pe baza experienţelor relaţionale timpurii din copilărie.

• Aceste modele formează convingerile indivizilor că sunt sau nu demni de iubire şi că se poate sau nu avea încredere în alţii pentru a oferi dragoste şi sprijin.

• Modelele acestea influenţează de asemenea tipurile de interacţiuni pe care le au indivizii şi felul în care interpretează aceste interacţiuni.

James Fisher şi Lisa Crandell (2001 ) (apud Corina Acris, 2013, p. 96-99 ) emit ipoteza că ataşamentul complex al cuplului va fi puternic influenţat de modelele de ataşament reprezentative ale fiecăruia dintre parteneri şi consideră că este posibil să fie identificate pattern-uri ale ataşamentului în cuplu, care corespund variaţiilor în funcţionarea cuplului şi sunt familiare celor care evaluează cuplurile clinic.

Pattern-urile identificate de ei sunt:

Ataşamentul cuplului securizant presupune abilitatea partenerilor de a jongla cu poziţiile de a fi dependenţi sau de a se depinde de ei. Există o apreciere empatică a gândurilor şi sentimentelor partenerului în ambele poziţii. Ca şi în cazul ataşamentului securizant din relaţia părinte- copil, există o exprimare deschisă a nevoii de confort şi de contact, precum şi o primire deschisă a acelui contact. Acest lucru este valabil pentru ambii parteneri. în cele din urmă, partenerii vor fi conştienţi pe deplin de efectele acestor experienţe atât asupra sinelui, cât şi asupra celuilalt, pe măsură ce se mişcă în jurul acestor două poziţii

Ataşamentul cuplului insecurizant cuprinde trei pattern-uri distincte care au în comun lipsa flexibilităţii, a reciprocităţii şi a caracteristicii bidirecţionale reversibile caracteristice ataşamentului cuplului securizant. Ataşamentul cuplului insecurizant prezintă un important nivel de asimetrie şi rigiditate a relaţiei, cu unul dintre parteneri de obicei într-o poziţie iar celălalt partener în cealaltă, existând foarte puţină mişcare între ei. Ei nu vor fi foarte conştienţi de experienţele altora sau de efectele acestor experienţe asupra propriei persoane sau asupra celuilalt.

Ataşamentul cuplului retras/retras. Starea de retragere este o negare a dependenţei atât de sine cât şi de celălalt. Exprimarea nevoii de dependenţă din partea celuilalt vine în conflict cu propriile nevoi de dependenţă care au fost alungate din conştiinţă. Astfel, în cadrul acestui tip de cuplu, dependenţa este interzisă iar contractul inconştient al cuplului este „nu sunt dependent de tine iar tu nu eşti dependent de mine". în esenţă, ambii parteneri convin asupra unui pattern în care sunt îndepărtate ambele poziţii de dependenţă din cadrul relaţiei. Dacă ambii sunt de acord cu „contractul" în mod implicit, nu există niciun conflict, sau acesta este evitat. Lucrurile pot să funcţioneze foarte bine, dacă sistemul nu este întrerupt (de exemplu de lipsa unui loc de muncă, naşterea unui copil sau o anumită boală ), moment în care „contractul" cuplului este terminat. Ataşamentul cuplului preocupat/preocupat Adultul preocupat caută şi pretinde un contact emoţional în cadrul relaţiei de cuplu, însă nu este mulţumit şi satisfăcut de acesta, împotrivindu-se unui apropieri emoţionale. în pattern-ul acestui cuplu apare un grad ridicat de neînţelegere şi de conflict, deoarece fiecare partener, deşi pe de o parte îi cere celuilalt să-i îndeplinească nevoile de dependenţă, pe de altă parte respinge orice răspuns venit de la celălalt pe motiv că este inadecvat. în această pereche există o asimetrie la nivelul individului care este caracteristică poziţiilor ambivalenţe, precum şi la nivelul sistemului, având în vedere că fiecare partener concurează pentru poziţia de dependenţă, dar în acelaşi timp îi opune rezistenţă.

Ataşamentul cuplului retras/preocupat. Acest tip de cuplu este unul extrem de conflictual, partenerul preocupat fiind cel care exprimă de obicei nemulţumirea, în timp ce partenerul retras este de părere că singura problemă a relaţiei este nemulţumirea celuilalt. Amândoi sunt de acord că partenerul retras evită să devină dependent. Partenerul retras atacă orice exprimare a nevoilor de dependenţă ale celuilalt. Avem astfel un conflict inerent în acest sistem, în care partenerul preocupat se simte privat şi abandonat din punct de vedere emoţional, iar cel retras manifestă dispreţ faţă de nevoile de dependenţă ale celuilalt. Pe măsură ce partenerul preocupat escaladează şi intensifică dorinţa de satisfacere a nevoilor de dependenţă, răspunsul defensiv al partenerului retras este de asemenea escaladat.

Ataşamentul cuplului securizant/insecurizant apare în cuplurile în care un individ cu ataşament securizant intră în relaţie cu un partener cu ataşament evitant sau preocupat.