In ultimul timp asistam la tot felul de polemici in ceea ce priveste educatia copiilor. De cele mai multe ori sunt doua tabere care se acuza reciproc pentru esecul scolar al acestora, pentru lipsa de motivatie care a cuprins aproape toata generatia de copii. Familia si Profesorii. Ambele tabere se arata cu degetul, cand ar trebui sa colaboreze si sa caute sa rezolve impreuna problemele cu care se confrunta copiii. Fiecare ar trebui sa - si constientizeze rolul pe care il detine in viata acestora. Parintii nu mai au timp pentru copii, pentru ca sunt prea ocupati cu grijile cotidiene sau cu propriile orgolii si au asteptari neintemeiate de la scoala. Deseori mi s-a intamplat sa vad parinti care blameaza dascalii in fata copiilor, nu sunt de acord cu practicile acestora, dar nici nu merg sa discute cu ei si atunci le dezvolta copiilor lor o atitudine ostila fata de acestia. Exista sanse mari ca acel copil sa declanseze stari conflictuale cu acel profesor (pornind de la concluziile parintilor ), din care nu are decat el de pierdut. I se va pune o eticheta, caci la asta ne pricepem si asa vor fi "rezolvate" comportamentele ulterioare. CAZ CLASAT! Pentru ca, din pacate nu va sta nimeni la scoala sa analizeze copilul, ce anume i-a declansat nemultumirea sau pur si simplu de ce brusc rezultatele lui scolare au devenit mai slabe. Din pacate se tot imputineaza numarul dascalilor carora le pasa cu adevarat de copiii cu care lucreaza. Ei uita sa puna pasiune in munca lor, uita sa fie empatici, uita in primul rand ca slujba lor este aceea de modelator. Si multi uita sa-si lase problemele acasa sau macar la usa scolii. Mai rau ii jignesc, tipa la ei (acesta este abuz emotional ), isi arunca cataloagele pe catedre, ies din clasa trantind usile, folosesc apelative greu de suportat. De incurajat, de ajutat, aproape ca nu se mai pune problema, de format dintr-o clasa o echipa...aproape nu mai este timp. Oare cati dintre profesori le spun elevilor lor: dragilor sunteti, unici, ma bucur ca va sunt profesor si sunteti foarte importanti pentru mine; voi trebuie sa stiti ca o clasa functioneaza asemeni unui oras, unde este nevoie si de medic si de tamplar, si de profesor, dar si de instalator, si de soldat, dar si de constructor etc. Unii excelati la stiintele umane, altii la cele exacte etc...dar cine mai vrea sa aiba timp de asta! : (In ultimul timp notele se dau la extemporale, temele aproape nu se mai verifica.... mai putina bataie de cap! Asa ca, decat sa se asume responsabilitati, mai bine se arata cu degetul. De multe probleme par sa fie responsabili calculatorul si televizorul. Asta e in general in "curtea " parintilor, pentru ca de multe ori isi cumpara linistea penrmitandu-le mai mult decat este necesar copiilor lor accesul la acestea. Dar ce se intampla atunci cand li se spune la scoala: pentru maine aveti de facut un portofoliu, care sa cuprinda imagini cu ..., date despre - cautati pe internet.
Fara a cauta vinovati, mi-as dori sa aud un copil povestind cum a facut un om de zapada cu tatal sau, sau cat de important l-a facut sa se simta profesorul de romana pentru ca a stiut ca este ziua lui Caragiale etc. Mi-as dori sa vad consilierii scolari initiind ore de dezvoltare personala, de autocunoastere in scolile in care lucreaza, sa se autosesizeze cand apare un comportament - problema la un elev. Sa se constientizeze ca atunci cand profesorii si parintii nu sunt in aceeasi tabara, nu au de suferit decat copiii. Si sa nu uitam: exixta parinti exceptionali si dascali extraordinari.