O simplă căutare pe internet vă poate sugera interesul crescut acordat în ultimii ani acestei probleme și numărul mare de studii existente asupra subiectului. Iar rezultatele acestor studii sunt încurajatoare: depresia poate fi depășită.

Unul dintre tratamentele frecvente ale depresiei este propus de terapeuții cognitivi- comportamentali (Cognitive Behavioral Therapy ) și are ca fundament modelul explicativ bazat pe legătura dintre evenimente, gânduri și consecințe (emoții, comportamente, reacții fiziologice ). Ideea principală a acestei abordări este de a întrerupe cercul vicios ce contribuie la menținerea depresiei învățând să identificăm și apoi să modificăm acele gânduri disfuncționale ce generează emoțiile negative și comportamentele dezadaptative. Acest proces presupune răbdare și exercițiu însă rezultatele sunt pe măsură, iar eficiența acestei metode este susținută de numeroase studii bazate pe dovezi.

Dacă problema cu care vă confruntați este foarte severă și gândurile d-voastră au ca subiect moartea, recomandarea este de a contacta un specialist în domeniul sănătății mentale pentru a obține ajutor de specialitate. Un alt tip de tratament ce poate fi recomandat de specialiști este cel medicamentos. Așa cum precizam mai devreme, medicamentele prescrise de medic urmăresc restabilirea echilibrului serotoninei, norepinefrinei și dopaminei la nivelul creierului.

Tipul de tratament recomandat pentru o persoană depinde de particularitățile acesteia, însă conform studiilor bazate pe dovezi, cele mai bune rezultate sunt obținute prin folosirea împreună a tratamentului medicamentos și a terapiei cognitiv comportamentale.

LA TERAPIE- IOANA ÎNVAȚĂ CE ESTE DEPRESIA

Prietena cea mai buna a Ioanei, îngrijorată de faptul că aceasta nu dă semne că și-ar reveni după despărțirea de prietenul ei, deși a trecut mai bine de jumătate de an, hotărăște că trebuie să facă ceva. După ce în repetate rânduri a încercat să o convingă pe Ioana să meargă la un terapeut, cum aceasta mereu spunea că nu cunoaște pe nimeni și că nu are timp să se ocupe, i-a facut ea însăși o programare și Ioana este deja la a doua ședință de terapie cognitiv- comportamentala.

Terapeut: În timpul ședinței trecute discutam despre faptul ca traversați o perioada depresivă. Am folosit de mai multe ori acest cuvânt - și d-voastră și eu - dar nu am discutat exact ce înseamnă el. Ce înțelegeți d-voastră prin depresie? Ce ați spune că este depresia?

Ioana: Ceva ce te macină pe dinăuntru și nu te lasă să trăiești. Ca un aspirator de energie. Nu mai ai chef să faci nimic. Cu foarte mare greutate reușești să faci lucruri obișnuite - cum ar fi să te pregătești dimineața pentru serviciu. Nu îmi place să vorbesc despre asta cu ceilalți pentru că mi-e teama că or să creadă că sunt leneșă… sau poate chiar sunt leneșă… . Am tot întârziat la serviciu și deși șefa mea e înțelegătoare, în ultimul timp mi-a făcut de mai multe ori observație.

Terapeut: Lipsa de energie este o caracteristică a depresiei și nu aveți de ce să vă simțiți rușinată. Depresia este o boală și nu d-voastră ați ales să aveți această boală. Dacă ați fi suferit un accident în care v-ați fi rupt piciorul și din cauza asta v-ați fi mișcat greu dimineața, v-ați mai fi simțit vinovată?

Ioana: Nu, în cazul asta nu. Evident că nu mă puteam mișca repede din cauza piciorului.

Terapeutul: Mai spre sfârșitul ședinței dacă doriți putem discuta dacă puteți face ceva pentru ca să nu mai aveți probleme cu întârzierea la serviciu. Sunteți de acord?

Ioana: Da.

Terapeutul: Ce altceva ați mai spune că este depresia?

Ioana: M-am tot gândit și cred că e o pedeapsă. Am facut eu ceva rău și am fost pedepsită să nu îmi mai placă să trăiesc. Oricum merit ce mi se întâmplă. Să fiu singură… . Nici eu dacă aș fi fost în locul prietenului meu nu aș fi rămas în relația asta. Înțeleg de ce a plecat. De fapt mă mir că a durat atât relația noastră. Îmi amintesc că cineva i-a spus mai demult despre mine ca sunt "incoloră, inodoră și insipidă". Poate am fost pedepsita pentru că am crezut că pot fi fericită.

Terapeutul: Mai devreme spuneam că depresia este o boală. Cum credeți că se împacă afirmația asta cu faptul că spuneți că depresia d-voastră e o pedeapsă? În general credeți că bolile oamenilor sunt de fapt pedepse?

Ioana: Nu. Nu cred. Te îmbolnăvești din cauza virusurilor, a bacteriilor, nu știu exact de ce, dar sunt explicații clare.

Terapeutul: Deci dacă v-ați îmbolnăvi de gripa nu ați crede ca sunteți pedepsită?

Ioana: Nu, nu aș crede. De fapt înțeleg ce spuneți. Dacă o boala fizică nu e o pedeapsă, de ce ar fi o pedeapsă depresia care e o boala a psihicului?

Terapeutul: Așa este. Spuneați că pentru o boala a fizicului există explicații, care sunt cauzele ei sau de ce nu se însănătoșește persoana bolnavă. Și depresia are cauzele sale. Apare ca urmare a unor evenimente negative de viață: o despărțire, o moarte, o boală, în general o pierdere, un eșec. E normal ca în astfel de situații să ne simțim triști, să ne încetinim ritmul de viață, să trecem printr-o perioadă în care să ne retragem în noi înșine și în care să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat, în ce situație suntem acum, după evenimentul respectiv. Aceasta este o reacție obișnuită la pierdere. Dacă însă persoana care se confruntă cu evenimentul negativ are anumite vulnerabilități apărute anterior pe parcursul existenței, reacția sa la pierdere poate fi amplificată de aceste vulnerabilități și devine mai intensă, mai de durată, mai greu de depășit, așa încât apare ceea ce numim depresie. Mă urmăriți?

Ioana: Da, cred că da… Adică toți oamenii sunt triști când se despart de partenerii lor, doar că din cauza că eu sunt mult mai tristă decât majoritatea dintre ei, spunem că am depresie.

Terapeutul: Exact, asta e ideea.

Ioana: În schimb nu prea am înțeles ce înseamnă vulnerabilitățile de care spuneați.

Terapeutul: Fiecare dintre noi dezvoltă pe parcursul vieții niște puncte forte, care ne protejează și ne ajută să trecem peste situațiile dificile, și niște puncte slabe sau vulnerabilități, care acționează ca o frână atunci când ne confruntăm cu probleme. Felul în care se combină acești factori de protecție și vulnerabilitățile noastre dau în final modul în care noi reușim să facem față dificultăților. Punctele forte pot fi foarte diverse: o familie care să ne susțină, prieteni, faptul că suntem dispuși să cerem ajutor în caz de nevoie, religia, optimismul, o stimă de sine ridicată. Vulnerabilitățile pe de altă parte se găsesc la polul opus: lipsa sprijinului familiei sau prietenilor, pesimismul, o stimă de sine scăzută, un mod negativ de a gândi despre noi, despre ceilalți. În cazul d-voastră aș spune ca unul dintre punctele forte este faptul că aveți prieteni care vă susțin - am înțeles că prietena d-voastră a insistat să veniți la terapie.

Ioana: Da, așa este. Prietena mea cea mai buna mi-a făcut prima programare. Și vulnerabilități? Ce vulnerabilități am?

Terapeutul: Din ce am discutat până acum cu d-voastră am observat că aveți gânduri negative, foarte critice la adresa d-voastră. Acesta este un factor de vulnerabilitate care după despărțirea de prietenul d-voastră a contribuit la trecerea aceea despre care discutam de la tristețe la depresie. Vestea bună este faptul că ceea ce gândim este într-o bună măsură sub controlul nostru, iar pe parcursul următoarelor ședințe vom discuta mai multe despre gânduri, emoții și legătura dintre ele. Vom vedea de asemenea dacă aceste gânduri corespund întotdeauna realității și dacă nu, cum putem face pentru ca ele să fie cat mai aproape de situația reala. Vă este clar acum ce este cu vulnerabilitățile și cum acționează ele?

Ioana: Oarecum… .

Terapeutul: Să încerc să vă explic altfel. Gândiți-vă că d-voastră aveți două pahare: un pahar făcut din sticlă și unul făcut din metal. Spunem că paharul din sticla este mai vulnerabil față de cel din metal. Totuși, dacă nu trântim aceste pahare pe jos, sau dacă nu le lovim cu un ciocan nu va fi nici o problemă cu niciunul dintre ele, nici măcar cu paharul vulnerabil de sticlă. Dacă însă vom lua un ciocan și vom lovi cele două pahare, vom obține rezultate diferite: paharul de sticla (cel vulnerabil ) se va sparge pe când paharul de metal nu va păți nimic, sau poate va fi îndoit, dar va rămâne tot într-o singură bucată (Ionescu, 2013 ). M-ați urmărit până aici?

Ioana: Da.

Terapeutul: Și în cazul oamenilor este la fel. Oamenii au diferite vulnerabilități - așa cam ca paharul de sticlă. Totuși ei nu dezvoltă tulburări psihice - bunăoara depresii - dacă nu acționează asupra lor anumite forțe externe - lovitura de ciocan din povestea de mai înainte. În situația d-voastră - despărțirea de partener. Deci, în contextul vulnerabilității d-voastră - gândirea negativă foarte critică la adresa propriei persoane, a acționat un eveniment de viață advers - despărțirea de partener, și ca urmare d-voastră treceți acum printr-o depresie. Totuși, unul dintre factorii d-voastră de protecție - sprijinul prietenei - a acționat și el. Ca urmare d-voastră ați ajuns la ședințele de terapie, iar acum aveți parte de sprijin specializat pentru a depăși depresia. Acum este mai clar?

Ioana: Acum chiar da. Ședința continuă, iar la finalul ei, Ioana primește un material despre depresie pe care îl poate viziona acasă, pentru a înțelege mai bine dificultatea cu care se confruntă.

Puteți și d-voastră accesa un astfel de material dacă folosiți link-ul de mai jos: https://www.facebook.com/TEDEducation/videos/1098052813541257/?autoplay_reason=gatekeeper&video_container_type=0&video_creator_product_type=0&app_id=128869720483178&live_video_guests=0