Copilaria copiilor noștri.... Viața oamenilor este o narațiune continuă, cu ei cuprinși în ea, la a cărei creație își aduc din plin contribuția. Acest scenariu cuprinde neapărat si odraslele lor. Fiecare femeie vrea sa aiba pe cineva asemenea ei si fiecare barbat vrea pe cineva asemenea lui. Multor oameni li s-a împlinit această dorință. Făcând un life line multor oameni si stabilind intensitatea evenimentelor vietii de la 10 la 100, nasterea copiilor se poziționează la intensitate maximă. Ce se intâmplă cu această intensitate pe măsură ce trec anii?! Haideți sa ascultăm cu o a treia ureche și să vedem cu un al treilea ochi pentru a auzi, a discerne, a fi mai receptivi pentru ca atunci cand vor fi mari copiii noștri să mărturisească: "Am avut cei mai normali și sănănoși părinți!" Cum se ajunge în acest punct? Ce nevoi ar trebui împlinite pentru ca proprii noștri copii sa fie ceea ce sunt, nu să încerce să fie ceea ce nu sunt? Să enumarăm câteva dintre aceste nevoi: Nevoia de a se simți conectați cu părinții lor Neurobiologic noi am fost creați să depindem de conectarea în cel puțin o relație, iar relația dintre părinți și copii trebuie să fie definită de conectare. Pentru a se realiza, părinții au nevoie să dovedească disponibilitate pentru ca acești copii să se simtă acasă la ei acasă. Înfăptuirea se face astfel: alăptatul bebelușilor să se facă liniștit, într-un cadru relaxat și fără grabă înțelegand faptul că nu există riscul răsfățului la vârsta copilăriei mici, copiiii răsfățați fiind aceea care nu au nevoile fundamentale satisfăcute părinții să fie prezenți fizic atunci cand au nevoie copiii să fie interesați de tulburările lor, nu neapărat ca aceștia să se liniștească să realizeze ca micuții lor sunt persoane cu drepturi depline și responsabilități pe măsura vârstei lor înțelegând că până la 3-5 ani copiii au nevoie de grijă si îngrijire, între 6-14 ani de orientare și control, iar mai târziu de la 15 ani începând spre majoratul civil au nevoie de independență și responsabilitate 2. Nevoia de a se simți în siguranță Iară câteva moduri de satisfacere a ei: în perioada copilăriei mici, părinții să fie aproape cât de mult posibil, când merg în călătorie să-și ia copiii cu ei. Cand părinții nu pot fi disponibili să fie o persoană sigură, caldă emoțional și matură care să-i înlocuiască mediul în care trăiesc copiii să fie organizat în așa fel încât copiii sa fie siguri, prin îndepărtarea pericolului din jurul lor pe măsură ce cresc copiii să fie conștientizați că în jurul lor există si alte persoane și să învețe limitele față de acestea, care-i dau lui, dar și lor siguranță. De exemplu, daca mama vorbește la telefon să fie ajutat să aștepte finalul conversației.... 3. Nevoia de încurajare Modalități de satisfacere a acestei nevoi: când copilul explorează lumea înconjurătoare părinții să valideze, să confirme și să afirme micile și marile descoperiri pe care copilul le face manifestând un interes vadit pentru activitățile lui să se spună "da" cât mai mult posibil nerenunțând la siguranță și principii evitarea atitudinii depreciative, focusându-se pe ceea ce face bine copilul decât pe ceea ce "nu-i iese" părinții să fie atenți să nu încurce nevoia copilului de a cunoaște lumea cu nevoia de a deveni autonom Iată un exemplu concret prin care părinții pot face acest lucru: Delimitezi spațiul pe care îl folosește pentru explorare și joacă Să-și urmărească părinții din când în când să vadă unde se află Dacă dorește să schimbe locul de joacă și explorare să anunțe 4. Nevoia de a învăța cine este el Ca să facă acest lucru părinții au nevoie: să-l învețe pe copil cum să se formeze pe sine astfel încât să poată trăi cu sine, dar și cu ceilalți sa comunice copilului faptul că este în regulă să poată avea propriile dorințe și nevoi, că este asemănător cu ei, dar în același timp diferit sa-i invețe valorile morale în viață prin legătura permanentă cu ei să-l învețe limitele clare, evitându-le pe cele rigide sau difuze să nu permită unor prejudecăți să definească dacă este de acceptat sau neacceptat propriul copil 5. Nevoia de a dobândi competențe personale Pentru împlinirea aceastei nevoi este imperios necesar: părinții să ofere copiilor o zonă din casă si timpul necesar pentru a face lucrurile în modul personal, caracteristic și în timpul pe care și-l doresc ei să ofere copiilor asigurarea ca ei sunt valorosi, chiar daca au performanțe diferite să înțeleagă că etichetarea precum "ești rău", "ești obraznic" îl ajută pe copil să-și păstreze poziția de "rău" și "obraznic" părinții să le predea copiilor lecții practice de autoritate intrinsecă, de respectare a nirmelr sociale să nu se realizeze comparații, ele creează sentimente de inferioritate părinții să evite lucrurile neclare când le dau copiilor o sarcina de efectuat, ci să fie foarte specifici 6. Nevoia de a respecta intimitatea copiilor Amintim câteva modalități de implinire a ei: părinții să-l ajute pe copil să-și identifice gândurile, emoțiile, stările fiziologice și comportamentul și să-i ofere cradrul să le exprime părinții să-i accepte prietenii părinții, ca niște buni mentori să ofere îndrumare când are neînțelegeri în relații, cu condiția a ea să fie acceptata de copii dialogul zilnic între pârinți și copii 7. Nevoia de aș cunoaște strămoșii Este dreptul tuturor copiilor să cunoască familia din punct de vedere transgenerațional, să recunoască tipare de comportament, scheme de gandire pentru ca ei să știe are le este zestrea și din acest punct de vedere. Schimbarea și libertatea de alegere sunt două concepte care ar trebui urmărite în relațiile părinți copii. Schimbarea presupune urmatorul lucru: "să-l învățăm pe copil să-și exprime pentru ce-urile". Acest lucru se face în modul cel mai simplist în felul următor: - "pentru că, înțelegând că mesajul său este respectat și ascultat, copilul nu mai are nevoie să facă tot mai mult din același fel, în efortul disperat, dar și încrâncenat, de a obține ceea ce vrea; - pentru că redefinirea îi implică pe părinți, care vor recepta diferit mesajele copilului lor și vor înlocui ceea ce nu merge prin comportamente adecvate" Considerând importante aceste nevoi să ne ajutăm copiii să reușească, să iasă la liman, să îndrăznească, să fie ei înșiși, să plângă cand e cazul, să râdă, să fie plin de viață, să fie fericiți! Surse bibliografice: Renee Marti, Cum să evităm eșecurile, Editura Polirom, 2002