Multi parinti realizeaza intuitiv ca ceva nu este in regula! Copiii sunt etichetati tot mai reticenti in a urma modelul adultilor si devin un fel de adulti inainte de vreme. Ingrijorator este faptul ca un numar mare de copii, se confrunta cu MULTIMPLE dureri. Unde sa ne uitam? 1. CE s-a schimbat? Erodari ale contextului relatiei de atasament!! - Crize diverse - Copilul nu-si mai doreste apropiere cu parintele - Pentru copiii noi nu mai suntem punctul de sprijin de unde pleaca sa exploreze lumea si unde se pot intoarce in siguranta Toate abilitatile de parenting din lume nu pot compensa lispa relatiei de atasament. De ce? Pentru ca dragostea ajunge la copil prin cordonul ombilical al atasamentului. - Relatia de atasament parinte - copil, nu mai primeste sprijinul societatii si culturii, de care are nevoie. 2. Copiii se atasaseaza in principal de alti copii pentru ghidaj si suport, iar acest fapt nu le poate oferi ce au nevoie cu adevarat, pentru ca acest atasament este nesigur. IMPACTUL ATASARII DE ALTI COPII Principalul si cel mai daunator tip de atasament care concureaza cu atasamentul cu parintii este cel cu copiii de varsta lor. Este pentru prima oara in istorie, dupa Al doilea razboi mondial, cand tinerii apeleaza la cei asemenea lor pentru modelare si indrumare, in loc sa se indrepre spre mame, tati, educatori si alti adulti responsabili. Copiii se cresc unii pe altii si astfel nu se maturizeaza. Acest lucru - a inabusit instinctul de a fi parinte, ne-a determinat sa fim parinti cu capul nu cu inima. Copilul se naste cu nevoia de orientare si nu poate tolera breșe in atasament. Daca parintii nu sunt disponibili din diverse motive, se orienteaza catre cei asemenea lor. Iar acest tip de atasament adesea îl concureaza pe cel cu parintii. O persoana nu poate fi atenta la doua seturi de indicatii contradictorii in acelasi timp. Va simti confuzie. De aceea creierul copilului, trebuie sa aleaga automat intre valorile parentale si valorile celor ca el, indrumarea parentala si indrumarea celor ca el, cultura parentala si cultura celor ca el, ori de cate ori acestea par a fi in dezacord. Aceste trairi il sfâsie. Cu ce efecte ne putem intalni? Iata cateva dintre ele: - Copii nu se maturizeaza - Nu pot fi independenti, pentru ca fac stradania de a se potrivi asteptarilor imature ale grupului de copii - Slabeste responsabilitatea - Stiu ce doresc, dar nu stiu ce au nevoie - Nu au ingrijire si ghidaj - Ne beneficiaza de dragoste si acceptare neconditionate - Nu beneficiaza de abilitatea de a se oferi pe sine pentru binele celuilalt, pe care parintii o au - Traiesc lipsa sensului propriei persoane - Nu deosebesc binele de rau, realitatea de fantezie - Nu-si ating potentialul de dezvoltare - Accepta limitari in planurile lor din partea copiilor Cateva dintre manifestarile atasamentului fata de alti copii, care-l concureaza pe cel cu parintii? - Raspunsuri obraznice, certuri continue, refuzul cooperarii - Mesaje de tipul - „nu ma poti controla" - Priviri ce tin la distanta - Fața lipsita de expresie - Refuzul de a zambi - Datul ochilor peste cap - Refuzul de a mentine contactul vizual - Respingerea atingerii si intimitatii - Dezgustul de a semena cu parintii - Cauta cu dinadinsul pareri si preferinte opuse celor ale parintilor In schimb copiii atasati de parinti se bucura de asemenarile cu parintii si de cooperarea cu ei, chiar daca pot sa apara uneori contradictii. CUM SA FIM NU CE PUTEM FACE? Sa ne luam puterea inapoi ca parinti, pentru ca de dragoste nu ducem lipsa. - Sa revenim la obiceiurile si traditiile culturale care aveau rolul de a aduna familia extinsa si prietenii - Sa nu fortam copiii sa se ataseze de straini - Sa nu consideram parentingului un set de abilitati si tehnici, ci relatie - Respectarea intuitiei de parinte Ce inseamna putere? - autoritatea fireasca de a fi parinte, relatie de colaborare cu copilul - a-i atrage atentia copilului, a apela la bunele lui intentii Daca lipseste puterea, îi ia locul forta si ridicam tonul, suntem severi, amenintam si manipulam. CUM SA FIM, NU CE SA FACEM!? 1. Sa atragem atentia copilului in mod prietenos Obiectivul este sa-l curtam, in asa fel incat sa se orienteze spre noi. La bebelusi ne dam peste cap sa obtinem efectele dorite, sa facem la fel si cu copiii mai mari. Scopul este relatia. - Nu-i abordam doar cand ceva nu merge bine. - Nu vorbim cu el daca nu i-am atras atentia. Daca are privirea in alta parte cu entuziasm, iubire, i-o aducem in relatie. - Conectare dupa orice separare - scoala, vizite, concediu, serviciu, suparare. - Noi construim podul, nu copilul, el nu-i vede necesitatea - Daca parintele ii atrage atentia copilului in relatie - el se va simti luat, si devine imun la alt tip de atasament. Muncim la cum sa fim, la revenirea la autenticitate in iubire, in asa fel copilul sa vina in interiorul relatiei de atasament cu noi ca parinti. Mult spor! Cu drag psih Stela Manda