DEPENDENŢA DE JOCURI Psiholog Sabou Delia „Succesul nu înseamnă absenţa eşecurilor, ci realizarea obiectivelor finale", spunea Mihai Eminescu. Dependenţa este unul dintre factorii ce periclitează obţinerea succesului. Dependenţa de jocuri de noroc reprezintă o tulburare comportamentală care caută acţiunea, plăcerea riscului, punând un accent crescut faţă de joc. Jocurile de noroc reprezintă o formă de compensare a unor neîmpliniri şi proiecte ratate. Dorinţa de a câştiga, de a dobândi bunăstare, prestigiu şi libertate prin asumarea de riscuri constituie dintotdeauna o forţă instinctuală. Jucătorii sau persoanele care practică jocurile de noroc pot fi încadraţi în definiţia modernă de jucători de şansă patologici atrăgând atenţia asupra faptului că raţionalitatea umană poate fi pierdută în timpul jocului indiferent de statutul şi nivelul intelectual sau comportamentul social. Dependenţa de jocuri sau jocul compulsiv este o tulburare de control al impulsurilor. Este ştiut faptul că jucătorii nu joacă pentru bani, ci doar pentru plăcerea de a juca precum şi o modalitate de petrecere a timpului liber. Refugiul poate fi văzut ca o lipsă a interesului social adică să contribuie, să coopereze, să aibă grijă de alţii, să simtă că aparţin şi că le oferă şi altora aceste sentiment. Dacă ar fi să facem o enumerare a categoriei jocurilor de noroc aici aş putea aminti jocurile cu cărţi, zarurile, ruleta, loteria, pariuri sportive şi jocuri la aparatele electronice. Atunci când vorbim de dependenţă avem în vedere imaginea unui alcoolic sau a unui consumator de droguri, adică o persoană care simte acut nevoia fizică să consume o anumită substanţă. Dependenţa fizică este aceea în care organismul s-a adaptat consumului de substanţe (tutun, alcool, droguri, substanţe etnobotanice ) şi apare nevoia de a le consuma constant şi în cantităţi din ce în ce mai mari pentru a resimţi efectul dorit. În cazul în care persoana dependentă nu are acces la substanţa respectivă, organismul lui manifestă anumite efecte adverse opuse stării de bine. Instalarea dependenţei presupune o preocupare crescută faţă de joc care de foarte multe ori e însoţită de pierderea controlului asupra jocului, apariţia sentimentelor de vinovăţie urmate de izolare şi relaţionare deficitară. Jocurile sau consumul de alcool sunt văzute ca ambiţii excesive şi furie la unii; la alţii, în schimb, e dorinţa de apărare sau modalitatea de a umple un gol. Câteva semne care ne-ar putea conduce la depistarea lor ar fi: tendinţa de a fi secretos, diverse datorii, împrumuturi, lipsa interesului pentru diverse activităţi cu familia, retragere socială, indispunere, uşor iritabil, minciună, absenteism etc. Aceste persoane au o stimă de sine scăzută, se plictisesc cu uşurinţă, sunt energice şi neliniştite, au un spirit de competitivitate accentuat simţind că în jocuri excelează, că au şanse de reuşită. Psihologic, persoana e văzută ca fiind una creativă care foloseşte jocul/alcoolul pentru a evita sarcinile vieţii (muncă, familie etc. ), o persoană de altfel ambiţioasă, care însă se teme de eşec. Jocul le domină viața, devin stresați, anxioși, mint, fură, manipulează, tind să se izoleze de ceilalți, caracterul se deteriorează rapid și ajung la situația de a se gândi la suicid. La o astfel de persoană există o prăpastie între scopurile înalte şi toleranţa scăzută pentru a accepta sau a face faţă rănilor vieţii. Kurt Adler spunea despre aceste persoane că atunci „când apare dificultatea, ei caută un mod de a nega dificultatea şi de a lua lucrurile uşor". Ce putem face pentru aceste persoane? Pe lângă implicarea familiei, care ar trebui să aibă compasiune şi fermitate faţă de ei, să poarte discuţii despre ceea ce simt şi modul în care îi afectează, ar mai putea vorbi despre ce câştigă cu adevărat atunci când joacă şi mai ales ce încearcă să evite. Un serviciu de specialitate îl poate ajuta: direct prin reducerea coportamentelor de risc în timpul jocului și indirect, la creșterea calității vieții dar și să înţeleagă şi să aibă curajul de a fi imperfect. Pe lângă acestea ar fi de dorit să adopte un stil de viaţă echilibrat, în care comportamentul de joc să fie înlocuit cu alte activităţi plăcute care să-i ofere satisfacţie şi să-i aducă liniştea.