Placerea pentru citit!
Inapoi Autor: Radoi Ionela Violeta
Plăcerea pentru citit!
"Lectura, iată învăţătura cea mai bună."
Alexandr Sergheevici Puşkin
Am preferat să încep cu un citat, considerând că te determină să citeşti si articolul. Când suntem întrebaţi care este ultima carte citită, căutăm întâi prin memorie pentru a da un răspuns, găsind mereu scuza ideeală - nu am timp. Dar, copiii din ziua de azi? Oare mai citesc? Oare părinţii au timp pentru a lectura împreună cu copiii? Sunt întrebări la care nu am un răspuns clar. Experţii consideră că însuşirea abilităţii de a citi şi a scrie începe la o vârstă timpurie şi este influenţată puternic de mediu. Abilitatea de a citi şi de a scrie întruneşte patru componente de bază- citirea, scrisul, vorbirea şi înţelegerea. Instruirea formală a copiilor pentru a-i învăţa să scrie şi să citească începe la şcoală, când erau gata să înveţe. Nu se acorda prea multă atenţie cărţilor pentru copii şi cititului cu voce tare acasă. Procesul de însuşire a abilităţii de a citi şi a scrie este similar cu cel de însuţire a abilităşii de a vorbi. Dezvoltarea vorbirii începe cu mult înainte de a începe copii să vorbească, un rol foarte important jucându-l interacţiunea cu alte persoane şi cu diferite obiecte. Copii nu au neapărat nevoie de un mediu formal pentru a învăţa sa vorbească, citească sau să scrie. Aceste abilităţi dezvoltându-se ca reacţie la stimulentele potrivite din partea părinţilor şi a persoanelor apropiate. Studiile interacţiunilor dintre părinţi şi copii la o etapă timpurie au relevat caracteristicile procesului de îndrumare şi susţinere de către adulţi a copilului în cadrul procesului de învăţare, bazându-se pe ceea ce copilul ştie deja să facă. Acest proces a fost numit "scaoolding".
Cercetările recente legate de dezvoltarea creierului relevă importanţa primilor ani de viaţă. Este demonstrat faptul că, creierul reacţioneză la stimulii din mediu. Pentru dezvoltarea abilităţii de a citi şi a scrie cititul cu voce tare este activitatea cea mai importantă. Cercetările au demonstrat că acei copii cărora li s-a citit în glas de la cea mai fragedă vârstă se bucură de mai mult succes la însuşirea abilităţii de a citi.
Experienţele pozitive îl ajută pe copil să asocieze cărţile cu afecţiunea, atenţia şi aprobarea părinţilor. O modalitate minunată pentru a-l ajuta pe copil să înveţe să citească este cititul cărţilor împreună. În plus, această activitate este sursă de satisfacţie şi pentru copii, şi pentru părinţi. Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm unic iar cititul ar fi de preferat să-i aducă plăcere. Ca o recomandare ar fi transformarea învăţării în joacă şi găsirea unor modalităţi de a stârni curiozitatea şi interesul copilului dumneavoastră.
Bibliografie
1. Educăm cu încredere- ghidul facilitatorului pentru educaţia parentală/Progr.Educaţional Pas cu Pas. Fundaţia LED Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein; trad.Olga Olevschi, Nicoleta Culav 2010
2. http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=lectur%E3
"Lectura, iată învăţătura cea mai bună."
Alexandr Sergheevici Puşkin
Am preferat să încep cu un citat, considerând că te determină să citeşti si articolul. Când suntem întrebaţi care este ultima carte citită, căutăm întâi prin memorie pentru a da un răspuns, găsind mereu scuza ideeală - nu am timp. Dar, copiii din ziua de azi? Oare mai citesc? Oare părinţii au timp pentru a lectura împreună cu copiii? Sunt întrebări la care nu am un răspuns clar. Experţii consideră că însuşirea abilităţii de a citi şi a scrie începe la o vârstă timpurie şi este influenţată puternic de mediu. Abilitatea de a citi şi de a scrie întruneşte patru componente de bază- citirea, scrisul, vorbirea şi înţelegerea. Instruirea formală a copiilor pentru a-i învăţa să scrie şi să citească începe la şcoală, când erau gata să înveţe. Nu se acorda prea multă atenţie cărţilor pentru copii şi cititului cu voce tare acasă. Procesul de însuşire a abilităţii de a citi şi a scrie este similar cu cel de însuţire a abilităşii de a vorbi. Dezvoltarea vorbirii începe cu mult înainte de a începe copii să vorbească, un rol foarte important jucându-l interacţiunea cu alte persoane şi cu diferite obiecte. Copii nu au neapărat nevoie de un mediu formal pentru a învăţa sa vorbească, citească sau să scrie. Aceste abilităţi dezvoltându-se ca reacţie la stimulentele potrivite din partea părinţilor şi a persoanelor apropiate. Studiile interacţiunilor dintre părinţi şi copii la o etapă timpurie au relevat caracteristicile procesului de îndrumare şi susţinere de către adulţi a copilului în cadrul procesului de învăţare, bazându-se pe ceea ce copilul ştie deja să facă. Acest proces a fost numit "scaoolding".
Cercetările recente legate de dezvoltarea creierului relevă importanţa primilor ani de viaţă. Este demonstrat faptul că, creierul reacţioneză la stimulii din mediu. Pentru dezvoltarea abilităţii de a citi şi a scrie cititul cu voce tare este activitatea cea mai importantă. Cercetările au demonstrat că acei copii cărora li s-a citit în glas de la cea mai fragedă vârstă se bucură de mai mult succes la însuşirea abilităţii de a citi.
Experienţele pozitive îl ajută pe copil să asocieze cărţile cu afecţiunea, atenţia şi aprobarea părinţilor. O modalitate minunată pentru a-l ajuta pe copil să înveţe să citească este cititul cărţilor împreună. În plus, această activitate este sursă de satisfacţie şi pentru copii, şi pentru părinţi. Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm unic iar cititul ar fi de preferat să-i aducă plăcere. Ca o recomandare ar fi transformarea învăţării în joacă şi găsirea unor modalităţi de a stârni curiozitatea şi interesul copilului dumneavoastră.
Bibliografie
1. Educăm cu încredere- ghidul facilitatorului pentru educaţia parentală/Progr.Educaţional Pas cu Pas. Fundaţia LED Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein; trad.Olga Olevschi, Nicoleta Culav 2010
2. http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=lectur%E3
Radoi Ionela Violeta - Cabinet Individual de Psihologie
Recomandă acest cabinet
