Complementaritaea in cuplu Complementaritatea este liantul care leaga orice relatie. Interesele si valorile impartasite in comun fac posibila coexistenta noastra, dar diferentele dintre noi fac viata interesanta si ne permit sa ne sustinem si implinim unul pe altul. Principiul complementaritatii are doua implicatii, adica actiunile umane sunt numai jumatate din interactiune, deseori problemele sunt cauzate de actiunile celorlalti, iar comlementaritate celorlalti este in actiunea acestor acuzatii. Astfel, un sot care se plange ce sotia il cicaleste, arata ca el nu-i prea raspunde la solocitari. In mod similar, o mama care se plange de fiica ei este nehotarata, poate ca ii da prea multe sfaturi, incercand sa o ajute. Aici principiul complementaritatii sugereaza ca amandoi sunt implicati. Complementaritatea moderna permite cuplului sa-si imparta functiile si sa se sustina unul pe altul, complementaritatea rigida fura potentialul individual si formeaza relatii inflexibile. Un exemplu sotia care isi asuma toate responsabilitatile copiilor, in timp ce sotul isi plaseaza intreaga energie asupra carierei. Acest cuplu functioneaza pentru o vreme, dar cand lucrurile incep sa se schimbe pentru oricare din cei doi membri ai cuplului, celalalt se opune ajustarilor necesare in parteneriatul lor. Exemplu, cand mama supracoplesita are nevoie de ajutor, sotului ii este dificil sa-si reduca timpul petrecut la munca, iar mamei ii vine greu sa accepte ca el are idei diferite despre cum se cresc copii. Numai bine Psiholog Letitia Abrudan