Procrastinarea se identifică cu un act de tergiversare, cu amânarea nejustificată a îndeplinirii unor sarcini, în ciuda faptului că este conștientizată ca fiind o greșeala. Este o îmbinare specifică de emoţii, cogniţii şi acţiuni care ajung să creeze un cerc vicios.

Procrastinăm în legătură cu sarcini din domenii foarte diferite ale vieţii: când avem de învăţat, când avem de dat un telefon, când avem de făcut curăţenie, când pregătim un proiect etc. În mod general, factorii psihologici asociați procrastinării sunt:

- teama de eșec, care include și anxietatea de evaluare, îngrijorări cu privire la atingerea standardelor proprii, lipsa încrederii în propria persoană, stimă de sine scăzută; - aversiunea faţă de sarcină, relaționată cu neplăcerea sarcinii.

Persoanele care procrastinează prezintă, de regulă, anumite caracteristici, printre care s-ar putea enumera:

- anxietate (de performanţă )

- toleranţa scăzută la frustrare

- perfecţionismul

- tendinţa de evitarea a muncii

- răzvrătirea - faţă de impunerea din exterior a ceea ce trebuie făcut

- incapacitatea de a amâna obţinerea recompensei

- lipsa de organizare sau planificare a timpului sau organizarea şi planificarea defectuoasă

- depresie/ simptome depresive

Câteva dintre "motivele" pe care le invocăm atunci când amânăm realizarea unei sarcini, dar care nu justifică în mod real tergiversarea sunt:

"Lucrez mai târziu, când o să fiu în dispoziția necesară."

"Nimănui nu-i pasă dacă fac sau nu acest lucru."

" Am avut rezultate bune când mi-am realizat sarcina în ultimul moment, lucrez mai bine sub presiune."

"Mai e timp suficient, pot să mai aştept puţin."

"Voi începe de mâine."

"Am altceva mai important de făcut." (lucruri minore, de fapt )

"Voi face, numai să dau un telefon", apoi "să-mi fac o cafea", "să mănânc ceva", "să trimit un mesaj" etc. "Acum nu mă simt foarte motivat/inspirat, las pentru când voi mă voi simţi mai motivat/inspirat şi va ieşi mai bine."

"Nu e momentul potrivit."

Ce poţi face pentru a întrerupe cercul vicios al procrastinării?

1. Stabilește-ți obiective clare și măsurabile.

2. Crează un plan de acțiune realist (Scopurile fără plan, adesea se transformă în procrastinare! ).

3. Fragmentează sarcinile în subsarcini.

4. Organizează-ți spațiul de lucru.

5. Folosește metoda "check-off" (tăierea de pe listă a activităților finalizate poate reprezenta o recompennsă ). Monitorizează-te - progresul te va motiva!

6. Folosește sistemul cu liste de activități: - rămase nerealizate (din trecut ), - de realizat în prezent și - de realizat în viitor.

7. Fă-ți listă cu activități pe care să nu le faci atunci când începi să lucrezi.

8. Folosește bilețelele sau alarme care să-ți reamintească ce ai de făcut.

9. Folosește planul "cinci minute" - fă 5 minute ceea ce ţi-ai propus; este posibil să te prindă şi să lucrezi mai mult.

10. Aplică strategiile: - "fă acel lucru exact atunci când îți trece prima oară prin minte"; "începe cu o sarcină mai dificilă/neplăcută".

11. Setează-ți limite temporale (cât timp vei lucra ).

12. Oferă-ți recompense!

13. … şi, cel mai important, nu amâna să pui în practică punctele anterioare.

Acţiunea ucide procrastinarea, nu o amână!