Concepţia lui Young (1990 ) este centrată pe conceptul de schemă dezadaptativă specifică perioadei copilăriei şi se deosebeşte de cea a lui Beck sub următoarele aspecte:
• autorul acordă o importanţă deosebită schemelor dezadaptative timpurii;
• subliniază importanţa proceselor care contribuie la menţinerea rigidităţii schemelor;
• nu ţine seama de criteriile diagnostice stabilite de DSM-IV, examinând schemele cognitive dezadaptative oarecum independent de tulburările de personalitate pe care le determină;
• analizează istoria vieţii pacientului pentru a explica modul de formare a schemelor disfuncţionale şi utilizează datele obţinute în cadrul demersului terapeutic;
• acordă un rol important laturii afective în cursul terapiei.
Young afirmă că schemele cognitive sunt structuri organizate de elemente formate în urma experienţelor şi reacţiilor trecute, care alcătuiesc un ansamblu coerent de cunoştinţe relativ durabile, capabile să ghideze modul de percepere şi evaluare a datelor realităţii. În concepţia sa, schemele reprezintă structuri profunde, formate încă din copilărie şi care vor servi drept cadru pentru interpretarea experienţelor ulterioare. Aceste scheme dezadaptative au următoarele caracteristici:
a. ele reprezintă pentru individ realităţi incontestabile, esenţiale şi absolute;
b. schemele disfuncţionale au tendinţa de a se perpetua şi sunt dificil de modificat; formulate la o vârstă timpurie, ele reprezintă adevăruri absolute referitoare la propria persoană, la ceilalţi şi la lume în general;
c. schemele cognitive disfuncţionale timpurii pot duce la apariţia unor disfuncţii nevrotice precum şi a unor tulburări de personalitate;
d. aceste scheme sunt activate de evenimente de viaţă care au legătură cu conţinutul lor;
e. schemele cognitive dezadaptative timpurii reprezintă rezultatul unor experienţe repetitive sau habituale din copilărie.
Spre deosebire de tulburările clinice de pe axa I cum este de exemplu depresia, tulburările de personalitate de pe axa II nu satisfac întotdeauna criteriile unei terapii cognitiv-comportamentale de scurtă durată. Young (1999 ) a evidenţiat caracteristicile specifice tulburărilor de personalitate ce intervin în procesul terapeutic: rigiditate, evitare (afectivă şi cognitivă ), dificultăţi interpersonale semnificative. Autorul a grupat aproximativ 18 scheme timpurii dezadaptative în 5 domenii de manifestare ale schemelor cognitive dezadaptative timpurii:
1. Respingere şi răceală afectivă;
2. Autonomie şi performanţă;
3. Limite ce ţin de unele particularităţi interne ale subiectului;
4. Centrarea exagerată asupra celorlalţi;
5. Hipervigilenţă şi inhibiţie.