Întâlnire cu tine

"Cine privește mai întâi în oglinda apei vede mai întâi propria-i imagine. Cine se îndreaptă spre sine însuși RISCĂ să se întâlnească cu sine însuși. Oglinda nu lingușește, ea îl reflectă cu fidelitate pe cel care se uita în ea, acel chip pe care nu-l arătăm niciodată lumii, pentru ca îl ascundem cu ajutorul persoanei - masca noastră de actori. Oglinda însă se afla dincolo de mască și arată adevăratul chip. Aceasta este prima proba de curaj cerută de drumul spre interior, o probă care-i sperie pe cei mai mulți căci întâlnirea cu sine însuși face parte dintre acele lucruri neplăcute pe care le evităm atâta timp cât putem proiecta în exterior tot ceea ce este negativ. Când suntem în stare să ne vedem propria umbră și să suportăm cunoașterea ei, atunci abia am rezolvat o mică parte a sarcinii : am suprimat cel puțin inconștientul personal." C. G Jung

                                                                                   ***

    Probabil că toți vă spuneți la fel: ce nevoie am eu de un psiholog, când eu sunt cel mai bun psiholog pentru mine, eu sunt cel care am cea mai mare experiență de viață, eu sunt cel care am trecut prin toate, eu sunt cel care înțeleg prin ce am trecut, dar totuși nu știu de ce nu reușesc să mă desprind de trecut, de problemele mele, ca să pot funcționa așa cum îmi doresc. Așa cum probabil te întrebi: oare de ce nu reușesc singur să ies din această carapace? Te întrebi, care este rolul meu în viața ta? Cum voi face față suferinței tale? Cum aș putea să te ajut să-ți golești geamantanul de îngrijorări, gânduri și probleme, pe care îl duci cu tine toată viața, în fiecare călătorie nou plănuită, în fiecare stație în care aștepți să vină acel tren care să te ducă spre destinația Eliberare, Fericire.

   Fiecare zi înseamnă pentru mine, psihologul, a întâlni oameni cu fel și fel de probleme. Oameni care de la atâta suferință ajung să nu mai știe cine sunt, cine au fost, cum ar trebui să fie ca să fie normali, fericiți. În fiecare zi și eu și colegii mei auzim întâmplări pline de suferință. Povești în care oamenii vorbesc de cele mai multe ori de singurătatea pe care o simt din totdeauna în lupta cu viața, dezamăgirea pe care o întâlnesc în fiecare acțiune, dar mai ales neputința de a face ceva pentru mai bine. Întâlnesc oameni care se luptă cu morile de vânt, care încearcă să-și găsească sensul între cele două definiții ale vieții, renunțare sau luptă. Dacă ți-aș spune că nu sunt aici să-mi fie milă de tine, să plâng alături de tine sau să te compătimesc şi că, totuşi, îți înțeleg problema și suferința, vei fi dezamăgit. Dar dacă ți-aș spune că problemele tale, trecutul tău, viața ta, toate au fost nedrepte cu tine, înseamnă că te-aș compătimi. Aşa, tu, te vei simți din nou o victimă neputincioasă. Te vei simţi lipsit de resurse, iar ori de câte ori te vei confrunta cu o problemă, o pierdere ori o suferință vei aștepta acel mare salvator care să te facă să sari peste toate aceste lucruri firești, pe care nu le putem ocoli şi care fac parte din această luptă frumoasă, VIAȚA. Dacă nu le putem ocoli, putem măcar să le gestionăm așa încât să nu ajungem la dorința de a renunța. Nu voi fi cea care îți va spune: zâmbește și totul va fi bine. Nu sunt un mare înțelept, care să-ți arate drumul cel corect ori calea cea dreaptă, iar tu un nepriceput în ale vieții.

    Vei înțelege pe parcursul călătoriei noastre că tu ești eroul principal. Tu vei fi cel care te vei lupta cu suferința. Tu îți vei găsi acele resurse interioare și tot tu vei face acele schimbări din viața ta pe care ți le dorești de foarte mult timp. Vei trece prin toate stările posibile, de la neputință, la neliniște şi neîncredere, de la dorința de a renunța, la dorința de a lupta și a fi stăpân pe viața ta, pentru ca în final să culegi laurii câştigării propriei lupte. Noi vom fi o echipă și vom porni într-o frumoasă călătorie în care, umăr la umăr, vom urca munți înalți plini de obstacole, dar în același timp plini de frumusețe, de viață, de prospețime şi de culoare. Vom înota în valurile mari, care ne vor izbi de câte ori vom încerca să trecem prin ele. Valuri pe care la început TU le vezi înfricoșătoare, dar care mai apoi le vei înțelege și vei ști cum să treci prin ele. Aceste valuri puternice și înfricoșătoare, aceste obstacole sunt, de fapt, părți ale personalității tale. Temeri, gânduri, emoții despre care nu vrei să vorbești. Preocupări care ție îți par ciudate. Lucruri pe care le-ai făcut. Evenimente prin care ai trecut și ți-e teamă să le spui cuiva din frica de a nu fi judecat, criticat. Vei înțelege că la începutul călătoriei noastre eu voi fi cea care te va asculta. De aceea m-ai ales. Să fiu lângă tine, să te ascult. Eu îți voi oferi toată atenția mea, îți voi asculta cele mai rușinoase, bizare și nebune gânduri. Te voi asculta până când tu vei dori să te oprești, iar eu voi fi acolo, să te ascult, fără te judec sau critic. Nu te voi considera nebun sau ciudat. Voi face acest lucru întrucât știu că numai dacă te vei simți ascultat şi înțeles vei începe să te înțelegi pe tine. Ulterior, în timp, după ce te vei înțelege tot mai bine, vei începe să înțelegi chiar și lucrurile care le urăști la tine, dar mai important decât atât este faptul că vei înțelege de ce faci unele lucruri pe care atât tu, cât și ceilalți, le condamnă. Odată ce te vei înțelege tot mai bine, vei ajunge să cunoști și acea parte din tine care te face să te simți așa vinovat. Acea parte din tine pe care nu o iubești, pe care o ascunzi ca într-o scoică. O scoică care odată cu trecere timpului devine tot mai scorțoasă și greu de deschis şi care te împiedică să ajungi la perla din interiorul ei, la eliberare. Acea parte din tine pe care nu o înțelegi, dar o judeci, pe care o ascunzi tot mai mult, fără să te gândești ce este în spatele ei și de ce este așa. Acea parte, poate rea, poate prea egoistă, lașă, geloasă, răzbunătoare sau agresivă. Este partea pe care nu numai că o resping toți de care îți pasă, dar o respingi și tu. O respingi pentru că ți-e frică. Dacă vei deschide scoica, și v-a ieși la lumină, vei fi copleșit. Şi pe bună dreptate. Este acea bucată din tine care cuprinde cele mai puternice frici ale tale. Temeri pe care probabil le ai de când erai mic copil. Temeri inconștiente: teama de singurătate, teama de a fi abandonat, teama de a fi neglijat. Această parte a ta, plină de frică şi înspăimântată, se apără mereu și încearcă să izbutească cum poate. De cele mai multe ori reacționează și izbucnește poate într-un mod nepotrivit, determinându-te să acționezi într-un mod pe care tu nu ți-l dorești și pe care nu-l poți controla. Gândurile, cognițiile, comportamentele, gesturile pe care le faci și mai apoi regreți, dar nu le poți controla pentru că nu le înțelegi, sunt lucrurile despre care vom vorbi. Atunci când vei reuși să înveți să ai acces la acea parte din tine, trebuie să ai curajul să te apropii de ea, pentru a te vindeca. Suntem o echipă. Nu pentru a ne împotrivi acelei părți din tine, ci pentru a o înțelege. Nu o vom judeca pentru a o alunga, ci o vom invita să se deschidă, să iasă la iveală, ca să o înțelegem. Tot așa, în echipă, vom descoperi ce nevoi stau la baza ei sau poate ce evenimente au provocat-o. Când ne vom uita cu deschidere şi înțelegere la această parte, vom intra de fapt în contact cu nevoile tale esențiale. Nevoi pe care nu ți le-ai îndeplinit până acum și care, probabil, nici acum nu le împlinești: nevoia de a fi iubit, nevoia de a fi în siguranță, nevoia de a fi îngrijit, nevoia de a fi luat în seamă şi de a fi ascultat, nevoia de liniște, nevoia de singurătate. Pe parcursul călătoriei noastre vei fi răscolit. Nu te vei simți, poate, cel mai confortabil, pentru că vei regăsi aceste nevoi neîmplinite. Poate vei lăcrima ușor. Poate vei izbucni în plâns. Depinde cât de mult te-a durut să fii neglijat, să fii neiubit, să nu primești ceea ce-ți dorești cu adevărat ci numai ce cred alți că îți dorești. Vei simți nevoia să plângi multe despărțiri, decese şi pierderi, care te apasă de mult timp şi pe care nu le-ai plâns atunci şi care ies acum la suprafaţă. De aceea sunt eu aici. Pentru a te asculta, ştiind că până nu îmi vei spune tot geamantanul cu care am pornit în această călătorie nu se va goli de griji și sentimente negative. După ce vom goli geamantanul vom putea face schimbări. Vom putea înainta cu mai multă ușurință în momentul prezent. Când simți că ai clarificat lucrurile din trecut vei putea vedea mai ușor prezentul şi îl vei putea mai uşor modela în raport de dorinţele tale. Nu te vei mai ancora în trecut pentru că oricât de greu a fost, știi că nu ești prizonier lui.Vei învăța să trăiești o viață cu sens, o viață care este în acord cu tine și cu valorile tale. În această călătorie rolul meu este să fiu acel fin observator al fiecărui progres pe care tu te străduiești să-l faci, să te felicit pentru că ești conștiincios, să te felicit când ai făcut ceva diferit și să te încurajez să continui atunci când ai început ceva, iar dacă se întâmplă să începi ceva și să fi descurajat, eu voi fi cea care o să te încurajez să mergi mai departe. Schimbarea spre sensul vieții tale este o călătorie mai lungă, uneori neplăcută, dar care îți oferă garanția unei vieți liniștite. Când vei începe să te simți mai eliberat și capabil să preiei frâiele vieții, să pui stăpânire pe ea, eu voi fi aici să te ajut să vezi viața dintr-o perspectivă rațională ...mai fericită. Chiar dacă periplul nostru se apropie de sfârșit, acțiunile mele nu se finalizează. Înainte de a ne lua rămas bun o să îți MULȚUMESC cât de multe am învățat și eu de la tine în această călătorie și când ne vom despărți nu te vei simți părăsit, singur şi neputincios întrucât vei fi ști cel mai important lucru, că îți vei continua drumul în compania celui mai de nădejde om: Chiar TU! Nu mai aștepta să treacă timpul, pentru că timpul nu le rezolvă pe toate. Timpul doar te face să crezi că vei uita, dar această uitare te face să nu mai poți completa pe linia punctată și, mai mult decât atât, te face să fi confuz în prezent şi în viitor.