Ce înseamnă psihoterapia cognitiv-comportamentală?

O descriere generală:

Terapia cognitiv‑comportamentală este o formă de psihoterapie de durată relativ scurtă, eficientă în intervenţia diverselor probleme psihice cum ar fi: depresia, anxietatea, furia, problemele de cuplu, fricile şi abuzul/dependenţa de substanţe. Terapia se focalizează pe modul în care dumneavoastră ca pacient gândiţi (cogniţiile ), vă comportaţi şi comunicaţi azi (în momentul evaluării ) şi mai puţin pe experienţele pe care le‑aţi avut în copilăria timpurie. Numeroase studii au evidenţiat faptul că terapia cognitiv‑comportamentală este la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos în intervenţia depresiei, a anxietăţii, a obsesiilor şi a altor frici. Chiar mai mult, datorită faptului că terapia poate fi învăţată şi aplicată de către pacient, efectele pozitive se menţin şi după întreruperea tratamentului.

Evaluarea pacienţilor:

Înaintea începerii terapiei cognitiv-comportamentale, vi se vor face analizele la fel ca și la doctor, terapeutul vă va ruga să completaţi mai multe scale de evaluare în vederea identificării severităţii simptomelor şi a problemelor. Aceste scale evaluează nivelurile de depresie, anxietate, furie, frici, acuze fizice, personalitatea şi stilul de relaţionare a pacientului cu ceilalţi. Scopul acestei evaluări este adunarea unor informaţii cât mai complexe despre dumneavoastră, pentru a identifica exact ce probleme are (şi ce nu ) pacientul şi cât de grave sunt aceste probleme.

Planuri de intervenţie:

Terapeutul va concepe, împreună cu dumneavoastră, un plan de intervenţie, în care veţi stabili frecvenţa şedinţelor, importanţa tratamentului medicamentos, diagnosticul, scopurile pe care doriţi să le atingeţi în cadrul terapiei, dezvoltarea sau optimizarea unor abilităţi de care aţi putea avea nevoie; schimbări în stilul dumneavoastră de gândire, de comportament şi comunicare, precum şi alţi factori.

Cum decurg şedinţele?

Alte forme de intervenţie s-ar putea să nu fie foarte structurate, dar, în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, dumneavoastră veţi stabili împreună cu terapeutul agenda fiecărei şedinţe. Această agendă poate include o trecere în revistă a experienţelor dumneavoastră din cadrul şedinţei anterioare, tema de casă, discutarea a una sau două probleme cu care vă confruntaţi în momentul de faţă, discutarea realizărilor din cadrul şedinţei de faţă şi a temelor de casă pentru următoarea săptămână. Scopul acestui tip de intervenţie este să rezolvăm problemele şi nu doar să ne plângem de ele.

Teme de casă/ self help:

Când vă antrenaţi cu un antrenor personal de la o sală de gimnastică vă aşteptaţi de la acesta să vă îndrume cum să efectuaţi corect exerciţiile chiar şi în absenţa antrenorului. Acelaşi principiu este valabil şi în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale. Ceea ce învăţaţi în cadrul terapiei va trebui să exersaţi şi în afara şedinţelor, fără ajutorul terapeutului. Conform cercetărilor, pacienţii care îşi fac temele de casă se vor recupera mai repede şi starea lor îmbunătăţită se va menţine mai multă vreme. Printre aceste teme de casă se numără: monitorizarea stărilor emoţionale, a gândurilor şi a comportamentelor dumneavoastră; programarea activităţilor; dezvoltarea scopurilor pe care doriţi să le atingeţi în cadrul intervenţiei; atacarea gândurilor negative; acumularea informaţiilor; optimizarea stilului de comunicare cu ceilalţi şi alte teme de casă.