Secretul in cuplu!?
Secretele ne inconjoara adanc inradacinate, sunt companionii nostrii. Inceputul secretelor il gasim in zorii umanitatii, in vestimentatie. Primul mare secret este acoperit de celebra frunza. Si asa au aparut vesnicile intrebari pe seama celui mai mare si mai discret subiect de discutie, sexualitatea.
Din dorinta de a ne gasi perechea, de a place, noi ne ascundem, cosmetizand si maximizand celelalte calitati. In general ceea ce consideram defecte, lucruri neatractive. Un corp nu prea bine proportionat, o acnee rebela, un miros, lipsa crasa a culturii generale, pot fi acoperite de o haina, un fard, un parfum sau de un umor debordant. Multi dintre noi isi ascund timiditatea si lipsa de experienta adoptand o atitudine dezinvolta si dezinhibata.
Dupa trecerea perioadei de inceput a relatiei, in care cei doi parteneri isi ofera unul altuia intreaga atentie si iubirea se consolideaza, incep destainuirile spontane. Despre trecutul fiecaruia.
Secret inseamna intimitate. Ceva adanc ascuns. De foarte multe ori din sfera sexualitatii. Unele sunt secrete grele, cu inalta incaracatura fizica, dar mai ales emotionala. Traume ascunse, boli, infertilitatea, adoptia, lucruri considerate rusinoase, reprobabile, o intreaga paleta de fapte de viata sunt de foarte multe ori considerate de nediscutat in cuplu.
Intimitatea inseamna mult. Si neaccesarea conturilor de email sau a discutiilor private de pe siteurile de socializare sau chiar a mesajelor din telefon. O "inimioara" sau un "pupic" sau chiar "Te imbratisez cu drag!", sunt des folosite, insa de multe ori partenerul le interpreteaza diferit. Cuplul are nevoie de mici secrete, insa cele care tin de de sanatate au nevoie de o abordare clara si imediata.
O mare parte din ceea ce se numeste atractivitate vine tocmai din arta de a nu ne dezvalui complet. Astazi se pune extrem de mult pret pe comunicare. Ne dezvaluim viata in fata tuturor. Sau poate doar parem ca o facem. In cuplu lucrurile stau la fel. Exista o presiune enorma pe fiecare partener de a rosti tot: ce a facut, ce gandeste, ce vrea, ce parere are. Totul despre tot si toate. Si cu toate astea inca exista secrete si vor exista in continuare. Si este foarte bine ca este asa. Secretul are si un palier fin, care se numeste discretie. Lucruri care se cunosc de ambii parteneri dar despre care nu se vorbeste, preferand amandoi tacerea.
Exista secrete de nerostit!?
Raspunsul este afirmativ. Gestionarea secretelor este o arta si este direct proportionala cu inteligenta celui care le poarta. Pentru ce am alimenta cel putin ridicarea din sparanceana a sotului daca i-am povesti ca in ultima saptamana seful ne-a invitat la o cafea!? La el acasa!? Si asta de cand ne-am angajat, de acum sase luni, aproape saptamanal!? Ca doar suntem cuminte, nu ne imbracam provocator si stim foarte elegant sa refuzam!? Sau faptul ca stim ca urmeaza sa fim cerute si nu vrem in ruptul capului sa-i stricam surpriza, pentru ca atunci cand am sters praful am gasit cutiuta cu inelul!? Plaja este foarte mare.
Cateodata nu rostim secrete pentru ca partenerul nu este destul de matur emotional. Pentru ca simtim ca nu le poate gestiona ca un adult, ca nu poate interpreta si trage acele concluzii pertinente care sa stranga si mai mult coeziunea cuplului.
A pune intrebari si a fi curios este normal. Exista insa si intrebari corozive. Sunt intrebat de foarte multe ori in cabinet daca e bine sa cedeze presiunii partenerului si sa dezvaluie detalii intime despre performanta sexuala a fostilor parteneri. Si numarul lor. Iar daca acest lucru s-a intamplat deja, avalansa de intrebari este nesfarsita. Ce sa se spuna, ce nu si cat!? Cu cat secretul este mai mare, iar acest atribut se afla doar in mintea pastratorului, cu atat mai mult el ii va conditiona functionarea biopsihosociala.
De multe ori a pastra un secret fata de partener poate insemna ca-l devalorizam, ca nu-l consideram demn sa il afle. De foarte multe ori este adevarat. Daca intuitia, aceasta poate cea mai inalta manifestare a inteligentei ne spune ca este bine ca partenerul sa nu afle anumite detalii, atunci sa nu le afle.
Cand rostim secretele?
Secretele se rostesc dupa o foarte matura chibzuinta. Cu foarte mult tact, asteptand momentul prielnic. Daca se rostesc! Fiecare partener poate avea asa numitele "pete oarbe" in trecutul propriu. Multe din ele necunoscute chiar de el, iar unele chiar au dreptul sa fie si sa ramana de nerostit, adanc ascunse in mintea si inima fiecaruia. Ca psihoterapeut militez clar si ferm pentru pastrarea anumitor secrete.
Cum ne eliberam de secrete!?
Ne putem elibera rostindu-le in fata unor oameni care le pot valoriza obiectiv. In fata unor persoane pe care le consideram de incredere. Care ne pot asculta, intelege si nu ne pot rani. Care au aceasta capacitate. Si care ne pot ajuta sa intelegem ca putem trai cu ele si chiar sa ni le facem aliati de nadejdie. Oameni pregatiti sa asculte si sa nu traga concluzii negative despre noi. Sau sa ne ajute sa ne impacam cu ele. Secretele sa devina astfel o comoara cu lucruri bune si cu mai putin bune, adanc ascunsa in sufletul nostru.