L’homme qui plantait des arbres, in romaneste Omul care planta copaci. O poveste a carei ecranizare a primit un Oscar in 1988. Este redata viata unui om simplu, un cioban, Eleazard Boufier care pe parcusul unei perioade de aproape o jumatate de secol (ultimii ani ai Belle époque si pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial ), a plantat copaci. Realizat intr-o maniera simpla, a hasurii, care ne apropie de oniric, de hipnotic, in lectura admirabila a unui actor de geniu Christopher Plummer, filmul se raliaza cu succes altor creatii care descriu viata celor care au un scop si o motivatie bine definita. Pentru ca sunt multi cei din jurul nostru care nu au sau credem ca au un scop si o motivatie, sau pentru ca noi suntem cei care ne dorim sa fim asemeni cu cel care planteaza copaci!? Acei viitori copaci, care astazi sunt o scanteie de viata ascunsa intr-o ghinda, ca si dorntele noastre pe care ni le dorim intrupate. Ceea ce face cu adevarat fascinant acest film este impactul produs asupra a milioane de oameni de pretutindeni. Oare de ce!? Pentru ca spune povestea unui om care si-a vazut neabatut de telul lui!? Sau poate ca viata acestui om seamana cu a multora dintre noi!? A celor multi si anonimi care ne vedem de ale noastre, care avem o existenta repetitiva, acasa-servici-acasa, cate un week-end reusit din cand in cand, o “libera” sau o “recuperare” meritata!? Sau poate ca ne dorim sa fim asemeni celui care planteaza copaci!? Care in fiecare zi planteaza fix o suta de ghinde pe dealurile golase si dezolante care-l inconjoara. Dealuri pe care le putem asemui cu viitorul nostru care incepe, se creaza si se recreaza zilnic, cu fiecare zi in care actiunile propuse ieri prind viata astazi, in speranta continuarii lor maine. Cate dorinte sau teluri, vise, idealuri sau oricum vrem sa le denumim nu ni s-au spulberat!? Cati dintre noi isi pot recunoaste deschis neputinta, infrangerea, prea multele efecte de recul primite de la viata si considerate nemeritate!? Cat de simpu este sa spui “Ok! Continua.” sau “Ridica-te, mergi si priveste inainte. Trecutul a fost.” Toti stim lucrurile astea, am citit pasaje, unii carti, iar alti rafturi de carti motivationale. Si totusi cate existente stopate, cate destine sclipitoare condamnate la o existenta smolit-amorfa nu vedem in jurul nostru. Ce s-a intamplat cu ei, ce le-a schimbat orbita ascendenta!? Nu au stiut ca nu exista inceput de drum si primul pas si ca ei sunt chiar in mijlocul drumului, ca au facut deja multi pasi pana acum!? Ca nu exista inceput sau sfarsit de drum, ci doar intretaieri de drumuri!? Ca doar potecile incep si se sfarsesc in locuri deschise, care ofera o perspectiva demna de admirat!? Poate ca aceasta perpectiva este o poiana sau poate un copac magnific plantat de cine stie cine sau poate o carte, o ideie, sfat sau intalnire de care nu au avut parte la momentul hotarator X al existentei lor. Si poate ca atunci si-au zis ca este mai simplu asa, sa continuie precum frunza-n vant, obositi, alergand haotic catre o himera frumoasa, colorta cateodata de ei si de prea multe ori de altii. Un gest simplu! Sa plantam un copac. Chiar asa. Sunt foarte multi cei care nu au plantat nimic. Nu au avut ocazia, locul, timpul necesar. Nu le-a spus nimeni, nu i-a indrumat, aratat sau pur si simplu nu le-a pasat. Un copac, mai multi copaci, o padure intreaga. Locul de refugiu, unde ne putem auzi pe noi cu noi insine, in tihna, ca intr-un dialog.