"Oamenii pot fi ca şi trenurile, pot face opriri neprogramate de-a lungul drumului, dar în mod inevitabil, întotdeauna ajung la destinaţia corectă"
Şinele care traverseaza si se intersecteaza de-a lungul campiilor sau prin oraşe au ocupat multa vreme imaginatia oamenilor.
Doar ideea de a face o plimbare cu un tren de lux, pe o linie expres de navetişti, sau cu un tren de marfă poate evoca adesea un sentiment de libertate, aventura sau romantism. Trenurile sunt ca oamenii în ideea în care trebuie să ajungă în mod inevitabil la destinaţiile lor. Ele fac opriri programate şi neprogramate de-a lungul drumului şi merg cu viteze diferite. Unele trenuri pot călători ore in sir şi au o singură destinaţie, alte trenuri merg din staţie in statie. Calea şi scopul calatoriei oricărui tren se pot schimba pe masura ce anii trec.
Vieţile noastre se întind în faţa şi în spatele nostru ca sinele de tren şi noi suntem trenul, pasagerii şi mecanicul. Modul în care alegi să-ţi trăieşti viaţa şi obiectivele pe care vrei sa le atingi sunt ruta şi destinaţiile pe care ti le-ai ales. Ca si pasager ai posibilitatea sa urci si sa cobori, sa gasesti noi rute, sa alegi noi locuri de vizitat, sau chiar sa opresti sa te bucuri de priveliste pentru o vreme. Poate vrei sa te deplasezi rapid prin viaţă ca şi cum ai fi un tren expres. Sau poate, ca unui pasager navetist, iti place să mergi pe aceleaşi rute iar si iar, din nou. Ai putea dori chiar să te opresti la un moment dat si sa alegi o altă direcţie, aceea pe care doresti ca viata ta sa o ia.
Dacă ai examinat traseele din viaţa ta şi te simti nemulţumit, poate doresti să explorezi modificările pe care le-ai putea face pentru a găsi o cale care sa te conduca spre locul unde vrei sa ajungi. Poate că vrei sa încetinesti un pic şi să mergi pe un drum mai larg si mai ocolit, mai degrabă decât pe un drum drept şi îngust. Sau, poate, vrei să iti experiementezi viata mai mult ca pe o aventura, mai degrabă decât ca pe o plimbare care te duce acolo unde iti doresti sa ajungi. O schimbare de ruta iti poate da, uneori, o şansă de a descoperi chiar drumul cel bun. Poate vei descoperi chiar faptul ca lucrurile noi pe care ti le doresti si le astepti sunt aproape, poate chiar dupa prima cotitura.
De multe ori in viata ne-am gasit asteptand un tren in gara. Privind lung in zare daca vine trenul. Freamatul, dorinta, nerabdarea, bucuria sau tristetea precum si multe alte stari insotesc aceasta asteptare. Pentru unii dintre noi sensul vietii este doar sa astepte. Pentru altii emotia cea mai mare este atunci cand se indreapta catre gara, cu bagaje, cu sperante, cu hotararea unui nou inceput, poate tematori, poate infricosati sau poate pur si simplu nepasatori. Unii sunt navetisti. In fiecare zi fac acelasi lucru. Se scoala foarte devreme, cu gesturi aproape automate se pregatesc sa-si intampine trenul zilnic. Mergand spre gara pe traseul cel mai scurt. Asezandu-se in locul cel mai avantajos al peronului, exact in dreptul usii “lor”, a vagonului “lor”, intrand in compartimentul “lor”, asezandu-se pe locul “lor”, pe acelasi loc zi de zi, saptamana dupa saptamana, ani de ani. Aceasta este viata lor. Unii ar spune ca este monotona, altora li s-ar parea exasperant de dinamica prin aceeasi si aceeasi unica repetitie.
Un calator este atent, foarte atent. Sta printre ceilalti calatori care asteapta un tren sa soseasca in gara. Peronul este plin de lume. O lume pestrita. Unii stau de foarte mult timp in gara, in timp ce altii abia au sosit, frematand de emotie. Deodata trenul isi face simtita prezenta printr-un suier prelung. Vine TRENUL! Trenul pe care-l asteapta! Si se apuca sa strige celorlati: “Hei, vine trenu’. VINEEE TREEEEEEEENUUU’! TREEEENUUUUUUUUUUUUUUUUU…..! “ Unii intorc capul si il privesc mirati, altii privesc in directia de unde va veni trenul. Unii se indreapta calm, altii strigand si gesticuland spre marginea peronului. Trenul isi face aparitia invaluit intr-un nor de aburi. Pufneste, este zgomotos, urias si foarte foarte lung. Trenul opreste in gara trosnind din toate inchieturile. Este mare si maiestuos. Un zgomot infundat, un duduit viu se aude dinspre locomotiva. Nerabdarea pune stapanire printre calatorii aflati pe peron. La unele usi ale vagoanelor este inghesuiala, in schimb la cele aflate langa locomotiva si la ultimele vagoane este cate unul sau doi calatori care urca calmi si senini in vagoane. Calatorul atent striga din nou: "A sosit trenul. A sosit TRENUL VOSTRU, TRENUL PE CARE-L ASTEPTATI! A SOSIT! ESTE AICI! SI PUTETI URCA IN EL! ACUM PUTETI URCA! ACUM!” Unii dintre calatori par sa-i asculte vorbele. Se grabesc sa urce infrigurati in vagoane. Altii se indreapta a lehamite spre usi, in timp ce altii pur si simplu nu aud ce spune sau poate ca nu-i intereseaza. Asteapta alt tren, un alt tren care poate va veni sau poate nu. Unii din cei care nu s-au urcat nu vor stii niciodata ca un alt tren nu va veni pentru ei, insa ei il asteapta. Il vor astepta toata viata. Altii vor regreta apoi ca nu s-au urcat acum in tren. Oricum acest tren sta in gara suficient de mult ca toti, dat TOTI cei aflati pe peron sa urce in el. Trenul se pune in miscare, incet foarte incet. Toti cei care au dorit sa se urce in el sunt deja in vagoane. Unii si-au gasit deja locurile si stau confortabil. Altii inca si le cauta, mergand din vagon in vagon. Multi insa au ramas pe peron. O parte din ei nici nu au bagat de seama ca trenul s-a pus in miscare. Altii s-au dezmeticit brusc si alearga spre el, urcandu-se din mers. Zambetul de satisfactie si bucuria acestora este mare. Rasufla usurati cu ochii scanteind de fericire. Sunt in tren, in trenul lor. Calatorul atent zambeste. Stie ca acestia, acesti ultimi urcati in ultimul moment in vagoane vor aprecia cel mai mult calatoria. O calatorie lunga, cu multe opriri in multe gari aflate in locuri foarte variate, cand pe malul senin al marii sau pe inaltimile ametitoare ale teraselor montane, cand in vaile umede si intunecoase ale trecatorilor sau in campiile pline cu pajisti linistite si nesfarsite. Calatorul atent urca si el in ultimul vagon si se aseaza linistit. Zambeste.