“ “Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri. Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin iar acestia au raspuns in cor ca era. Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiiin!” Profesorul a scos de sub catedra doua cesti de cafea pe care le-a turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
Acum, a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre si ca daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul este restul lucrurilor marunte. Daca veti incepe cu nisipul, a continuat profesorul, nu veti avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele. La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acorda atentie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezinta cele doua cani de cafea. Profesorul a zambit … Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cani de cafea, impreuna!” “
Cele scrise mai sus sunt reprezinta una din multele pilde care circula pe vastul ocean al internetului. Una din primele impresii a fost ca este scris pentru publicul cititor nord-american in special. Apoi mi-am dat seama ca el este de fapt universal valabil. Cu totii avem nevoie de sustinere din partea familiei si cu toti dorim prosperitatea acesteia. Dar famile inseamna cuib, loc sigur si securizant, inseamna acasa, inseamna casa. Unii o mostenesc, altii nu. Si daca nu o avem ce facem!? Simplu. O cumparam. Cu multi, foarte multi bani. Ii strangem cu greu sau facem un imprumut. Pe multi ani, pe foarte multi ani, in speranta achitarii lui inainte de termen. Si daca tot am facut imprumutul nu ar mai merge si o masina!? Ne mai strangem, mai calculam putin si gata. O rezolvaram si p-asta. Ne luaram si masina. We’re a happy family! Petrecere inaugurala, de fapt mai multe petreceri inaugurale. Membrii familiei extinse, prieteni si colegi ne trec pragul zambitori felicitandu-ne pentru noile achizitii. Unii studiaza casa, altii masina, dandu-si care mai de care cu parerea. Doamne ce ancorati in realitate suntem. Suntem prezenti! Si vine prima luna dupa inaugurare. Si primele doua rate, care pot fie gale, una insa este pe 20-30 de ani, pentru casa si cealalta pe 5 ani, pentru masina. Sa zicem. Si le platim. Bun! Si mai vine urmatoarea luna si le platim si atunci. Si trece asa un an, trec doi, trec trei.
Tsunami! TSUUUUNAAAAAMIIIIII! Vine criza. Ne pierdem jobul. Insa am fost prevazatori. Avem un fond secret care ne asigura linistea pentru 6 luni. Stam calmi o luna doua aplicand peste tot. Mai intai pe internet. Nu spunem nimic nici macar alor nostrii, care ne vad voiosi si zambitori la masa de duminica cand mergem la parinti. Dupa care se afla.” Da’ de ce nu ne-ai spus nimic mama!?”, zic ei plini de compasiune si adanca intelegere. Ei care au cunoscut greul cu rate la C.A.R. pentru apartament si mobila. Si trec si alea 6 luni. Noul loc de munca nu apare. Grav! Rapid toti stiu ca numai ai servici. Telefoane peste telefoane. Discutii mai intai pe un ton normal, apoi spiritele se incing. Acuze! “Ti-am zis eu ca ala te sapa … ca aia o sa-ti ia locul … trebuia sa te tarasti in genunchi sa nu te dea afara … eu ma duc la mama si te las pe tine sa te speli pe cap cu toate astea.” Cineva cedeaza si pleaca. Numai conteaza genul.
Ce este de facut!? Unde s-a gresit!? Cine este vinovatul!?