Biblioteca. "Imi plac cartile!" "Si mie imi plac cartile!" Si inca si mai multe variutiuni pe aceeasi tema: "imi place mirosul lor; ma simt minunat inconjurat (a ) de carti; de liniste; azi mi-am mai cumparat trei carti; ma duc sa-mi iau cartea aia de la biblioteca; ... ...". Ce poate fi mai linistitor decat sa stai inconjurat (a ) de carti!? Sa evadezi din clocotul orasului sau al gandurilor si sa te refugiezi in carti!? Sa te imbeti de gandurile si viata personajelor sau de mireasma locurilor pe care poate niciodata nu le vei vedea sau pe care umbra pasilor tai nu o va lasa vreodata!? Exista turul celor mai reprezentative biblioteci din Europa. Cladiri somptuoase, decorate ametitor de unii dintre cei mai de seama reprezentanti ai artelor plastice. Ca sa atraga in mijlocul lor franturi din viata oamenilor, a autorilor, cartile. Si odata cu ele cititorii. De la papirusuri si rulouri de cupru, de la tablite de lut, la hartia din matase, de la ferecaturi in aur, la miniaturi, cartile asteapta sa fie citite, mangaiate, stranse la piept, precum un iubit sau o iubita, un tata sau o mama, care nu ne-au deazamagit si sigur, dar sigur nu o vor face niciodata. Ne vor astepta cuminti in rafturi sau in seifuri, sa le descoperim si sa ne desoperim odata cu ele si in fata lor. Si iata cum, cateodata, din acest prea plin unii ajung sa cumpere carti, sa le cumpere compulsiv, iar uneori sa le mai si scrie. Oare exista o legatura directa intre afectivitatea neampartasita si dragostea de carti!? Asta inseamna ca cei care nu au nicio carte in casa lor, care nu au o asa zis biblioteca, mica si saraca, nu iubesc sau nu au fost iubiti!? Surprinzator! Sunt case in care nu exista nicio carte. Acest lucru este greu de crezut. Pana la proba contrarie de altfel. Ii putem privi intr-un fel anume pe cei care au toti peretii casei tapetati cu rafturi pline de carti si intr-alt fel pe cei care nu au nici una!? Sunt ei mai inteligenti, mai rafinati, mai ancorati in realitate sau mai sarguinciosi!? Poate ca prin asta ei dovedesc o anumita latura ascunsa a personalitatii sau un adanc clocotitor lipsit de substanta, un cotidian concret. Siguranta boierului din poveste, care batandu-se cu palmele peste pantec, racneste multumit si gros fara echivoc: "Porcul meu din ograda, e cel mai gras!" Cartile din carti se fac! Minunata platitudine. Se zice ca la fiecare doua secunde se tipareste o carte. Undeva in lumea aceasta. Titluri noi, nu reeditari. La o analiza atenta, de bun simt, ne dam seama ca nu putem citi foarte multe carti. Pana si scriitorii, dar mai ales criticii de specialitate, realizeaza ca nu pot citi cate carti vor. Cateva mii sau zeci de mii in cel mai bun caz. Unii se niseaza intr-un anumit gen literar sau perioda istorica sau chiar autor. Se imbiba cu el, respira cu el, ajungand chiar sa traiasca cu/din el. Daca se poate bestseller. Numai ca aici avem deja o contradictie. Cu cat este mai mediatizat, cu atat este mai vandut. Dar este cu adevarat valoros ceea ce expune autorul!? Cine este acel arbiter elegantiarum care triaza valoarea de nonvaloare!? Si iata ca cercul se inchide. Acest arbitru este chiar chiar cititorul citit. Cel care-si depaseste instinctul consumerist, ajungand sa-si dea seama rapid de calitatea celor scrise. Care rasfoieste cartea inainte de o o cumpara si citi. Care are o biblioteca.