ANXIETATEA LA COPII
Inapoi Autor: Psiholog, psihoterapeut Virginia Mirita, Braila
- CUM SE MANIFESTA ANXIETATEA LA COPII?
- FORME ALE ANXIETATII LA COPII; ANXIETATEA LA COPII - CUM NE AJUTAM COPILUL CU PROBLEME DE ANXIETATE Cuvantul anxiety nu are echivalent perfect in limba romana, poate tocmai datorita faptului ca are prea multe intelesuri. Termenul cuprinde toata gama de trairi, de la o simpla incertitudine sau ingrijorare, pana la agitatie, neliniste, stres, tensiune, tulburare, frica, teama, panica, sau chiar groaza. Anxietatea in perioada copilariei nu reprezinta o problema recenta sau izolata. E mai mult decat normal ca in diferite perioade ale dezvoltarii lor, majoritatea copiilor sa aiba diverse frici: de insecte, caini, intuneric, monstri, straini, chiar si de ceilalti copii. Intrebarea este : cand ne dam seama ca anxietatea copilului a devenit o problema? Andreea avea o problema secreta. La cei 12 ani ai sai, inca ii era teama de intuneric. Noaptea, cand familia ei dormea, auzea adesea zgomote caudate afara si se speria imaginandu-si ca sunt jefuiti. Andreea pastra inca aprinsa o lumina de veghe in camera ei si obisnuia adesea sa fuga in dormitorul parintilor in unele nopti mai dificile sis a se strecoare in patul lor. Nu ducea gunoiul niciodata seara, nu mergea singura in camera ei dupa lasarea intunericului si insista ca parintii sa-i verifice camera inainte de a merge la culcare. Din cauza acestei frici, cunoscuta doar de parintii ei, Andreea nu accepta sa ramana niciodata peste noapte la bunici sau la prietenele ei. Acum parintii fetei se simt frustrati din cauza limitarilor pe care frica Andreei le impune atat in propria ei viata, cat si pentru ceilalti membri ai familiei. Florin, in varsta de 10 ani, era foarte timid. Acasa vorbea nestingherit cu cei din familia sa. La scoala sau in prezenta strainilor, Florin se comporta diferit. Era ingrozit ca ar putea face ceva gresit si ca o sa se faca de ras. Ura momentele in care trebuia sa vorbeasca in fata clasei. Desi canta foarte frumos la pian, i-a fost prea teama sa cante la concertul scolii. In curtea scolii statea de obicei de unul singur, temamdu-se sa se alature celorlalti copii. Probleme precum cele ale Andreei si ale lui Florin sunt frecvente, normale si relativ usor de controlat. insa adesea ele pot interfera in mod neplacut sau chiar grav cu viata copiilor si a familiilor lor. Teama, ingrijorarea, anxietatea se manifesta in numeroase forme in cazul copiilor. Toti copiii simt diferite frici sau fobii in anumite stadii de viata, aceasta fiind o etapa normala a dezvoltarii. De exemplu, copiii mici dezvolta o teama de a fi separate de mama lor, cam la aceeasi varsta cand incep sa se teama de straini si de personae noi. Putin mai tarziu, majoritatea copiilor incep sa se teama de intuneric, de monstri ascunsi pe sub pat sau de hoti pe la usa. In perioada adolescentei, constientizarea acuta a sinelui si timiditatea devin o parte obisnuita si adesea suparatoare a procesului de maturizare. Atunci cand aceste temeri apar, ele sunt de obicei doar o parte a procesului normal de dezvoltare prin care trecem toti. Uneori insa, temerile si ingrijorarea pot atinge un nivel la care devin o problema pentru copil. Aceste temeri excessive sunt de multe ori tranzitorii si temporare, dar totusi ele pot crea neplacere incat parintii isi doresc sa-si ajute copilul sa depaseasca mai repede aceasta etapa. Unele temeri sunt complet normale si se bazeaza pe cause reala. De exemplu, copiilor dvs le-ar fi teama sa mearga la scoala pentru ca sunt intimidate de colegi; poate le e teama de intuneric dupa un jaf care a avut loc in casa dvs. In alte imprejurari, fricile si nelinistea pe care le resimt copiii sunt mult mai dificil de inteles de parinti. De exemplu copiii care se ingrijoreaza ca sunt prosti, desi au performante cat se poate de bune la scoala si in alte domenii de viata. Sau copiii care se tem ca mama lor ar putea sa moara intr-un accident de masina, desi nimeni dintre cunoscuti nu a fost vreodata implicat in vreun accident de masina. Sau genul de copii care se ingrijoreaza imaginandu-si toate dezastrele posibile. In acese cazuri e probabil ca anxietatea sa fie o parte profund inradacinata a personalitatii copilului si puteti avea impresia ca a fost sensibil si tensionat toata viata. Multi adulti considera copilaria ca fiind o perioada lipsita de griji si responsabilitati. V-ar surprinde sa aflati ca, de fapt, anxietatea este cea mai raspandita problema a copiilor de toate varstele. Tulburari de anxietate care pot fi diagnosticate sunt intalnite la aproximativ unul din zece copii, desi frici de intensitate mai scazuta, dar care totusi afecteaza copilul, apar mult mai frecvent. Unii parinti poate ca isi spun,, Si ce-i cu asta? Toata lumea devine ingrijorata din cand in cand. Asta nu afecteaza pe nimeni, deci de ce sa exageram?" Din anumite puncte de vedere acesti parinti s-ar putea sa aiba dreptate. Anxietatea nu e o problema cu implicatii la fel de mari ca in cazul unui copil care se gandeste la sinucidere sau care are probleme cu drogurile. Insa anxietatea este un semn al unei suferinte personale reale - nu este un act sau o modalitate de a atrage simpatia celorlalti. Anxietatea poate interefera serios cu viata copiilor, reducandu-le performantele scolare, afectandu-le prieteniile si relatiile cu intreaga familie. In plus, in unele cazuri, anxietatea din perioada copilariei poate fi inceputul unei anxietati pe viata, care, in cazuri mai severe, poate duce la probleme mai serioase precum cele mentionate anterior - consum de droguri si de alcool, depresie si chiar suicid. Daca sunteti parintele unui copil cu probleme de anxietate, nu este cazul sa va ingrijorati excesiv - anxietatea poate fi controlata - insa este bines a fiti motivate pentru a incerca sa va ajutati copilul. A controla anxietatea inseamna sa va ajutati copilul sa isi dezvolte increderea in sine si un mai bun control asupra propriei vieti, indiferent de forma in care se manifesta anxietatea. CUM SE MANIFESTA ANXIETATEA LA COPII? Atunci cand copiii sunt anxiosi, exista trei moduri probabile in care simt efectele anxietatii. In primul rand, anxietatea este resimtita la nivelul proceselor mentale sau al gandurilor lor. Copiii anxiosi vor avea ganduri centrate pe un anumit tip de pericol sau amenintare. De exemplu, pot fi ingrijorati de faptul ca se vor rani, ca cineva apropiat lor va fi ranit sau ca se va rade de ei. In al doilea rand, anxietatea e resimtita la nivel fizic, la nivelul corpului. Cand copilul e anxios, corpul ii devine mai incordat sau activate. Cercetatorii numesc aceasta reactie drept reactie de atac-sau-fuga, pentru ca scopul este acela de a proteja persoana, pregatind-o sa infrunte sau sa scape de un potential pericol. Aceasta reactie include modificari precum ritmul crescut al batailor inimii, al respiratiei, transpiratie si greata. Din aceasta cauza, atunci cand sunt cuprinsi de ingrijorare, copiii anxiosi pot acuza dureri de stomac, dureri de cap, voma, diaree sau oboseala. In cel de-al treilea si probabil cel mai important mod, anxietatea afecteaza comportamentul copiilor. Cand copiii sunt anxiosi, tind sa devina nelinistiti, sa umble de colo-colo, sa planga, sa se ascunda dupa parinti sau sa tremure. In plus, anxietatea este de obicei insotita de o forma de evitare. Poate fi vorba de un comportament evitativ evident (de ex de a nu duce gunoiul afar ape intuneric ) sau poate fi o evitare mai subtila (de ex obiceiul de a pune muzica la petreceri toata seara pentru a evita interactiunea cu ceilalti copii ) . Intensitatea anxietatii variaza de la copil la copil. Unor copii le este teama de doar unul sau doua lucrri. De ex un copil poate fi in general increzator in sine si sociabil, dar sa ii fie pur si simplu teama sa doarma cu lumina stinsa. La celalalt capat al spectrului, unii copii sunt tematori in multe domenii din viata si pot parea permanent iritati sau sensibili. De ex unii copii pot deveni nelinistiti cand e vorba de orice situatie noua, de a cunoaste copii, se pot teme de caini, paianjeni si intuneric sau devin nelinistiti cand parintii sunt plecati de acasa. Exista de asemenea niste tipare uzuale de manifestare a anxietatii pe care le intalnim mereu si pe care le voi descrie in sectiunile urmatoare: FOBIILE SPECIFICE - Fobiile specifice se refera la frica de obiecte sau de situatii specifice, precum: teama de intuneric, de caini, inaltimi, paianjeni, furtuni, injectii, de apa, etc. ANXIETATEA DE SEPARARE - este frica de a fi despartiti de principala persoana care le poarta de grija, cel mai adesea fiind vorba de mama copilului. In cazuri severe pot chiar sa-si urmeze parintele prin camere pentru a nu fi scapati din privire nici o clipa. Cel mai adesea, acesti copii evita sa mearga la scoala, se supara cand parintii lor vor sa iasa in oras, refuza sa doarma la altii si incearca sa-si tina parintii in preajma tot timpul. Unii copii se plang de dureri de stomac sau de alte probleme fizice cand sunt separate si multi dintre ei fac,, crize"cand sunt amenintati cu separarea. Motivul acestui comportament pare sa fie teama ca ceva ingrozitor i se va intampla parintelui sau copilului cat timp cei doi sunt despartiti si ca, in consecinta, nu se vor revedea niciodata. Un astfel de caz poate fi generat de divortul, decesul unuia dintre parinti sau a unei alte persoane semnificative pentru copil. ANXIETATEA GENERALIZATA - este o tendinta generala de a fi ingrijorat sau anxios cu privire la numeroase domenii de viata. Copiii cu anxietate generlizata sunt descrisi de parintii lor ca fiind mereu ingrijorati, preocupati de multe probleme generale precum sanatatea, temele, performantele sportive, facturile, problemele de la locul de munca al parintilor si adesea pun parintilor intrebari si le solicita confirmari. Numerosi parinti povestesc ca emisiunile Tv precum stirile de seara sau dramele politiste ii transform ape copii intr-un pachet de griji timp de cateva zile. ANXIETATEA SAU FOBIA SOCIALA - se refera la frica sau nelinistea aparute in situatii in care copilul trebuie sa interactioneze cu alte persoane sau sa fie in centrul atentiei. Acesti copii sunt descrisi, cel mai adesea, ca fiind timizi, iar problema fundamentala este tama ca, intr-un fel sau altul, ceilalti isi vor face o impresie negative despre ei. Prin urmare, tind sa evite multe situatii in care este nevoie sa interactioneze cu alte persoane. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA - este prezenta atunci cand copilul are anumite actiuni sau ganduri pe care le repeta mereu, adesea perioade lungi de timp. De exemplu, pot fi mereu ingrijorati de murdarie sau microbi sau e posibil sa fie mereu ocupati de pastrarea ordinii si a curateniei. In plus acesti copii tind sa repete anumite actiuni, adesea intr-o maniera superstitioasa sau cu tenta de ritual. De ex e posibil ca ei sa se spele, in mod repetat, intr-un anume fel, pe o perioada indelungata de timp sau se poate sa-si organizeze si reorganizeze lucrurile intr-un mod anume. Unii copii cu tulburare obsesiv-compulsiva pot avea probleme foarte complexe si complicate. Uneori, aceste probleme pot coexista atat cu ticuri sau probleme neurologice, cat si cu comportamente mai extreme si neobisnuite. Sugerez ca cel mai eficient lucru este sa incercat sa va ajutati copilul anxios cu ajutorul unui terapeut, insa acest lucru este in mod special indicat in cazul in care copilul dvs manifesta o tulburare obsesiv-compulsiva. SINDROMUL DE PANICA - este reprezentat de frica sau teama de a avea atacuri de panica. Atacurile de panica se manifesta printr-un puseu brusc de frica insotita de batai rapide ale inimii, transpiratie, ameteala, furnicaturi si senzatie de sufocare. In timpul unui atac de panica, copiii pot avea impresia ca mor sau ca li se intampla ceva ingrozitor. Atacurile de panica nu sunt des intalnite la copiii mici si sunt mai frecvente la adolescentii mai mari. Cateodata, acesti adolescenti incep sa evite numeroase situatii, din cauza atacurilor de panica si, in aceste cazuri, problema este denumita tulburare de panica insotita de agorafobie. TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC - este o reactie la un eveniment puternic si traumatic, in cadrul caruia copilul a fost foarte inspaimantat sau ranit, precum accidentele de masini, dezastrele naturale, abuzul sexual sau faptul de a fi fost martor la o spargere. Majoritatea copiilor vor manifesta anxietate timp de cateva saptamani, dupa care aceasta reactie dispare treptat. In unele cazuri, insa, reacti continua mai multe luni. E posibil ca asemenea copii sa-si aminteasca evenimentul sau sa aiba cosmaruri despre el sau chiar sa include elemente despre trauma in jocul lor. E posibil ca brusc sa simta sau sa se comporte ca si cum evenimentul s-ar produce din nou sis a devina foarte tulburati. Copiii incearca adesea sa evite situatiile care le reamintesc de trauma si pot deveni distanti din punct de vedere afectiv. Pot manifesta agitatie, probleme de somn si iritabilitate. Ca si in cazul tulburarilor obsesiv-compulsive si copiii cu tulburare de stres posttraumatic au nevoie de ajutor specific si specializat. Din acest motiv este foarte important sa cereti ajutorul unui expert specializat in domeniul sanatatii mentale in cazul in care copilul dvs manifesta stress posttraumatic. In concluzie, copiii anxiosi considera ca lumea este un loc periculos. Din cauza acestei convingeri, ei tind sa interpreteze evenimente neamenintatoare drept surse de pericol. Atunci cand parintii le permit copiilor sa isi evite anxietatile preluandu-le sarcinile si protejandu-I de posibile neplaceri, ei faciliteaza de fapt mentinerea acestor convingeri. De aceea se recomanda consultarea unui psihoterapeut, ceea ce nu reprezinta automat o stigmatizare sau un semn de slabiciune. Un specialist va poate ajuta sa invatati strategii specifice pe care sa le adaptati la nevoile specifice ale copilului dvs. Desi fiecare caz este aparte, durata tratamentului va varia destul de mult in functie de numerosi factori, insa o problema de anxietate relative bine definite ar trebui sa fie rezolvabila in aproximativ 12-20 de sedinte.
- FORME ALE ANXIETATII LA COPII; ANXIETATEA LA COPII - CUM NE AJUTAM COPILUL CU PROBLEME DE ANXIETATE Cuvantul anxiety nu are echivalent perfect in limba romana, poate tocmai datorita faptului ca are prea multe intelesuri. Termenul cuprinde toata gama de trairi, de la o simpla incertitudine sau ingrijorare, pana la agitatie, neliniste, stres, tensiune, tulburare, frica, teama, panica, sau chiar groaza. Anxietatea in perioada copilariei nu reprezinta o problema recenta sau izolata. E mai mult decat normal ca in diferite perioade ale dezvoltarii lor, majoritatea copiilor sa aiba diverse frici: de insecte, caini, intuneric, monstri, straini, chiar si de ceilalti copii. Intrebarea este : cand ne dam seama ca anxietatea copilului a devenit o problema? Andreea avea o problema secreta. La cei 12 ani ai sai, inca ii era teama de intuneric. Noaptea, cand familia ei dormea, auzea adesea zgomote caudate afara si se speria imaginandu-si ca sunt jefuiti. Andreea pastra inca aprinsa o lumina de veghe in camera ei si obisnuia adesea sa fuga in dormitorul parintilor in unele nopti mai dificile sis a se strecoare in patul lor. Nu ducea gunoiul niciodata seara, nu mergea singura in camera ei dupa lasarea intunericului si insista ca parintii sa-i verifice camera inainte de a merge la culcare. Din cauza acestei frici, cunoscuta doar de parintii ei, Andreea nu accepta sa ramana niciodata peste noapte la bunici sau la prietenele ei. Acum parintii fetei se simt frustrati din cauza limitarilor pe care frica Andreei le impune atat in propria ei viata, cat si pentru ceilalti membri ai familiei. Florin, in varsta de 10 ani, era foarte timid. Acasa vorbea nestingherit cu cei din familia sa. La scoala sau in prezenta strainilor, Florin se comporta diferit. Era ingrozit ca ar putea face ceva gresit si ca o sa se faca de ras. Ura momentele in care trebuia sa vorbeasca in fata clasei. Desi canta foarte frumos la pian, i-a fost prea teama sa cante la concertul scolii. In curtea scolii statea de obicei de unul singur, temamdu-se sa se alature celorlalti copii. Probleme precum cele ale Andreei si ale lui Florin sunt frecvente, normale si relativ usor de controlat. insa adesea ele pot interfera in mod neplacut sau chiar grav cu viata copiilor si a familiilor lor. Teama, ingrijorarea, anxietatea se manifesta in numeroase forme in cazul copiilor. Toti copiii simt diferite frici sau fobii in anumite stadii de viata, aceasta fiind o etapa normala a dezvoltarii. De exemplu, copiii mici dezvolta o teama de a fi separate de mama lor, cam la aceeasi varsta cand incep sa se teama de straini si de personae noi. Putin mai tarziu, majoritatea copiilor incep sa se teama de intuneric, de monstri ascunsi pe sub pat sau de hoti pe la usa. In perioada adolescentei, constientizarea acuta a sinelui si timiditatea devin o parte obisnuita si adesea suparatoare a procesului de maturizare. Atunci cand aceste temeri apar, ele sunt de obicei doar o parte a procesului normal de dezvoltare prin care trecem toti. Uneori insa, temerile si ingrijorarea pot atinge un nivel la care devin o problema pentru copil. Aceste temeri excessive sunt de multe ori tranzitorii si temporare, dar totusi ele pot crea neplacere incat parintii isi doresc sa-si ajute copilul sa depaseasca mai repede aceasta etapa. Unele temeri sunt complet normale si se bazeaza pe cause reala. De exemplu, copiilor dvs le-ar fi teama sa mearga la scoala pentru ca sunt intimidate de colegi; poate le e teama de intuneric dupa un jaf care a avut loc in casa dvs. In alte imprejurari, fricile si nelinistea pe care le resimt copiii sunt mult mai dificil de inteles de parinti. De exemplu copiii care se ingrijoreaza ca sunt prosti, desi au performante cat se poate de bune la scoala si in alte domenii de viata. Sau copiii care se tem ca mama lor ar putea sa moara intr-un accident de masina, desi nimeni dintre cunoscuti nu a fost vreodata implicat in vreun accident de masina. Sau genul de copii care se ingrijoreaza imaginandu-si toate dezastrele posibile. In acese cazuri e probabil ca anxietatea sa fie o parte profund inradacinata a personalitatii copilului si puteti avea impresia ca a fost sensibil si tensionat toata viata. Multi adulti considera copilaria ca fiind o perioada lipsita de griji si responsabilitati. V-ar surprinde sa aflati ca, de fapt, anxietatea este cea mai raspandita problema a copiilor de toate varstele. Tulburari de anxietate care pot fi diagnosticate sunt intalnite la aproximativ unul din zece copii, desi frici de intensitate mai scazuta, dar care totusi afecteaza copilul, apar mult mai frecvent. Unii parinti poate ca isi spun,, Si ce-i cu asta? Toata lumea devine ingrijorata din cand in cand. Asta nu afecteaza pe nimeni, deci de ce sa exageram?" Din anumite puncte de vedere acesti parinti s-ar putea sa aiba dreptate. Anxietatea nu e o problema cu implicatii la fel de mari ca in cazul unui copil care se gandeste la sinucidere sau care are probleme cu drogurile. Insa anxietatea este un semn al unei suferinte personale reale - nu este un act sau o modalitate de a atrage simpatia celorlalti. Anxietatea poate interefera serios cu viata copiilor, reducandu-le performantele scolare, afectandu-le prieteniile si relatiile cu intreaga familie. In plus, in unele cazuri, anxietatea din perioada copilariei poate fi inceputul unei anxietati pe viata, care, in cazuri mai severe, poate duce la probleme mai serioase precum cele mentionate anterior - consum de droguri si de alcool, depresie si chiar suicid. Daca sunteti parintele unui copil cu probleme de anxietate, nu este cazul sa va ingrijorati excesiv - anxietatea poate fi controlata - insa este bines a fiti motivate pentru a incerca sa va ajutati copilul. A controla anxietatea inseamna sa va ajutati copilul sa isi dezvolte increderea in sine si un mai bun control asupra propriei vieti, indiferent de forma in care se manifesta anxietatea. CUM SE MANIFESTA ANXIETATEA LA COPII? Atunci cand copiii sunt anxiosi, exista trei moduri probabile in care simt efectele anxietatii. In primul rand, anxietatea este resimtita la nivelul proceselor mentale sau al gandurilor lor. Copiii anxiosi vor avea ganduri centrate pe un anumit tip de pericol sau amenintare. De exemplu, pot fi ingrijorati de faptul ca se vor rani, ca cineva apropiat lor va fi ranit sau ca se va rade de ei. In al doilea rand, anxietatea e resimtita la nivel fizic, la nivelul corpului. Cand copilul e anxios, corpul ii devine mai incordat sau activate. Cercetatorii numesc aceasta reactie drept reactie de atac-sau-fuga, pentru ca scopul este acela de a proteja persoana, pregatind-o sa infrunte sau sa scape de un potential pericol. Aceasta reactie include modificari precum ritmul crescut al batailor inimii, al respiratiei, transpiratie si greata. Din aceasta cauza, atunci cand sunt cuprinsi de ingrijorare, copiii anxiosi pot acuza dureri de stomac, dureri de cap, voma, diaree sau oboseala. In cel de-al treilea si probabil cel mai important mod, anxietatea afecteaza comportamentul copiilor. Cand copiii sunt anxiosi, tind sa devina nelinistiti, sa umble de colo-colo, sa planga, sa se ascunda dupa parinti sau sa tremure. In plus, anxietatea este de obicei insotita de o forma de evitare. Poate fi vorba de un comportament evitativ evident (de ex de a nu duce gunoiul afar ape intuneric ) sau poate fi o evitare mai subtila (de ex obiceiul de a pune muzica la petreceri toata seara pentru a evita interactiunea cu ceilalti copii ) . Intensitatea anxietatii variaza de la copil la copil. Unor copii le este teama de doar unul sau doua lucrri. De ex un copil poate fi in general increzator in sine si sociabil, dar sa ii fie pur si simplu teama sa doarma cu lumina stinsa. La celalalt capat al spectrului, unii copii sunt tematori in multe domenii din viata si pot parea permanent iritati sau sensibili. De ex unii copii pot deveni nelinistiti cand e vorba de orice situatie noua, de a cunoaste copii, se pot teme de caini, paianjeni si intuneric sau devin nelinistiti cand parintii sunt plecati de acasa. Exista de asemenea niste tipare uzuale de manifestare a anxietatii pe care le intalnim mereu si pe care le voi descrie in sectiunile urmatoare: FOBIILE SPECIFICE - Fobiile specifice se refera la frica de obiecte sau de situatii specifice, precum: teama de intuneric, de caini, inaltimi, paianjeni, furtuni, injectii, de apa, etc. ANXIETATEA DE SEPARARE - este frica de a fi despartiti de principala persoana care le poarta de grija, cel mai adesea fiind vorba de mama copilului. In cazuri severe pot chiar sa-si urmeze parintele prin camere pentru a nu fi scapati din privire nici o clipa. Cel mai adesea, acesti copii evita sa mearga la scoala, se supara cand parintii lor vor sa iasa in oras, refuza sa doarma la altii si incearca sa-si tina parintii in preajma tot timpul. Unii copii se plang de dureri de stomac sau de alte probleme fizice cand sunt separate si multi dintre ei fac,, crize"cand sunt amenintati cu separarea. Motivul acestui comportament pare sa fie teama ca ceva ingrozitor i se va intampla parintelui sau copilului cat timp cei doi sunt despartiti si ca, in consecinta, nu se vor revedea niciodata. Un astfel de caz poate fi generat de divortul, decesul unuia dintre parinti sau a unei alte persoane semnificative pentru copil. ANXIETATEA GENERALIZATA - este o tendinta generala de a fi ingrijorat sau anxios cu privire la numeroase domenii de viata. Copiii cu anxietate generlizata sunt descrisi de parintii lor ca fiind mereu ingrijorati, preocupati de multe probleme generale precum sanatatea, temele, performantele sportive, facturile, problemele de la locul de munca al parintilor si adesea pun parintilor intrebari si le solicita confirmari. Numerosi parinti povestesc ca emisiunile Tv precum stirile de seara sau dramele politiste ii transform ape copii intr-un pachet de griji timp de cateva zile. ANXIETATEA SAU FOBIA SOCIALA - se refera la frica sau nelinistea aparute in situatii in care copilul trebuie sa interactioneze cu alte persoane sau sa fie in centrul atentiei. Acesti copii sunt descrisi, cel mai adesea, ca fiind timizi, iar problema fundamentala este tama ca, intr-un fel sau altul, ceilalti isi vor face o impresie negative despre ei. Prin urmare, tind sa evite multe situatii in care este nevoie sa interactioneze cu alte persoane. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA - este prezenta atunci cand copilul are anumite actiuni sau ganduri pe care le repeta mereu, adesea perioade lungi de timp. De exemplu, pot fi mereu ingrijorati de murdarie sau microbi sau e posibil sa fie mereu ocupati de pastrarea ordinii si a curateniei. In plus acesti copii tind sa repete anumite actiuni, adesea intr-o maniera superstitioasa sau cu tenta de ritual. De ex e posibil ca ei sa se spele, in mod repetat, intr-un anume fel, pe o perioada indelungata de timp sau se poate sa-si organizeze si reorganizeze lucrurile intr-un mod anume. Unii copii cu tulburare obsesiv-compulsiva pot avea probleme foarte complexe si complicate. Uneori, aceste probleme pot coexista atat cu ticuri sau probleme neurologice, cat si cu comportamente mai extreme si neobisnuite. Sugerez ca cel mai eficient lucru este sa incercat sa va ajutati copilul anxios cu ajutorul unui terapeut, insa acest lucru este in mod special indicat in cazul in care copilul dvs manifesta o tulburare obsesiv-compulsiva. SINDROMUL DE PANICA - este reprezentat de frica sau teama de a avea atacuri de panica. Atacurile de panica se manifesta printr-un puseu brusc de frica insotita de batai rapide ale inimii, transpiratie, ameteala, furnicaturi si senzatie de sufocare. In timpul unui atac de panica, copiii pot avea impresia ca mor sau ca li se intampla ceva ingrozitor. Atacurile de panica nu sunt des intalnite la copiii mici si sunt mai frecvente la adolescentii mai mari. Cateodata, acesti adolescenti incep sa evite numeroase situatii, din cauza atacurilor de panica si, in aceste cazuri, problema este denumita tulburare de panica insotita de agorafobie. TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC - este o reactie la un eveniment puternic si traumatic, in cadrul caruia copilul a fost foarte inspaimantat sau ranit, precum accidentele de masini, dezastrele naturale, abuzul sexual sau faptul de a fi fost martor la o spargere. Majoritatea copiilor vor manifesta anxietate timp de cateva saptamani, dupa care aceasta reactie dispare treptat. In unele cazuri, insa, reacti continua mai multe luni. E posibil ca asemenea copii sa-si aminteasca evenimentul sau sa aiba cosmaruri despre el sau chiar sa include elemente despre trauma in jocul lor. E posibil ca brusc sa simta sau sa se comporte ca si cum evenimentul s-ar produce din nou sis a devina foarte tulburati. Copiii incearca adesea sa evite situatiile care le reamintesc de trauma si pot deveni distanti din punct de vedere afectiv. Pot manifesta agitatie, probleme de somn si iritabilitate. Ca si in cazul tulburarilor obsesiv-compulsive si copiii cu tulburare de stres posttraumatic au nevoie de ajutor specific si specializat. Din acest motiv este foarte important sa cereti ajutorul unui expert specializat in domeniul sanatatii mentale in cazul in care copilul dvs manifesta stress posttraumatic. In concluzie, copiii anxiosi considera ca lumea este un loc periculos. Din cauza acestei convingeri, ei tind sa interpreteze evenimente neamenintatoare drept surse de pericol. Atunci cand parintii le permit copiilor sa isi evite anxietatile preluandu-le sarcinile si protejandu-I de posibile neplaceri, ei faciliteaza de fapt mentinerea acestor convingeri. De aceea se recomanda consultarea unui psihoterapeut, ceea ce nu reprezinta automat o stigmatizare sau un semn de slabiciune. Un specialist va poate ajuta sa invatati strategii specifice pe care sa le adaptati la nevoile specifice ale copilului dvs. Desi fiecare caz este aparte, durata tratamentului va varia destul de mult in functie de numerosi factori, insa o problema de anxietate relative bine definite ar trebui sa fie rezolvabila in aproximativ 12-20 de sedinte.
Mirita Virginia - Cabinet individual de psihologie
Trecerea timpului nu va rezolva problemele, doar le va amana sau le va amplifica.
Recomandă acest cabinet
