Etapele, in psihoterapia adleriana
Inapoi Autor: Psih. Nicoleta MIHALI
Etape in psihoterapia adleriana
Terapeutul trebuie sa-i ofere pacientului increderea ca schimbarea este posibila si ce a fost invatat se poate dezvata, iar primul principiu al terapiei adleriene este stabilirea si mentinerea unei relatii cu clientul caracterizata de cooperare, grija si acceptare. In acest scop, in timpul sedintelor cei doi sunt pozitionati fata in fata, la acelasi nivel. Totusi, atmosfera ramane una psihoeducationala.
I Stabilirea relatiei terapeutice
La inceputul psihoterapiei, utilizand umorul sau discutiile triviale, terapeutul stabileste o relatie pozitiva, de colaborare cu pacientul. Spre deosebire de psihanalistii freudieni, terapeutii adlerieni au un rol activ si discuta cu pacientul; deseori sunt considerati educatori, deoarece isi incurajeaza pacietii sa-si utilizeze talentul pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Chiar daca sunt grijulii si prietenosi, terapeutii nu evita sa-i confrunte pe pacienti cu greselile pe care le fac in viata. Ca educatori si colaboratori, terapeutii ii ajuta sa gaseasca alternative pentru corectarea gandirii si a comportamentului. Rolul pacientului este sa devina mai increzator si sa creada ca problemele vietii pot avea solutii - solutii pe care le vor gasi in mod activ.
II Explorarea dinamicii pacientului; evaluare si diagnostic
Evaluarea functionarii aparatului psihic cuprinde doua parti: evaluarea stilului de viata si evaluarea si interpretarea primelor amintiri. Terapeutul il roaga pe pacient sa-i relateze povestea vietii sale, incluzand evenimentele si persoanele cele mai importante. Psihoterapeutul incearca sa identifice anumite teme, cum ar fi cea a succesului sau a esecului. Pentru a obtine informatii despre constelatia familiala si stilul de viata, se foloseste un chestionar ISV- recomandat chiar de Adler. Acesta cuprinde intrebari despre ceea ce-l nemultumeste pe subiect, simptome, relatia cu parintii, educatia primita in copilarie, afectiuni in copilarie, temeri, atitudini fata de sexul opus, interese profesionale, temperament, vise.
Urmatorul pas este examinarea "greselilor" fundamentale/ convingerilor gresite ale pacientului/ clientului. Acestea sunt dezvoltate inca din copilarie, cand ne construim motivele si principiile pe baza carora actionam. Potrivit lui Adler, atunci cand pacientul este rugat sa povesteasca primele amintiri din copilarie si sentimentele asociate acestora, alege acele evenimente care coincid cu viziunea despre sine si despre lume - aceste amintiri pot fi reale sau doar fantezii. Primele amintiri ofera terapeutului informatii despre credinte gresite, interese sociale si actiuni viitoare.
Potrivit lui Adler, visele reprezinta o modalitate de a face fata temerilor; acestea ne ajuta sa supracompensam deficientele, sau pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. Cu cat cineva are mai multe probleme, cu atat viseaza mai mult. Analiza viselor implica examinarea partilor sale si a problemelor de inferioritate pe care le reprezinta. De exemplu, caderea in gol poate insemna frica de zbor sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu interpreteaza prea mult simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot fi interpretate in mod diferit de la un pacient la altul. Adler a vorbit insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a fi dezbracat in public.
Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din raspunsurile din chestionar, interviu, constelatia familiala, primele amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face fata dificultatilor, intr-un rezumat pe care il discuta cu pacientul. Acesta are dreptul sa modifice datele cu care nu este de acord.
III Autocunoastere si insight
Insight-ul (iluminarea ) reprezinta intelegerea naturii cauzelor propriului comportament si a greselilor. La iluminare se poate ajunge prin analiza discutiilor, viselor, fanteziilor, comportamentului, simptomelor sau a interactiunilor terapeut - pacient. In timpul interpretarilor se pune accentul mai degraba pe descopirirea scopurilor decat a cauzelor unei actiuni sau comportament.
Terapeutul prezinta pacientului interpretarea sa ca pe o posibilitate si nu ca pe un fapt sigur: "Este posibil ca..", "Crezi ca...?". Pacientul poate accepta interpretarea, o poate nega sau poate oferi alternative. Adler credea ca simptomele (sentimente, actiuni, comportamente ) au o finalitate precisa, iar o buna interpretare poate dezvalui aceste scopuri. Doar insight-ul nu este suficient pentru succesul unei terapii - pacientul trebuie sa participe activ, adica sa-si schimbe comportamentul.
IV Reorientare si reeducare
In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige curajul de a infrunta provocarile vietii si sa utilizeze informatiile despre sine constientizate anterior pentru a-si schimba comportamentul si obiectivele. Cu ajutorul terapeutului va decide ce atitudini va pastra si ce va elimina.
Se utilizeaza cu preponderenta tehnica incurajarii.
Terapeutul trebuie sa-i ofere pacientului increderea ca schimbarea este posibila si ce a fost invatat se poate dezvata, iar primul principiu al terapiei adleriene este stabilirea si mentinerea unei relatii cu clientul caracterizata de cooperare, grija si acceptare. In acest scop, in timpul sedintelor cei doi sunt pozitionati fata in fata, la acelasi nivel. Totusi, atmosfera ramane una psihoeducationala.
I Stabilirea relatiei terapeutice
La inceputul psihoterapiei, utilizand umorul sau discutiile triviale, terapeutul stabileste o relatie pozitiva, de colaborare cu pacientul. Spre deosebire de psihanalistii freudieni, terapeutii adlerieni au un rol activ si discuta cu pacientul; deseori sunt considerati educatori, deoarece isi incurajeaza pacietii sa-si utilizeze talentul pentru a-i ajuta pe ceilalti.
Chiar daca sunt grijulii si prietenosi, terapeutii nu evita sa-i confrunte pe pacienti cu greselile pe care le fac in viata. Ca educatori si colaboratori, terapeutii ii ajuta sa gaseasca alternative pentru corectarea gandirii si a comportamentului. Rolul pacientului este sa devina mai increzator si sa creada ca problemele vietii pot avea solutii - solutii pe care le vor gasi in mod activ.
II Explorarea dinamicii pacientului; evaluare si diagnostic
Evaluarea functionarii aparatului psihic cuprinde doua parti: evaluarea stilului de viata si evaluarea si interpretarea primelor amintiri. Terapeutul il roaga pe pacient sa-i relateze povestea vietii sale, incluzand evenimentele si persoanele cele mai importante. Psihoterapeutul incearca sa identifice anumite teme, cum ar fi cea a succesului sau a esecului. Pentru a obtine informatii despre constelatia familiala si stilul de viata, se foloseste un chestionar ISV- recomandat chiar de Adler. Acesta cuprinde intrebari despre ceea ce-l nemultumeste pe subiect, simptome, relatia cu parintii, educatia primita in copilarie, afectiuni in copilarie, temeri, atitudini fata de sexul opus, interese profesionale, temperament, vise.
Urmatorul pas este examinarea "greselilor" fundamentale/ convingerilor gresite ale pacientului/ clientului. Acestea sunt dezvoltate inca din copilarie, cand ne construim motivele si principiile pe baza carora actionam. Potrivit lui Adler, atunci cand pacientul este rugat sa povesteasca primele amintiri din copilarie si sentimentele asociate acestora, alege acele evenimente care coincid cu viziunea despre sine si despre lume - aceste amintiri pot fi reale sau doar fantezii. Primele amintiri ofera terapeutului informatii despre credinte gresite, interese sociale si actiuni viitoare.
Potrivit lui Adler, visele reprezinta o modalitate de a face fata temerilor; acestea ne ajuta sa supracompensam deficientele, sau pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. Cu cat cineva are mai multe probleme, cu atat viseaza mai mult. Analiza viselor implica examinarea partilor sale si a problemelor de inferioritate pe care le reprezinta. De exemplu, caderea in gol poate insemna frica de zbor sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu interpreteaza prea mult simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot fi interpretate in mod diferit de la un pacient la altul. Adler a vorbit insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a fi dezbracat in public.
Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din raspunsurile din chestionar, interviu, constelatia familiala, primele amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face fata dificultatilor, intr-un rezumat pe care il discuta cu pacientul. Acesta are dreptul sa modifice datele cu care nu este de acord.
III Autocunoastere si insight
Insight-ul (iluminarea ) reprezinta intelegerea naturii cauzelor propriului comportament si a greselilor. La iluminare se poate ajunge prin analiza discutiilor, viselor, fanteziilor, comportamentului, simptomelor sau a interactiunilor terapeut - pacient. In timpul interpretarilor se pune accentul mai degraba pe descopirirea scopurilor decat a cauzelor unei actiuni sau comportament.
Terapeutul prezinta pacientului interpretarea sa ca pe o posibilitate si nu ca pe un fapt sigur: "Este posibil ca..", "Crezi ca...?". Pacientul poate accepta interpretarea, o poate nega sau poate oferi alternative. Adler credea ca simptomele (sentimente, actiuni, comportamente ) au o finalitate precisa, iar o buna interpretare poate dezvalui aceste scopuri. Doar insight-ul nu este suficient pentru succesul unei terapii - pacientul trebuie sa participe activ, adica sa-si schimbe comportamentul.
IV Reorientare si reeducare
In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige curajul de a infrunta provocarile vietii si sa utilizeze informatiile despre sine constientizate anterior pentru a-si schimba comportamentul si obiectivele. Cu ajutorul terapeutului va decide ce atitudini va pastra si ce va elimina.
Se utilizeaza cu preponderenta tehnica incurajarii.
Mihali si Asociatii, Centrul de Psihologie Satmareana
Recomandă acest cabinet
