CELE CINCI LIMBAJE DE IUBIRE ALE COPIILOR

Gary Chapman& Ross Camphbell
- recenzie-


"Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui", spune autorul Gary Chapman.
Părintele are sarcina de a vorbi acest limbaj al copilului său. Nu este simplu deloc, deoarece există 5 limbaje de iubire ale copiilor, care îl ajută pe copil să înţeleagă că părinţii săi îl iubesc.
Iubirea area un rol primordial în creşterea copilului, în aşa fel încât să devină adult matur. Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea. De exemplu, sentimentele de mânie ale copiilor pot fi canalizate în mod pozitiv atunci când percepe iubirea părintelui. Inclusiv reuşita se obţine pornind de la iubire. De remarcat este însă că aşa cum iubirea poate vindeca o multitudine de păcate, tot aşa a fi agreabil dar ferm reprezintă un permanent refugiu sigur, spune autorul, Gary.
Autorul cărţii ne asigură că vorbindu-i copilului în propriul să limbaj de iubire îi putem umple "rezervorul emoţional" cu iubire. Când copilul se simte iubit, este mai uşor de modelat, de disciplinat decat atunci când simte că "rezervorul emoţional" este aproape gol.
Fiecare copil are un "rezervor" pentru iubire, un loc ce este defapt puterea sa şi de unde se poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei şi ale adolescenţei. Adulţii trebuie să-şi canalizeze eforturile pentru a umple acest "rezervor emoţional" al copiilor pentru ca ei să se manifeste aşa cum se cuvine şi să-şi atingă întregul potenţial.
Aceste rezervoare emoţionale trebuie umplute cu genul de iubire care îi va determina pe copii noştri să crească, să se dezvolte armonios. Trebuie să umplem rezervorul emoţional al copiilor noştri cu o iubire necondiţionată, aceasta este iubirea adevărată, este iubirea totală care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el şi nu datorită a ceea ce face el.
Copii trebuie formaţi şi disciplinaţi numai după ce rezervorul emoţional a fost umplut. Rezervoarele iubirii aşteaptă să fie umplute, insă doar iubirea necondiţionată poate preveni senzaţia că n-ar fi iubiţi, sentimentul de vinovăţie, de teamă şi de nesiguranţă.
Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învăţăm limbajul său unic de iubire. Fiecare copil are un fel aparte de a percepe iubirea.
Există cinci modalităţi în care copiii îşi exprimă iubirea :
• mângâierile fizice
• cuvintele de încurajare
• timpul acordat
• darurile
• serviciile
Se poate întâmpla ca fiecare copil al unei familii să vorbească un limbaj diferit, deoarece au personalităţi diferite şi percep diferit limbajele iubirii.
Iubirea necondiţionată înseamnă a-ţi iubi copilul orice-ar fi. Copii trebuie iubiţi indeferent de cum arată, ce talente au, indifferent de ceea ce fac.
Aceasta nu înseamnă că îi vom acorda şi arăta iubirea mereu, chiar şi atunci când se comportă inadecvat.
Adevărata iubire necondiţionată na va "strica" niciodată un copil, pentru că este imposibil ca părinţii să ofere vreodată prea multă iubire.
Alături de iubire, în devenirea sa, copilul are nevoie de o părere despre sine sănătoasă, de un sentiment al valorii personale, apoi are nevoie de siguranţă, trebuie să-şi dezvolte capacitatea de adaptare în societate.
Cu toate acestea cel mai important lucru este iubirea. Fără iubire, copilul va muri din punct de vedere emoţional şi va deveni un" handicapat pe viaţă".
Copii sunt fiinţe preponderant emoţionale, iar o primă abordare a lumii se face tot la nivel emoţional, studiile arată că starea emoţională a mamei afectează copilul încă din pântecul ei. Iubirea trebuie comunicată într-un limbaj pe care să îl înţeleagă copiii.
Copiii receptează iubirea prin intermediul a toturor celor cinci limbaje, însă fiecare copil are un limbaj principal care i se potriveşte cel mai bine. Descoperirea limbajului copilului propriu, nu coincide cu faptul că în viaţă totul va decurge de la sine. Este necesar ca iubirea să fie alimentată aşa cum se cuvine, fără ea copilul va deveni " o floare veştejită, însetată".
Primul limbaj al iubirii sunt mângâierile fizice. Mângâierea fizică este limbajul de iubire cel mai simplu de folosit necondiţionat, pentru că părinţii nu au nevoie de ocazii speciale pentru a-şi mângâia copiii, de a stabili o apropiere fizică cu ei. Unii părinţi o fac cât se poate de vizibil, alţii încearcă să evite să-şi mângâie copiii.
Mângâierile fizice sunt cea mai puternică voce a iubirii, o voce care exclamă cu putere:"te iubesc".
Copiii au mare nevoie de mângâieri în primii ani de viaţă, însă în societatea contemporană în care totul se produce în goană, unii părinţi nu-şi mângâie suficient copiii.Pe măsură ce copilul creşte şi devine mai activ, nevoia de mângâieri nu scade. Copiii au nevoie zilnic de mângâieri afectuoase, iar părinţii ar trebui să facă toate eforturile pentru a-şi exprima astefel iubirea. În primii ani de şcoală ai copilului legăturile fizice din această perioadă a existenţei lui se manifestă în cadrul jocurilor sportive. În faza adolescenţei fetele au mare nevoie ca taţii să-şi exprime iubirea faţă de ele. Importanţa iubirii necondiţionate este mult mai mare în cazul fetelor şi atinge apogeul cam la 11 ani. La vârsta adolescenţei este necesar ca părintele să-şi manifeste iubirea în mod pozitiv şi mai ales când şi unde trebuie, mama nu trebuie să-şi îmbrăţişeze fiul adolescent în faţa colegilor, acesta se va simţi stânjenit, deoarece el îşi dezvoltă o personalitate independentă.
De remarcat este faptul că o palmă peste faţă nu este bună pentru nici un copil, însă pentru cel care are drept principal limbaj al iubirii mîngâierea fizică, este dezastruoasă.
Cel de-al doilea limbaj al iubirii sunt cuvintele de încurajare.
Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele afectuoase, tandre, cuvintele de laudă de încurajare dau un imbold pozitiv. Pe de altă parte vorbele tăioase care dovedesc diferite frustrări pot dăuna părerii bunne despre sine copilului şi pot crea îndoieli asupra capacităţilor sale.
Copii receptează mesaje emoţionale cu mult înainte de a înţelege cuvintele, anume tonul vocii, blândeţea, atmosfera afectuoasă, toate comunică o căldură emoţională şi multă iubire. Lauda şi afecţiunea sunt deseori combinate în mesajele pe care le tranmitem copiilor.
Cuvântul încurajare înseamnă "a insufla curaj", iar adulţii prin cuvintele lor îl încurajează sau descurajează în eforturile sale. Cel mai mare duşman în încurajarea copiilor este mânia. Cu cât un părinte este mai mânios cu atât se va descărca mai tare pe copil.
Un proverb spune că: "răspunsul blând potoleşte mânia", anume o mare influenţă asupra reacţiei copilului o are tonul vocii părintelui pe care acesta îl utilizează atunci când i se adresează.
Cuvintele încurajatoare au eficienţă maximă atunci când se concentrează asupra unui efort pe care îl face copilul. Scopul este acela de a sesiza când copilul face ceva bun şi să fie lăudat. Copiii au nevoie de călăuzire, ei învaţă să se poarte trăind într-un anumit tip de societate.
Totodată putem afirma că, cuvintele "te iubesc" trebuie să fie de sine stătătoare sau subînţelese, în special pentru acei copii al căror principal limbaj de iubire sunt uvintele de încurajare.
Al treilea limbaj al iubirii copilului este: timpul acordat.
Timpul acordat se bazează pe atenţia dată copilului. Chiar dacă principalul limbaj de iubire al copilului unei familii nu este, timpul acordat, mulţi copii au nevoie de atenţia părinţilor. În mare parte, comportamentul nedorit al copiilor are la bază încercarea de a sta cât mai mult timp cu mama şi tata.
De remarcat este că factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este evenimentul în sine, ci faptul că părintele face ceva împreună cu copilul său atunci când sunt împreună. Părintele trebuie să-şi găsească timp să fie doar cu copilul său, în cazul în care are mai mulţi copii este necesar să facă în aşa fel încât să fie singur cu fiecare în parte.
O modalitate eficientă de a transmite iubirea, este contactul visual plăcut, plin de afecţiune. Părintele trebuie să ofere copilului său suficientă iubire necondiţionată, pentru ca rezervorul său de iubire, afecţiune să fie mereu plin, iar adesea aceasta poate fi tocmai o privire directă şi deschisă.
Timpul acordat copilului nu se rezumă doar la desfăşurarea unei acţiuni cu copilul, ci înseamnă a-l cunoaşte mai profound.
Limbajul cu numărul patru în iubirea copiilor sunt : darurile.
Aşadar rezervorul de iubire al copilului trebuie păstrat plin pentru ca darurile să exprime o iubire din tot sufletul.Părinţii vor folosi o combinaţie de mângâieri fizice, cuvinte de încurajare, timp acordat şi servicii pentru a păstra rezervorul de iubire, mereu, plin.
Oferirea şi primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen universal valabil. Ideea este că dacă darul este meritat, atunci el constituie o formă de răsplată.Favoarea de a dărui nu are prea mare legătură cu dimensiunea sau costul cadoului, cid oar cu iubirea. Este necesar să acordăm atenţia cuvenită acestor cadouri, anume uneori suntem tentaţi să copleşim copiii cu cadouri, ca substitute al celorlalte limaje ale iubirii.
Darurile trebuie să fie o expresie sinceră a iubirii, iar copiii al căror principal limbaj al iubirii sunt tocmai acestea, vor ştii întotdeauna să le primească, anume se vor uita la hârtia în care sunt împachetate, vor scoate sunete în timp ce vor deschide cadoul, oferindu-ne siguranţa că pentru ei contează mult .
Cel de-al cincilea limbaj al iubirii şi ultimul, sunt : serviciile.
Serviciile solicită din punct de vedere fizic şi emoţional, tocmai de aceea părinţii trebuie să ţină seama de sănătatea lor din aceste puncte de vedere.
Atunci când părintele îşi exprimă iubirea faţă de copii prin servicii, fâcând lucruri pe care probabil nu le-ar face singuri, de fapt furnizează un model.Aceasta va fi în beneficiul copilului, deoarece îl va ajuta să nu se mai concentreze asupra propriei persoane şi să-i ajute pe alţii.
Copiii cu rezervoare de iubire pline sunt tentaţi să aleagă un model de a face servicii afectuos, decât cei care sunt nesiguri de iubirea părinţilor lor.
Unii părinţi dorind ca odraslele lor să-şi dezvolte unele aptitudini şi independenţa, se bazează prea mult pe faptul că aceştia s-ar putea descurca singuri în orice situaţie.
Serviciile pline de iubire au o motivaţie interioară, anume de a oferi energia personală şi altora, acestea sunt un dar şi se fac de bunăvoie.
Scopul final al acestor servicii făcute copiilor, este acela de a-i ajuta să devină adulţi maturi, capabili să ofere iubirea şi altora prin intermediul serviciilor . Este necesar să luăm în calcul ca aceste servicii să nu fie o manifestare a unei iubiri coniţionate. Ospitalitatea familială este o adevărată comoară, deoarece în astfel de servicii oamenii ajung să se cunoască unii pe alţii şi să pună bazele unor prietenii solide. Atunci când casa părinţilor este deschisă, copiii învaţă să împartă iubirea cu prietenii şi cu familia.
Serviciile care sunt o expresie sinceră a iubirii vor reuşi să comunice copilului o anumită formă de afecţiune, la un anumit nivel emoţional. În urma unei îndelungate experienţe în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a ajuns la concluzia că principala problemă a cuplurilor contemporane o reprezintă modul în care partenerii îşi comunică afecţiunea. El susţine că dincolo de limbajul specific în care fiecare dintre noi îşi exprimă sau primeşte iubirea, există cinci limbaje principale: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de daruri, serviciile şi mângâierile fizice.
De regulă, limbajul principal de iubire nu este acelaşi cu al soţului sau al soţiei. Poate ar dori să se încurajeze unul pe altul în întreprinderile pe care le fac, însă soţia nu face decât să vă gătească cele mai gustoase mâncăruri din lume. Poate că soţia ar dori ca el să o scoată la o plimbare în parc, pentru că nu a mai ieşit demult în natură şi pe vremuri era una dintre cele mai mari plăceri ale ei, însă el nu pricepe şi munceşte din zori până-n seară pentru a aduce mai mulţi bani în casă. Dacă amândoi vor învăţa să comunice şi să înţeleagă limbajul principal de iubire al partenerului, nimic nu va mai sta în calea fericirii
căminului lor, în care, părinţi şi copii, se vor simţi iubiţi şi în siguranţă. Cartea cuprinde şi un ghid pentru partener şi discuţii de grup. Iubirea este cel mai important cuvânt dintr-o limbă şi cel mai derutant. Scopul acestei cărţi nu este să elimine confuziile din jurul acestui cuvânt, iubire, ci să se concentreze asupra acelui tip de iubire esenţial pentru sănătatea noastră afectivă.
Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ne învaţă cum să ne iubim mai eficient copilul şi conţine sugestii complexe pentru a ne ajuta să devenim un bun părinte. Întrebarea cheie a cărţii este: « Oare vă exprimaţi iubirea într-un limbaj pe care să-l înţeleagă şi copilul vostru? » Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al copiilor lor
Putem concluziona, afirmând că este important să ne adresăm copiilor în toate cele cinci limbaje ale iubirii şi să învăţăm principalul limbaj de iubire al propriului copil.
Specialiştii in psihologia copilului afirma ca orice copil are anumite nevoi afective fundamentale, care trebuie împlinite in cazul in care dorim sa fie echilibrat din punct de vedere afectiv. Dintre aceste nevoi afective, cea mai importanta rămâne nevoia de iubire si de afecţiune, nevoia de a simţi ca este acceptat si dorit. Fără iubire, el sau ea vor fi nişte « handicapaţi din punct de vedere afectiv si social ».