Natura absoluta a lucrurilor care trebuie facute pune probeme in casnicii pentru ca, de fapt, conformarea in totalitate la imperativele altei persoane inseamna sufocarea propriei personalitati, a telurilor si nevoilor personale. Un set exagerat sau rigid de trebuie poate sa ii terozizeze pe ceilalti, precum si pe noi insine.
Psihoanalista Karen Horney, intr-o serie de carti despre "personalitatea nevrotica", a introdus conceptul de "tirania lucrurilor care trebuie facute". Ea considera ca nevroticul face revendicari si cereri nerezonabile bazandu-se pe drepturi pe care si le aroga de la sine putere. Aceste cereri presupun ca toti ceilalti sa se supuna obligatiilot (acelor "trebuie" ), indiferent de bunastarea sau de nevoile lor. Cand cererile sunt respinse, nevroticul se infurie.
Astfel de solicitari si de revendicari produc necazuri in casnicie. Oamenii nu numai ca vor ca partenerii lor sa se poarte binevoitor tot timpul, ci cer imperativ ca ei sa faca asta. Cand partenerul nu se ridica la nivelul asteptarilor lor, se infurie. Ei se gandesc ca "nu are nici un drept sa ma trateze asa", "m-a dezamagit". Astfel de oameni se supara foarte tare cand sunt contrazisi sau dezamagiti, o reactie exprimata prin ganduri sau declaratii de tipul "nu suport sa fiu tratat in acest fel". Un rezultat inevitabil este gandirea catastrofica "Nu voi avea niciodata aer cat timp sunt blocata in casnicia asta" sau "voi fi mereu nefericit".
Exista o serie de lucruri care "trebuie" sau "nu trebuie" facute, multe dintre ele fiind utile, dar aplicarea lor necorespunzatoare poate cauza probleme. Daca oamenii le trateaza ca fiind absolute si de neincalcate, iar infractiunile sunt privite ca posibile de pedeapsa, un conflict este inevitabil.
Asa s-a intamplat si in cazul lui Alex si Eliza. Alex, de exemplu, credea ca sotia lui trebuie sa stie ca lipsa ei de punctualitate il deranja si ca, prin urmare, trebuie sa ajunga mereu la timp. In loc sa discute acest punct sensibil cu ea, el doar o critica pentru ca nu a ajuns la timp, ca si cum intarzierea ar fi in sine un pacat de moarte. Eliza, pe de alta parte, nu vedea nimic gresit in a ajunge putin mai tarziu. Ea credea ca Alex stie ca cicaleala lui o suparara si ar fi cazul sa aprecieze toate lucrurile pe care ea le-a facut pentru ca asa dorea el, si ca nu ar trebuiu sa ia de ea pentru cateva scapari.
Toti acesti trebuie pot merge dincolo de simpla constrangere a unei alte persoane de a se conforma dorintele noastre. Chiar dominarea si controlarea unei alte persoane prin acesti trebuie pot fi o sursa de satisfactie. Ceea ce oamenii uita este ca si a fi de acord cu dorintele partenerului constituie o sursa de satisfactie.