Românii au o atitudine exterioară aparent libertină la adresa sexului, dar, pe dinăuntru ne este frică. Ne implicăm, în mare măsură, în activităţi recreative de genul masturbării, concubinajului, adulterului, relaţiilor homosexuale şi de alte feluri. Dar adesea facem cu scârbă, pe furiş şi copleşiţi de sentimentul de vină.
Mulţi oameni consideră că jumătăţile de efort pot fi suficiente. O săritură mică este mai uşor de făcut decât una mare. Însă nimeni care doreşte să sară peste un şanţ lat nu va sări mai întâi peste jumătate din el. Doar pentru că doi oameni împart acelaşi pat, nu înseamnă nimic. Comuniunea de suflet şi satisfacţia, cred tot mai mult, poate să înceapă în pat, dar cu siguranţă nu se termină tot acolo.
Suntem pe drumul cel bun, care ne conduce spre anxietate, disperare şi nevroză. Rezultatul constă într-o răceală în rândul multor femei, diferite grade de impotenţă la bărbaţi şi o lipsă enormă de satisfacţie.
Iată câteva răspunsuri la întrebarea magică: De ce?
1. Aşa suntem învăţaţi să ne fie frică de sex
În timpul copilăriei şi adolescenţei suntem informaţi cu toate riscurile posibile ale sexualităţii şi nu ne este prezentată practic nici una din plăcerile acesteia. Reputaţia, sarcinile, avorturile, bolile cu transmitere sexuală, căderile fizice sau emoţionale, toate aceste le sunt aruncate în faţa tinerilor din societatea noastră. Ne axăm eventual pe informare, dar în foarte puţine cazuri pe educaţie sexuală, în cardul căreia să aducem în atenţia tinerilor atât modalităţile de siguranţă şi riscurile comportamentelor inadecvate, cât şi ideea că sexul este bun, este distractiv şi este una dintre cele mai mari bucurii umane.
2. Suntem crescuţi să fim competitivi în ceea ce priveşte sexul
Societatea noastră ne îndrumă spre reuşite. Băieţii şi fetele nu trebuie doar să se simtă bine la întălniri romantice şi să ajungă să aibă căsnicii fericite, ci trebuie să iasă la întălniri cu cel mai potrivit băiat sau cea mai potrivită fată din cartier, să fie cei mai buni amanţi din regiune, să aibă cea mai grozavă casă şi familie. Mai mult decât atât, trebuie să facă toate aceste lucruri, în profida lipsei de experienţă şi fără o pregătire.
Bineînţeles de cele mai multe ori facem gafe şi greşeli, din simplul fapt că nici un om nu este perfect. Dar fiecare greşeală este considerată catastrofală, astfel începe să ne fie frică să riscăm experienţe noi. De fapt se crează un cerc vicios, în care teama cumplită de a face o greşeală socio-sexuală conduce la lipsă de pregătire, care, la rândul ei, duce la frica de incompetenţă, care, la rândul ei, conduce la o inhibare şi mai mare a învăţării, şi tot aşa, la nesfărşit.
3. Suntem crescuţi să ne fie teamă de tandreţe şi dragoste
Băieţii din România sunt crescuţi să devină "bărbaţi adevăraţi" şi să evite gesturile tandre, prin care oamenii îşi arată, de regulă, emoţiile. Chiar şi femeile adesea sunt educate să le fie ruşine să plângă în public, să râdă în hohote sau să fie dezinhibate în societate. De fapt, adeseori încercăm să folosim sexul ca înlocuitor de dragoste. Dar inhibarea dragostei conduce la inhibarea sexului. Ne păcălim pe noi înşine. Pe măsură ce ne inhibăm reacţiile tandre, ne blocăm unele dintre cele mai profunde senzaţii sexuale. Mai mult decât atât, iubirea este un antidot excepţional pentru toate tipurile de frică.