Travaliul de despartire (doliu ) si beneficiile lui Fiecare om traieste despartirea (divort, separare sau deces ) in felul lui unic, insa travaliul, cu toate etapele lui, insoteste fiecare persoana care trece printr-o astfel de experienta. Negarea este perioada in care refuzam sa intelegem si sa acceptam pierderea suferita, negam importanta si semnificatia pierderii (ma refer aici la personele care deghizeaza foarte bine suferinta si ca ar fi afectate ) .In cazul despartirii prin divort sau separare, frecvent apare, ca urmare a negarii, reimpacarea. Negarea apare ca urmare a lipsei unei solutii la despartire, pentru ca nu stim cum sa gestionam, efectiv, situatia, pentru ca nu avem o solutie. Furia pe celalalt (pentru ca ne-a parasit ) sau pe propria persoana (ne simtim vinovati pentru ca nu am facut tot ce se putea face pentru a-l impiedica pe celalalt sa ne paraseasca sau pentru ca am parasit (in cazul divortului sau separarii ) sau pentru a-i salva viata, sau pentru a i-o face mai frumoasa (in cazul decesului ) .In etapa de furie apar frecvent intrebari precum : "De ce mi se intampla asta?" sau "De ce tocmai mie ?" ori "De ce tocmai acum?"In aceasta etapa apare foarte pregnant sentimentul de neajutorare, de neliniste (anxietate ) si panica. Depresia este etapa de tristete, pe care o traim din cauza golului pe care ni-l lasa cel care ne paraseste.Trairile sufletesti pe care le incercam in aceasta etapa pot fi nenumarate: sentimentul de pierdere, de a fi abandonat, neimportant sau neiubit (divort ) . Incet, incet aceasta stare trece, persoana echilibrandu-se treptat, insa in cazul in care aceasta stare de depresie, dimpotriva, cu trecerea timpului, se agraveaza, atunci trebuie consultat obligatoriu un specialist (medic psihiatru si psihoterapeut ) . Acceptarea este perioada in care despartirea capata un sens, reusim sa o asezam, sa o intelegem, sa o gestionam si ca atare sa o acceptam ca pierdere definitiva. Acesta este punctual in care persoana care a suferit pierderea incepe sa isi reorganizeze si restructureze propria viata si existenta. Aceste etape ale travaliului de despartire pot fi traite alternant, putem trai negare, apoi furia, apoi iar negam, apoi suntem deprimati, apoi iar furiosi, s.a.m.d, caci fiecare om este unic si ca atare traieste fiecare experienta de viata in felul lui unic.Uneori ne impunem sa fim puternici, sa depasim momentul, caci noi suntem puternici sau pentru ca ne simtim rusinati de slabiciunea noastra si, ca atare, nu ne dam voie sa plangem, ne reprimam emotiile, punand o presiune in plus pe noi insine, caci toate aceste trairi isi au locul, momentul si sensul lor si fac parte din procesul de vindecare, ne ajuta sa mergem mai departe, eliberati de resentimente, sau de trairi afective negative, care mai devreme sau mai tarziu, "isi vor spune cuvantul" in viata noastra ulterioara. Se spune ca Iisus mergea prin pustiu impreuna cu ucenicii lui si la un moment dat au intalnit un les de caine. Ucenicii au inceput sa se vaiete de cat de rau miroase, iar Iisus le-a spus, atunci : "dar uitati-va ce dinti albi, stralucitori si frumosi are!"Orice lucru rau are, cu siguranta, si ceva bun in el.Orice intamplare tragica are si beneficii pe care le putem folosi spre binele nostru. Este cazul unei tinere care suferise pierderea bunicei si care dupa mult timp a realizat ca dupa moartea acesteia, incepuse sa semene foarte mult cu aceasta, ca si atitudine in anumite situatii.Ceea ce va pot spune, este ca fiecare clipa traita, fiecare intamplare (fericita sau tragica ) din viata noastra, schimba ceva in noi.Tanara noastra spunea ca a constientizat asemanarea de atitudine cu cea a bunicei dupa multa vreme, caci multi ani nu a inteles de ce se comporta, dintr-o data, diferit. Acesta a fost modul ei de a a o pastra pe bunica in viata ei, aceasta era forma de continuitate pe care o gasise inconstientul tinerei, si acestea au fost beneficiile pierderii bunicei. Dar cum spuneam mai devreme, fiecare om traieste fiecare experienta si beneficiile acesteia, in felul lui unic. Trairea etapelor travaliului de despartire, prezentate anterior, este normală şi sănătoasă pentru psihicul persoanei suferinde sau îndoliate, ajutând la depăşirea evenimentului traumatic. Parcurgerea acestui proces înseamnă o muncă emoţională şi cognitivă pe care adesea o parcurgem fiecare cu ajutorul apropiaţilor şi disponibilizându-ne resurse interioare uşor accesibile dar care uneori, pentru anumite persoane sau în anumite situaţii devine dificilă astfel că este nevoie de un sprijin specializat (psihoterapeut ) . Scopul acestui demers este alinarea rănilor sufleteşti, vindecarea şi disponibilizarea pentru reorganizarea vieţii fără persoana pierdută. Netraversarea acestei perioade sau fixarea într-una din etapele prezentate anterior (fixare înseamnă imposibilitatea de a trece mai departe ) conduce la patologie comportamentală, emoţionala si cognitivă. Ce simptome pot să apară: Doliul psihologic se manifestă în mod normal printr-o serie de gânduri, emoţii şi comportamente specific precum: - negarea, confuzia, gânduri obsedante în legatură cu persoana decedată/pierdută, - tulburări de somn, coşmaruri, - tulburări de apetit, - izolare socială, - evitarea reamintirii persoanei sau vizitarea locurilor preferate ale acestuia/acesteia, sau îngrijirea mormântului sau şi a obiectelor preferate de cel plecat/decedat, - hiperactivitate, nelinişte, - plâns, - frecvent apar senzaţii somatice ca şi crampele stomacale, durerile toracale, hipersensibilitatea la zgomote, respiraţie sacadata, scăderea tonusului muscular, fatigabilitate - simptome specifice depresiei Cum se intervine: Psihoterapeutul va sprijini persoana să găsească modalităţile potrivite ei însaşi pentru a supravieţui pierderii, va învăţa cum să işi continue viaţa, va învăţa să aşeze la locurile lor trecutul şi viitorul. Uneori va trebui să înveţe cum să se separe de cel pierdut. Toate acestea sunt posibile în cadrul terapeutic, ca şi posibilitatea clietului de a redescoperi valorile importante pentru viaţa sa, scopuri noi, insa este foarte important si sprijinul din partea persoanelor apropiate. Incurajarea, înţelegerea, sprijinul emoţional dublat de impulsuri optimiste şi susţinerea schimbării comportamentului, acordate de apropiaţi, reprezinta un suport foarte benefic.