Noi ii judecam pe ceilalti prin prisma a ceea ce suntem noi, a propriului nostru sistem de valori.Insa stim ca fiecare om este unic, deci are propriul sau sistem de valori, nevoi, trebuinte, etc. Nu putem fi, deci, obiectivi ci doar subiectivi. Credem noi ca stim ce-i trebuie celuilalt, ca era mai bine daca facea asa ci nu altfel intr-o anumita situatie, ca era mai bine daca isi cumpara o carte ci nu tigari, daca facea un curs ci nu altul, daca isi alegea o profesie, ci nu pe asta pe care o are, daca vorbea asa ci nu cum a vorbit, daca se casatorea cu Ioana ci nu cu Ana, s.a.m.d. In realitate noi nu traim viata persoanei in cauza, nu suntem in "pielea " acestuia, deci cum putem noi sti mai bine ce-i trebuie? Si de unde avem noi dreptul sa hotaram in locul celuilalt? Traim noi consecintele deciziei pe care am vrea sa o luam in locul acestuia, sau le traieste el? Pornind de la parintii care incearca sa decida in locul copiilor lor care deja -s adulti, deci sunt capabili de a decide singuri (si nu de putine ori acesti parinti au distrus vietile odraslelor lor, in iubirea lor nemasurata, nociva chiar, incercand sa le creeze o viata "frumoasa" dar bazata pe ale cui nevoi? ), a prietenilor care in numele prieteniei isi "sfatuiesc" prietenii ce si cum sa faca, s.a.m.d. Judecam si etichetam in functie de credintele noastre proprii. "Asta e prost ca nu stie istorie!", dar poate este un bun IT ist, poate este foarte destept pe domeniul lui, "asta e urat", caci nu este pe gustul meu, dar poate "Ioanei " ii place, "asta este o "pitipoanca"ca nu filosofeaza!", dar poate este foarte priceputa in "ale frumosului", "asta e tipicar", "asta e iresponsabil", s.a.m.d. Poate ar trebui sa ne uitam mai mult in propria "ograda" si sa facem ordine in ea si poate atunci am avea mai putin timp spre a ne uitat si spre a face curatenie in "ograda" celuilalt, caci intr-un fel, este o forma de a fugi de propriile probleme, de a evita sa-ti "faci curatenie la tine in curte". Si apoi, judecandu- i pe altii, ne atragem oameni care sa ne judece si pe noi, caci este normal ca si ceilalti sa aiba acest drept daca noi ni l-am atribuit, de a-si "baga nasul in treaba noastra" cum si noi ni-l bagam in a celorlalti.