Se stie din studiile de specialitate ca un procent destul de mare dintre pacientii cu tulburari psiho-emotionale, cum ar fi anxietatea sau depresia, nu raspund la medicatia psihiatrica. Cum recomandarea Asociatiei Americane de Psihiatrie si Psihoterapie (APA, American Psychiatric Association ), care este etalon in domeniul sanatatii mintale la nivel mondial, este ca abordarea sa fie una in care sa se imbine psihoterapia cu medicatia psihiatrica, ce este de facut cand medicatia psihiatrica nu functioneaza si pacientul nu are starea necesara incat sa poata sustine nici un proces psihoterapeutic? In practica mea in cabinet, am intalnit, ce-i drept in numar redus, clienti/pacienti care au venit cu povestea ca au incercat mai multe tipuri de medicatie, date fie de acelasi doctor, in incercarea de a-i gasi un tratament potrivit care sa il/ o ajute, fie au consultat mai multi doctori psihoatri si au incercat mai multe scheme de medicatie, fara sa aiba insa rezultate, fara sa ajunga sa le amelioreze simptomele. In incercarea de a veni cat mai mult si eficient in ajutorul acestui procent de clienti/pacienti, chiar am cautat colaborare cu doctori psihiatri care, pe langa metoda medicatiei, folosesc si alte modalitati de tratament, atunci cand pacientul nu raspunde la schema de medicatie. Astfel am gasit ca si solutie, in ameliorarea starilor pacientilor, tehnica TMS, care in SUA este folosita ca prima linie de tratament in tulburarile psiho-emotionale, care practic consta in stimularea zonelor de creier implicate in simptome. Studiile arata ca, daca medicatia psihiatrica are o rata de succes de 30-40%, ceea ce inseamna ca 60-70% dintre pacienti nu raspund la ea, TMS are o rata de raspuns de 50-60%, cu raspuns mult mai rapid, uneori chiar din prima sedinta. Prin deductie intelegem ca ramane totusi un procent de 40-50% de pacienti care nu raspund nici la TMS. Pentru acestia, am identificat, in incercarea de a veni in ajutorul lor, ca mai exista o alternativa de tratament, si anume un test genetic, care se face in colaborare a psihiatrului cu laboratorul din SUA specializat in acest test, care ii va furniza doctorului psihiatru al pacientului exact medicatia la care raspunde pacientul, conform profilului genetic al acestuia. Atat TMS cat si testul generic sunt tratamente destul de costisitoare, dar cu o rata mai mare de succes. Revenind la ideea de a ajuta clientul/pacintul, ca si psihoterapeut, atunci cand acesta nu poate fi ajutat de tratamentul psihiatric, sa poata fi stabil emotional, sa aiba o stare ameliorata incat sa poata sustine procesul psihoterapeutic, ca si solutie, folosesc in cabinet tehnici speciale de hipnoza, care au rolul de a accesa si a antrena zone foarte specifice de creier care sunt direct implicate in starea de anxietate sau de depresie, spre exemplu. Ca sa explic putin, in anxietate, spre exemplu, pacientul are de obicei un istoric cu aceasta, ii este cunoscuta in cele mai multe cazuri de foarte multi ani, experimentand in trecutul lui diferite maifestari cum ar fi: ingrijorarea, nemultumirea, teama, supraresponsabilizarea, gandire anticipativa excesiva, evitarea, agitatie si neliniste metala si emotionala, tulburari de somn. Asadar modul acesta de viata, nesanatos, a la long, bineinteles ca produce modificari la nivelul structurii si functionarii creierului si a sistemului neurohormonal, implicit. De aceea este atat de dificil de tratat complet sau total anxietatea si dureaza atat de mult timp, uneori pacientul neraspunzand chiar la medicatie. Partea buna, insa, este ca asa cum creierul persoanei s-a putut modifica pe negativ, cu efort sustinut, si cu perseverenta, cu practica, poate sa se modifice si pe pozitiv. In acest sens exista studiile facute de psihiatri membrii de prestigiu ai APA care au relevat capacitatea creierului de a se modifica-imbunatati prin stimularea diferitelor zone, folosind tehnici foarte specifice. Imageria dirijata specific, ca si tehnica interoceptiva, poate fi o modalitate de modificare a creierului. Experienta poate duce la schimbari structurale la nivelul creierului, prin cresterea semnificativa a tesutului neuronal la nivelul creierului. Neuroplasticitatea este punctul esential in vindecarea tulburarilor de natura psiho-emotionala, iar activarea repetata a neuronilor dintr-o zona specifica are ca rezultat o crestere considerabila a densitatii sinaptice in acele regiuni cerebrale care sunt activate prin intermediul exersarii, folosind tehnici specifice de hipnoza. Proliferarea celulelor de suport si a vascularizarii zonei, contribuie, de asemenea, la functionarea acelor zone cerebrale dar si la cresterea densitatii sinaptice. Studiile arata ca tehnicile de hipnoza, specifice, aplicate in mod repetat si frecvent, contribuie direct la procesul de neuroplasticitate. Atunci cand focalizam atentia in anumite moduri, facilitam activarea circuitelor cerebrale si consolidam conexiunile sinaptice in zonele respective. Spre exemplu, practicarea exercitiilor de flexibilizare emotionala, prin switch de la o clasa de emotii dificile la o clasa de emotii placute, produce schimbari in functionarea la nivelului anterior stang al creierului (la persoanele dreptace, care reprezinta aproximativ 90% din populatie ) sau la nivelul anterior drept al creierului (la persoanele stangace, care reprezinta aproximativ 10% din populatie ), ceea ce aduce posibilitatea reglarii emotiilor intr-o maniera mai usoara, manifestand mai degraba apropiere decat retragere sau distantare, ceea ce ne ajuta nu numai sa ne simtim mai bine, sa avem stari emotionale mai mult pozitive, dar si sa ne recuperam, sa ne revenim mai repede, sa ne adaptam, dupa evenimente sau situatii care ne produc emotii dificile, iar anumite studii arata chiar faptul ca ajuta la imbunatatirea starii de sanatate. Asadar modificarea neuroplasticitatii aduce modificari atat la nivelul structural al creierului cat si a functionarii creierului la nivel mintal: sentimente si echilibru emotional dar si la nivel fizic, corporal: reactia corpului la stres, imunitate; Cu ajutorul tehnicilor de hipnoza, ghidate pe stari de siguranta, de bine, pe emotii pozitive, fie rememorand amintiri fie cu ajutorul fanteziilor, prin care persoana este ajutata sa vina in contact cu aceste emotii pozitive, se realizeaza, la nivelul creierului, activarea mai multor zone, inclusiv zonele frontale ale cortexului, zone ale sistemului limbic subcortical si ale trunchiului cerebral, ducand la o stare integrata coerenta, cu rol benefic in creearea echilibrului autoreglator. In mod normal aceasta functie este oferita in mod natural, copiilor in copilaria lor, sau noua adultilor, prin atasamente sigure, ceea ce antreneaza conectarea diferitelor zone de creier intre ele si care se traduce in stare de armonie, de echilibru. CCA, cortexul cingular anterior, este parte din sistemul limbic, si alaturi de alte structuri ale creierului implicate, joaca un rol foarte important in procesarea emotiilor. Cortexul cingular anterior si cel orbitofrontal au o importanta deosebita in conectarea stimulilor emotionali si a modificarilor autonome ce se datoreaza acestor stimuli emotionali, cu modificarile de comportament care urmeaza unor astfel de stimuli. Aceste 2 zone, impreuna cu cortexul prefrontal median care are rol in constientizarea atat a propriilor procese mintale cat si a altor persoane, dar si in reglementarea raspunsului afectiv, este esential sa fie dezvoltate pentru o buna functionare emotionala si sociala, pentru a asigura, de fapt procesul de corelare intre structurile creierului si functionarea mintii. Aceste zone de creier raspund de functia de atentie executiva, iar pentru a imbunatati si perfectiona aceasta zona de creier, exista o modalitate usoara si facila, prin tehnici de imagerie dirijata pe focalizare si pe sustinerea atentiei, ceea ce de fapt va facilita ca neuroplasticitatea creierului sa conduca la cresterea fibrelor integrative prfrontale de mijloc. Activarea repetata a unei zone poate spori conectivitatea sinaptica si, prin urmare, ingrosarea acelor regiuni activate. Prin urmare, datorita faptului ca in aceste zone exista conexiuni neuronale mai bogate, functiile (de care raspund aceste regiuni de creier ) pot fi mai usor accesibile persoanei, in mod curent, in viata de zi cu zi, fara sa mai fie nevoie sa faca un efort sustinut cu vointw, cum a facut la inceput. Ca si concluzie, folosirea clinica a tehnicilor de hipnoza, este foarte utila si benefica, scurtand si usurand mult procesul de recuperare, de vindecare si de producere de schimbari cu rol semnificativ pozitiv in viata oricarei persoane si poate fi de mult ajutor, in stabilizarea persoanei, atunci cand pacientul nu raspunde la tratamentul psihiatric, astfel incat sa ajunga la o stare stabila, de bine de moment, incat sa poata sustine pricesul psihoterapeutic de schimbare.