Cel mai des depresia este văzută ca o "boală" de care trebuie să scăpăm cât mai repede. În realitate depresia are şi un rol pozitiv în viaţa omului, acela de a te întoarce către şi la tine însuţi, de a te redescoperi aşa cum eşti în intimitatea ta, de a-ţi descoperi adevăratele nevoi ale "sufletului". Omul, prin complexitatea şi superioritatea existenţei sale este înzestrat atât cu mecanisme de apărare a corpului, cât şi a psihicului sau "sufletului". Aşa cum, în cazul unei răniri fizice (fractură, lovitură, tăietură, etc ) organismul intervine imediat prin propriile sale mecanisme de apărare, tot astfel şi psihicul nostru intervine prin mecanismele sale de apărare atunci când apare o "rană sufletească ".Este bine ştiut că atunci când ne tăiem, sau ne lovim foarte tare la un deget, în foarte scurt timp durerea dispare ca prin minune, deşi leziunea încă există. Este meritul propriului nostru corp care încearcă să ne apere, în cazul acesta, de durere. În acest timp organismul nostru deja iniţiază procesul de vindecare. Tot astfel, depresia poate fi văzută ca un mecanism de apărare al psihicului sau "sufletului nostru", sau ca o nouă şansă pe care ne-o dăm nouă înşine pentru a descoperi calea către fericire, către împăcare, linişte şi mulţumire sufletească. Atunci, de ce să nu ne folosim de perioada de depresie pentru a ne descoperi nevoile autentice, reale şi, în felul acesta, să găsim o altă alternativă de viaţă? În perioada de depresie suntem închişi în propria noastră lume, ne petrecem cea mai mare parte a timpului cu noi înşine, având suficient timp şi disponibilitate să ne descoperim adevăratele nevoi. În general, atunci când este vorba despre un pacient care suferă de depresie, psihoterapia este obligatorie, pe lângă tratamentul medicamentos pe care pacientul poate opta să-l ia sau nu. Spun acest lucru pentru că depresia apare, în general, în urma unei stări prelungite de conflict interior, de nemulţumire, de compromis, de abandon, de neglijare a propriilor nevoi, de suferinţă (în general ), iar psihoterapia are aici rolul de a aduce/readuce pacientul pe făgaşul normal, de a-l (re ) direcţiona către o viaţă bazată pe nevoile sale autentice. De câte ori nu ne-am găsit în situaţia de a avea mai multă grijă de nevoile celor dragi nouă, neglijându-ne propriile noastre nevoi ? Ei bine, depresia este cea care ne atrage atenţia că ceva este în neregulă în viaţa noastră, că ceva trebuie schimbat şi va reapărea de câte ori va fi nevoie pentru a se produce acea schimbare sau ori de câte ori va apărea o nouă situaţie de conflict în "sufletul" nostru. De aceea tratamentul medicamentos nu poate fi suficient, căci el nu tratează suferinţa omului, nu-l ajută să- şi depăşească "problema " care l-a adus în pragul depresiei, ci doar calmează temporar, în timp ce "problema" rămâne. Depresia nu este o cauză în sine, ci un efect al unei cauze, este efectul unei suferinţe reale a pacientului, efectul a ceva ce acesta nu a mai putut suporta, fie că vorbim de o pierdere sufletească, de sentiment de vină, care îi aparţine sau nu, de renunţări autoimpuse, de conflicte sufleteşti, de furie interiorizată, ş.a.m.d. Oamenii vin adesea la cabinetul meu de psihoterapie încercând să scape de depresie, iar pe parcurs descoperă că, de fapt, nu depresia îi deranja cel mai tare, ci ceea ce a provocat apariţia ei şi, astfel, ajungem la cu totul şi cu totul alte " probleme", diferite de la om la om, căci omul este unic şi, ca atare, şi trăirile lui sunt unice, deci diferite de la om la om. Din păcate, sau poate din fericire, nu există o reţetă magică de "bună sau perfectă funcţionare" a omului, sau una menită să vindece sufletul omului, însă, partea bună este că "soluţia oricărei "˜probleme` se află în noi înşine". Marinela Croitoru