Cu toții avem un set întreg de convingeri despre noi, ceilalți, lume și viață care nu ne susțin, ci ne limitează, ne împiedică să fim, să avem ceea ce ne dorim.

De unde avem aceste convingeri? Majoritatea vin din copilărie, în urma observațiilor și interpretărilor noastre, deoarece copilul e un foarte bun observator, dar nu un bun interpret; vin din setul de credințe al parinților, al figurilor autoritare din jurul nostru. Chiar întâmplări banale din copilărie pot să ne ducă la convingeri care să ne încurce în viață, dacă nu le identificăm, nu lucrăm asupra lor și nu reușim să le schimbăm.

Simplul, firescul fapt că fratele/sora ta mai mare merge la școală în clasa I, iar mama face lecții cu el/ea, nu mai are timp de joacă cu tine, te face sa te simți dat la o parte, ai sentimentul că nu aparții, că ceva nu e în regulă cu tine; poți să ajungi să-ți spui că nu ești bun, nu meriți nimic (atenție, iubire ), iar după aceste concluzii, toată viața ta o să fie despre: uitați ce bun sunt eu, câte diplome am, câte realizări, devenind foarte competitiv. Ajungi să faci totul ca să demonstrezi că ești bun, că meriți să fii iubit. Ai tras concluzia că iubirea se câștigă cu greu, astfel ajungi sa oferi și iar să oferi în relații, mult mai mult decât primești.

Exemplu de convingeri de bază care ne limitează: nu merit, eu n-o să reușesc, eu nu pot, nu sunt destul de bun (ă ). Convingerile secundare, vin la pachet cu cele de bază. De exemplu, dacă ai convingerea de bază că nu meriți iubirea, convingerile secundare ar putea fi: nu sunt destul de frumos/frumoasă, deștept/deșteaptă, realizat (ă ), atractiv (ă ) etc. La acestea, se adaugă și emoțiile specifice care le însoțesc: neputință, rușine, nesiguranță, ura de sine etc. Ceilalți ne oglindesc, vin spre noi exact cu aceste emoții. Ne dorim iubire, reușită în viață, și nu se întâmplă, deoarece atragem oameni care nu ne răspund cu iubire. Ne dorim o relație cu respect, iubire și angajament pe termen lung, dar atragem în viața noastră parteneri care sunt indisponibili emoțional, sau chiar angajați în altă relație. Ne tot întrebăm: ce se întamplă? Eșecul în relații ne întărește convingerea de bază, ca o profeție autoîmplinită: nu merit, nu sunt destul de bun (ă )!

Ca să ieșim din acest cerc al dezamăgirilor, e nevoie de responsabilizare, e nevoie sa ieșim din: nu pot, nu ține de mine. Acesta ar fi primul pas spre conștientizare, deoarece aceste convingeri limitative ne sabotează. E important de răspuns la întrebările: ce îți dorești de la tine și de la viață? Care sunt convingerile tale contructive, care te susțin? În final, să înlocuiești convingerile care te limitează, cu cele care te susțin.

În tot acest demers de identificare/conștientizare și schimbare a convingerilor care te limitează, ajutorul unui psihoterapeut este important și necesar.

Psiholog Elena Ioniță

Tel. 0724638191