Abordam mai jos doua aspecte semnificative in tulburarile de limbaj:
1 ) care sunt semnele care ar trebui să îngrijoreze un părinte în ceea ce priveşte defectele de limbaj?

Pentru a identifica cât mai devreme posibil copilul cu dificultăţi de comunicare, trebuie să observăm atent comportamentul său şi să depistăm eventualii factori de risc.
Copilul poate avea o problemă dacă:
· Nu reacţionează la voce sau sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni;
· Doarme mai tot timpul şi nu plânge aproape niciodată;
· Surâde rar şi puţin;
· Are infecţii repetate la urechi;
· Nu răspunde la chemare atunci când nu te vede;
· Îţi priveşte cu atenţie buzele atunci când îi vorbeşti;
· Vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet;
· Nu manifestă interes faţă de oameni şi obiecte până la vârsta de 3-4 luni;
· Nu gângureşte până la vârsta de 10 luni;
· Nu spune,, mama`` la 18 luni;
· Nu poate denumi obiecte familiare şi persoane la vârsta de 2 ani;
· Nu utilizează în vorbire propoziţii simple până la vârsta de 3 ani;
· Nu poate repeta mici poezii sau cântece la vârsta de 4 ani;
· La 5 ani nu se poate face înţeles de persoane din afara familiei;
· Nu formulează propoziţii dezvoltate până la vâsta de 5 ani;
· Nu participă la conversaţiile adulţilor până la vârste de 6 ani.

Este deosebit de importantă depistarea precoce şi intervenţia timpurie (înainte de împlinirea vârstei de 5 ani ) în cazul copiilor cu dificultăţi de comunicare, pentru că după această vârstă îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare este dificilă deoarece sunt formate deprinderile greşite şi pentru că limbajul şi abilităţile de comunicare constituie baza învăţării ulterioare, astfel că, dacă nu primeşte ajutor la timp, copilul va întâmpina dificultăţi în însuşirea citit-scrisului şi în achiziţionarea deprinderilor sociale.

2 ) Cum se clasifică defectele de limbaj?

Categoria tulburărilor de limbaj cuprinde toate deficienţele de înţelegere şi exprimare orală, de scriere şi citire, de mimică şi articulare. Prin tulburările limbajului înţelegem toate abaterile de la limbajul normal. Este necesară cunoaşterea diferitelor categorii de tulburări ale limbajului, atât pentru precizarea unui diagnostic diferenţial, cât şi pentru conturarea unui program de terapie recuperatorie adecvat tulburării, vârstei, personalităţii logopatului. Tulburările de limbaj pot apărea atât pe fondul intelectului normal, cât şi la deficienţii mintal sau senzorial, cu deosebirea că la cei din urmă ele sunt mai frecvente şi mai profunde.

Clasificarea tulburărilor de limbaj:
1 ) Tulburări de pronunţie sau articulaţie:
- dislalia,
- rinolalia,
- disartria.
2 ) Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:
- bâlbâiala,
- logonevroza,
- tahilalia,
- bradilalia,
- aftongia,
- tulburări pe bază de coree,
- tumultus sermonis.
3 ) Tulburări de voce:
- afonia,
- disfonia,
- fonastenia,
- pseudofonoastenia,
- mutaţia patologică.
4 ) Tulburări ale limbajului citit-scris:
- alexia,
- dislexia,
- agrafia,
- disgrafia,
- disortografia.
5 ) Tulburări polimorfe de limbaj:
- alalia,
- afazia.
6 ) Tulburări de dezvoltare a limbajului:
- mutism psihogen (care poate fi electiv sau voluntar ),
- întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii,
- disfuncţiile verbale de tip Kanner,
- disfuncţiile verbale din sindroamele handicapului de intelect.
7 ) Tulburări ale limbajului bazat pe disfuncţiile psihice:
- dislogia,
- ecolalia,
- jargonofazia,
- bradifazia.