La ce vârstă se pune problema corectării tulburărilor de vorbire
În general, copiii încep rostirea clară a cuvintelor de la vârsta de un an, iar de la doi ani, formularea propoziţiilor. În primii ani greşelile de pronunţie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecte. Etapele de evoluţie se succed rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul are o vorbire clară şi se poate exprima în propoziţii fără dificultate. Daca acest lucru nu se intampla, se poate suspecta o tulburare de limbaj, prin care intelegem toate abaterile de la limbajul normal, si anume orice dificultate de intelegere si de exprimare orala, de scriere si de citire, de mimica si de articulare.
Cum să procedaţi în cazul diferitelor tulburări de limbaj:
• Tulburări de pronunţie/articulaţie:
Când un copil prezintă tulburări de pronuntie si articulaţie trebuie să stabilim mai întâi de ce natură sunt cauzele pentru a şti ce măsuri să luăm. Dacă este o problemă de natură medicală (deformări ale aparatului articulator, vegetaţii adenoide ) copilul trebuie consultat de un medic specialist care va decide ce măsuri sunt mai potrivite. Când defectele anatomice sunt corectate nu se obţine automat şi înlăturarea dificultăţilor de articulaţie. Este necesară recuperarea funcţională sub îndrumarea logopedului. Interventia timpurie este necesara pentru ca la varsta scolara, tulburarile de pronuntie isi pun amprenta pe scris-citit, acesti copii citind si scriind la fel cum pronunta.
• Întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii
Limbajul are o foarte mare importanţă pentru dezvoltarea intelectuală şi a întregii personalităţi a copilului. Când sunt remarcate întârzieri nu este bine să se adopte o atitudine pasivă. Influenţele educative bine dirijate vor avea efecte mai rapide şi mai eficiente când copilul este mic (în jurul vârstei de 2-3 ani ) şi întârzierea nu s-a agravat.
Când copiii sunt mici trebuie să li se vorbească în propoziţii simple, despre obiecte familiare pe care le pot vedea şi atinge şi despre acţiuni care se petrec în acel moment. Vocabularul se va îmbogăţi treptat urmărind mai întâi înţelegerea şi apoi rostirea cuvântului. Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei. Se va recurge cât mai mult la crearea situaţiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse. Se va începe de la stadiul la care este copilul, şi nu de la cum ar trebui să fie corespunzător vârstei.
Copilul nu trebuie certat sau pus în situaţii de inferioritate faţă de ceilalţi copii. Dimpotrivă trebuie valorizat prin laude în toate activităţile pe care le realizează bine.
• Bâlbâiala:
Intervenţia corectă încă de la primele simptome asigură dispariţia mai rapidă şi fără complicaţii ulterioare ale blocajelor vorbirii. Dacă se observă la copilul de 3 ani tendinţa de repetare a primei silabe din cuvânt părintele se va strădui să-i vorbească mai rar, accentuând puţin intonaţia, iar copilul îi va imita vorbirea şi astfel se va evita instalarea dificultăţii de vorbire. Dacă din diferite motive simptomele de bâlbâială nu dispar se va cere ajutorul logopedului fără a-i face copilului vreo observaţie şi fără a se manifesta îngrijorarea. De multe ori părinţii încearcă singuri,, să corecteze`` şi agravează manifestările. Când simptomele bâlbâielii sunt înlăturate înainte de a fi conştientizate de copil, nu apare teama de vorbire, nu se manifestă tendinţa de izolare, nu este afectată dorinţa de comunicare.
Trebuie înlăturată cauza care a declanşat bâlbâiala. Dacă sunt probleme în familie, trebuie să încercaţi să le rezolvaţi şi să asiguraţi un climat de linişte, siguranţă şi afecţiune. Este deasemenea importantă respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat vârstei copilului, un regim de viaţă ordonat.
Vorbiţi copilului calm, lungind uşor prima vocală din cuvânt, respectând intonaţia firească a propoziţiei. Starea de calm se transmite copilului şi treptat va imita felul dumneavoastră de a vorbi. Eliberarea de nesiguranţă, de orice teamă că ar avea o dificultate în vorbire vor fi hotărâtoare pentru o evoluţie pozitivă a copilului.