Toxicodependenţa şi problematica spaţiului identitar - o abordare transgeneraţională. Studiu
Inapoi Autor: Galan Carmen
Toxicodependenţa şi problematica spaţiului identitar - o
abordare transgeneraţională.
Studiu de caz
Psih. Carmen Galan
Noţiuni introductive.
Conceptele de spaţiu transgeneraţional şi spaţiu identitar.
Spaţiul transgeneraţional este un concept specific în terapia unificării (TU ) fiind putătorul unor conţinuturi conştiente sau inconştiente, validate sau invalidate, investite cu sens existenţial familial, fiind scena de desfăşurare a scenariilor transfamiliale generative pe continuumul spaţio-temporal al oricărei psihogenealogii. El creează, păstrează şi transmite istoria transgeneraţională şi colectivă.
Temele şi sensurile scenariilor transfamiliale creează sincronic şi dinamic structura spaţiului evolutiv - spaţiul transgeneraţional.
Datorită fenomenelor de contaminare, aglutinare şi interferenţe a rolurilor identitare care compromit fluiditatea creatoare a graniţelor, inter şi transgeneraţional se creează bucle temporale care stopează procesul evolutiv al familiei dar şi a arborelui psihogenealogic conţinător.
În funcţie de tema nucleu a scenariului transfamilial apare un pattern evolutiv datorat frecvenţei elementelor fundamentale cu valoare de simbol în aria tematică a clientului .
Spaţiul identitar este acel spaţiu care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să ne manifestăm o anumită identitate.
Dinamica identitară se activează tocmai în relaţiile cu spaţiile pe care le ocupăm şi în care ne mişcăm.
Vorbim de un spaţiu identitar familial, de un spaţiu profesional sau naţional. Atunci când nu există un spaţiu identitar obiectiv se poate activa un model de spaţiu identitar fantasmatic pe care îl putem asocia cu patologia identitară .
Spaţiul identitar fantasmatic poate fi permanent (în psihoze ) sau tranziţional în crizele identitare ce ţin de dezvoltarea umană.
Când spaţiul identitar fantasmatic are prioritate în raport cu cel real obiectiv se asociază cu patologia identitară (migraţia în delir ) .
Dinamica spaţiului identitar real versus spaţiul identitar fantasmatic poate genera confuzii identitare de diferite grade. De exemplu, atunci când unui copil i se refuză spaţiul din casa familiei, el trăieşte interdicţia ca pe o excludere, ca pe o lipsă de confirmare în familie; acolo unde mama ocupă şi îşi asumă tot spaţiul casei, copilul îşi caută un alt spaţiu, cel virtual, (cărţi, filme, internet, droguri, etc. ) .
Există şi varianta lipsei de graniţe, când copiii şi părinţii interferă spaţial, în acest caz copii nu mai trăiesc excluderea ci fuziunea, nediferenţierea (copii şi părinţii dorm în aceeaşi cameră sau pat ), în lipsa spaţiului personal.
O altă variantă este dată de situaţia familiilor care trăiesc în regim extins: părinţi, bunici şi copii se angajează într-o luptă pentru spaţiu care creează confuzii identitare şi lipsă de graniţe, o luptă purtată de descendenţi transgeneraţionali.
Între spaţiul şi persoana pe care îl ocupă pot apărea relaţii de ignorare, de asumare sau de rejecţie:
* "ignor spaţiul în care locuiesc şi îl las în derizoriu";
* "îmi asum spaţiul încerc să-l amenajez";
* "îmi resping spaţiul şi migrez în alte zone".
Cunoaştem şi privarea de spaţiu (spaţiu concentraţionar ) care poate genera fie migraţia în fantasmatic, fie posibilitatea de explorare şi asumare a spaţiului interior, efectul posibil fiind de extensie a conştiinţei.
Vorbim şi de spaţiul - limită (închisoare, mănăstire ) care poate fi tranziţonal favorizând explorarea unor alte identităţi, a unor alte spaţii interioare.
Studiu de caz prezentat de noi are ca temă individuală "dependenţa de alcool" transmisă transgeneraţional asociată cu tema neasumării puterii, autorităţii şi identităţii de sex-rol.
Am pornit de la drama-genogramă ca suport provocativ, transformând-o într-o experienţă terapeutică exploratoare şi reconstitutivă care pentru clientă a însemnat luarea contactului cu harta personală internă, dinamica reconstituirii istoriei familiale, confruntarea cu Umbra personală şi familială şi la final ne-a permis integrarea acelor elemente care devenise manifeste în viaţa actuală.
Cazul ales de noi este al unei cliente, G.A. în vârstă de 42 de ani, cu studii medii, vânzătoare la un magazin de bijuterii.
Aceasta se află la a doua căsătorie din care are un băiat în vârstă de 17 ani şi se prezintă la cabinet pentru o problematică existenţială, o relaţie extraconjugală pe care nu o mai poate gestiona, luându-şi concediu fără plată pe o perioadă nedeterminată.
Din datele prezentate de clientă reiese că această relaţie durează de circa doi ani o dată cu angajarea la acel patron.
Soţul este plecat din ţară de aproximativ 4 ani, relaţia cu el este bună, afirmă clienta, vorbesc săptămânal la telefon, periodic primeşte sume de bani pe care îi investeşte în construirea unei case.
În urma interviului iniţial am aflat despre prima căsătorie (foarte scurtă ) soldată cu divorţ în jurul vârstei de 21 de ani, motivul fiind agresivitatea fizică a soţului.
Problema consumului şi abuzului de alcool debutează după divorţ, clienta relatează că a început să bea ca să uite de probleme şi să se simtă mai bine, a făcut şi pauze când copilul era mic şi soţul era în ţară, însă în prezent simte nevoia să bea în fiecare seară după ce se întoarce de la muncă.
Crede că mama şi fiul ei ştiu de problema legată de consumul de alcool dar nu şi despre faptul că are o relaţie extraconjugală.
De fapt, pe clientă o supără mai mult faptul că amantul o înşeală cu altă vânzătoare iar problema alcoolului nu i se pare ca fiind foarte gravă.
Clienta (C ) : M-am trezit într-o noapte cuprinsă de frică, cu o durere puternică în zona capului, foarte supărată pe mine şi pe viaţa mea, iar dimineaţa m-am dus la serviciu am depus cererea de concediu fără plată şi l-am ameninţat pe patron (patronul fiind amantul ) că nu mă mai întorc la el !
Temele de discuţie selectate de noi au fost :
- tema existenţială (relaţia extraconjugală ) ;
- tema simptomatologică (dependenţa de alcool ) ;
- tema transgeneraţională (problema autorităţii şi identităţii spaţiale ) .
Demers terapeutic.
Am abordat clienta din prezent (relaţia cu amantul/şeful ) şi am ajuns în copilărie la relaţia cu părinţii.
Terapeut (T ) : Spuneai că ai renunţat să mai mergi la muncă ?
Clienta (C ) : Da. L-am ameninţat pe patron că nu mai mă întorc la el.
T: De fapt nu mai vrei să lucrezi sau nu mai vrei să ai o relaţie intimă cu el?
C: Păi, tocmai aici e problema. Nici eu nu mai ştiu ce vreau cu adevărat.
T: Observ că tu confunzi o relaţie de serviciu cu o relaţie intimă.
C: Am crezut că nu e nici o problemă. La serviciu îl tratez ca şef iar în afara ca iubit.
T: În ce tip de relaţie erai cu şeful?
C: Niciodată nu l-am contrazis. Am făcut ore peste program, am fost conştiincioasă şi nu am avut nici o lipsă la inventar.
T: Observ pe de o parte că, în problemele de serviciu erai într-o relaţie de subordonare iar în viaţa personală erai într-o relaţie de egalitate. Cu tatăl în ce fel de relaţie eşti ?
C: Deşi nu ne vedem, mi-e frică şi când îi aud vocea la telefon. A fost foarte agresiv cu mine, chiar înainte de a mă naşte. Mama mi-a povestit că în luna a patra de sarcină a lovit-o spunându-i că nu credea că sunt copilul lui. (Obs. Lipsa suportului patern a generat multă confuzie în viaţa clientei. )
T: Cum te-ai simţit când mama ta ţi-a povestit toate astea?
C: Am fost furioasă şi am condamnat-o tot timpul că a rămas în această relaţie. (în acest moment apare tema problemei identităţii de sine "exist - nu exist"! )
T: Dar, în prezent, relaţia cu mama cum este ?
C: Pe mama o văd ca un zid peste care nu pot trece, îmi apare imaginea ei când îmi spune că nu am voie să greşesc în viaţă, că nu am voie să mă despart de bărbat, bun sau rău, că trebuie să sufăr şi să stau în relaţie.
T: Dar tu ce ai făcut cu "zidul" ?
C: De fiecare dată am sărit zidul. Întâi am fugit de acasă cu un băiat pe care îl cunoşteam de câteva luni, m-am măritat cu el, am ratat examenul la facultate, am divorţat de el la scurt timp după ce m-a lovit, neştiind că este agresiv şi îi place să bea şi fără prea multe explicaţii m-am întors acasă.
T: De fapt ce spun toate aceste întâmplări despre tine?
C: Că acţionez sub impuls şi nu suport să fiu înşelată în aşteptări.
T: Unde ai locuit când ai fugit de acasă?
C: Am locuit la o gazdă până la divorţ, apoi m-am întors acasă unde nu m-am simţit în largul meu, mama era critică la adresa mea iar tata beat mai tot timpul.
T: După a doua căsătorie aţi avut un spaţiu al vostru, o locuinţă a voastră?
C: Nu, am locuit la socri timp de aproape 15 ani, împreună cu băiatul. Mi-a fost foarte greu să locuiesc într-o singură cameră, chiar şi soţul spunea că nu se mai poate şi a plecat în străinătate pentru bani de casă.
T: După plecarea soţului unde ai locuit?
C: Timp de vreo doi ani am locuit la socri, apoi m-am mutat la mama (între timp tata s-a pensionat şi a plecat la casa de la ţară ) . Chiar băiatul îmi spune că aici are camera lui şi e mai bine pentru el.
T: Ce simţi când îţi reaminteşti de acest traseu gazdă - mamă - soacră - mamă?
C: Parcă am pierdut o parte din mine în fiecare loc prin care am trecut, m-am risipit, simt supărare şi multă nemulţumire.
Obs. Toată această mişcare dintr-un spaţiu identitar într-altul a făcut-o pe clientă să se simtă dezrădăcinată, insecurizată cu dificultăţi de adaptare, producându-i o anume instabilitate nu numai în planul spaţiului identitar familial cât şi în planul identitar profesional ca şi cum această insecuritate nu i-a permis să se dezvolte liber. Spaţiul identitar familial nu a existat în mod real până acum în viaţa clientei. Aceasta s-a simţit într-un spaţiul tranziţional care i-a generat confuzie şi lipsă de graniţe.
Când clienta locuia la părinţii soţului putem vorbi de fuziune datorată lipsei graniţelor şi a spaţiului personal.
Deşi acum clienta încearcă să-şi creeze un spaţiu identitar propriu (casa ) se simte epuizată, obosită iar alcoolul, ne relatează ea, "o ajută să uite de griji, să meargă înainte". (Obs. Elementul de siguranţă ar fi casa pentru a contracara teama de abandon. Casa, simbolic are legătură cu mama şi cu perioada când aceasta era însărcinată cu ea. )
O altă temă abordată cu clienta este tema dependenţei de alcool transmisă transgeneraţional asociată cu tema neasumării puterii, autorităţii şi identităţii de sex - rol.
Din genogramă au reieşit următoarele:
- clienta bea de la aproximativ 21 de ani (după divorţ ) ;
- tatăl ei este alcoolic şi agresiv de când îl ştie;
- fratele tatălui, alcoolic, decedat de ciroză hepatică;
- fratele mamei, necăsătorit, este mare consumator de alcool.
Toată această "zestre" transmisă transgeneraţional o fac pe clientă să conştientizeze cercul vicios în care se află.
Polarităţile identificate la nivel transgeneraţional se reflectă şi la nivel individual: avem un părinte puternic şi agresiv - părinte neputincios, părinte securizant - părinte insecurizant, soţ implicat - soţ neimplicat.
Tema nucleu descoperită de noi este "putere versus slăbiciune". Aceste două polarităţi slăbiciune şi putere nu au fost integrate la scară transgeneraţională.
Modelul masculin al acestei familii oscilează între tipul autoritar plin de violenţă şi agresivitate şi tipul submisiv, neimplicat ca partener (absent psihologic ) .
Tatăl clientei este violent şi agresiv iar fratele ei este neimplicat în familie, chiar ea nici nu aminteşte despre el. Clienta la rândul ei şi-a ales un partener absent psihologic, însă are o relaţie extraconjugală de tip confuziv.
Vorbim de relaţii - capcană care se transmit în această familie la nivel parental - filial.
În condiţiile absenţei spaţiului identitar propriu, clienta nu are cum să-şi formeze un spaţiu identitar familiar simţindu-se permanent în nesiguranţă şi conflict, cu soţul (absent psihologic ), cu fiul cât şi cu amantul.
Există posibilitatea să folosească alcoolul ca o evadare din realitate, în fantasmă. Realitatea pentru clientă înseamnă constrângere, inconstanţă, dezrădăcinare şi lipsă de securitate, mai înseamnă şi o relaţie extraconjugală în care nu-şi mai află locul în prezent.
Alcoolul ar putea fi o portiţă de scăpare, o evadare dintr-o lume dificilă, într-o lume infantilă şi în acest caz am putea vorbi de o deturnare de la creşterea personală, ea nefiind pregătită în acest moment să şi-o asume şi să se dezvolte.
Un ritual de separare în plan simbolic ar fi benefic în acest moment credem noi, ar însemna un pas premergător mutării ei într-un spaţiu personal, familial, real obiectiv (viitoarea casă ), care i-ar permite asumarea propriei identităţi de sex - rol.
În lipsa acestuia, clienta rămâne blocată, nu creşte, se simte ignorată şi neconfirmată. Fuga de acasă şi căsătoria a fost tocmai o contraidentificare spaţială, care a generat problemele legate de abuzul de alcool în sensul că: "Mă las invadată de alcool pentru că eu nu mă pot locui." (obs. E vorba de absenţa spaţiului interior şi exterior. )
Concluzii
Noi considerăm că probleme lipsei spaţiului identitar personal a influenţat evoluţia personală a clientei.
Abordarea spaţiului identitar din perspectivă transgeneraţională ne-a permis conturarea unei teme nucleu transmisă pe generaţii şi anume " neasumarea puterii, autorităţii şi identităţii de sex - rol", care a împiedicat-o să se dezvolte firesc producâdu-i confuzie legată de identitatea de sine, identitatea spaţială şi cea familială .
Aceasta şi-a creat un spaţiu fantasmatic, tranziţional pentru a reuşi să supravieţuiască, apelând la alcool şi o relaţie extraconjugală, iar realitatea nu a însemnat altceva decât constrângere rămânerea într-un stadiu infantil, unde nu există responsabilitate iar cei din jur o pot manipula uşor.
REZUMAT
Studiul de caz prezentat de noi are ca temă individuală dependenţa de alcool şi absenţa spaţiului identitar, fiind conectată cu tema familială dar şi cu una mai profundă, transgeneraţională, pentru care pacienta noastră are datorii de dezvoltare în sensul înţelegerii istoriei evolutive a familiei sale.
Abordarea transgeneraţională a permis accesul la rădăcini, o schimbare pozitivă a perspectivei clientei. Relatările despre părinţi, rude, parteneri anterior încărcate de tensiune, confuzie, frustrare şi ostilitate au devenit uşor pozitive, intrând într-un curs firesc care au determinat-o să-şi restructureze scenariul de viaţă prin identificarea temei nucleu din familia sa "putere versus slăbiciune".
Abstract
The study we are presenting has an individual theme alcohol addiction and the of absence of an identity space, as connected at the familial theme but, at the some time, with a deeper, transgenerational theme, for which our patient has developmental debts in the sense of understanding the evolutional history of her family.
The transgenerational approach allowed the access to the roots, a positive change in the client` s perspective. The accounts on her parents, relations and partners previously loaded with tension, confusion, frustration and hostility became slightly positive, getting on a natural course that made her restructure her life history by identifying the core theme in her family: "strength versus weakness"
/>Bibliografie
1. Iolanda Mitrofan, Denisa C Stoica, "Analiza transgeneraţională în terapia unificării", Ed. SPER, Bucureşti, 2005;
2. Revista de psihologie experienţială, nr. 39, septembrie, 2007, pag. 7.
3. Mihai Şelaru, "Drogurile ", Ed. Semne, Iaşi. 1998;
abordare transgeneraţională.
Studiu de caz
Psih. Carmen Galan
Noţiuni introductive.
Conceptele de spaţiu transgeneraţional şi spaţiu identitar.
Spaţiul transgeneraţional este un concept specific în terapia unificării (TU ) fiind putătorul unor conţinuturi conştiente sau inconştiente, validate sau invalidate, investite cu sens existenţial familial, fiind scena de desfăşurare a scenariilor transfamiliale generative pe continuumul spaţio-temporal al oricărei psihogenealogii. El creează, păstrează şi transmite istoria transgeneraţională şi colectivă.
Temele şi sensurile scenariilor transfamiliale creează sincronic şi dinamic structura spaţiului evolutiv - spaţiul transgeneraţional.
Datorită fenomenelor de contaminare, aglutinare şi interferenţe a rolurilor identitare care compromit fluiditatea creatoare a graniţelor, inter şi transgeneraţional se creează bucle temporale care stopează procesul evolutiv al familiei dar şi a arborelui psihogenealogic conţinător.
În funcţie de tema nucleu a scenariului transfamilial apare un pattern evolutiv datorat frecvenţei elementelor fundamentale cu valoare de simbol în aria tematică a clientului .
Spaţiul identitar este acel spaţiu care ne permite să ne confirmăm, să ne asumăm şi să ne manifestăm o anumită identitate.
Dinamica identitară se activează tocmai în relaţiile cu spaţiile pe care le ocupăm şi în care ne mişcăm.
Vorbim de un spaţiu identitar familial, de un spaţiu profesional sau naţional. Atunci când nu există un spaţiu identitar obiectiv se poate activa un model de spaţiu identitar fantasmatic pe care îl putem asocia cu patologia identitară .
Spaţiul identitar fantasmatic poate fi permanent (în psihoze ) sau tranziţional în crizele identitare ce ţin de dezvoltarea umană.
Când spaţiul identitar fantasmatic are prioritate în raport cu cel real obiectiv se asociază cu patologia identitară (migraţia în delir ) .
Dinamica spaţiului identitar real versus spaţiul identitar fantasmatic poate genera confuzii identitare de diferite grade. De exemplu, atunci când unui copil i se refuză spaţiul din casa familiei, el trăieşte interdicţia ca pe o excludere, ca pe o lipsă de confirmare în familie; acolo unde mama ocupă şi îşi asumă tot spaţiul casei, copilul îşi caută un alt spaţiu, cel virtual, (cărţi, filme, internet, droguri, etc. ) .
Există şi varianta lipsei de graniţe, când copiii şi părinţii interferă spaţial, în acest caz copii nu mai trăiesc excluderea ci fuziunea, nediferenţierea (copii şi părinţii dorm în aceeaşi cameră sau pat ), în lipsa spaţiului personal.
O altă variantă este dată de situaţia familiilor care trăiesc în regim extins: părinţi, bunici şi copii se angajează într-o luptă pentru spaţiu care creează confuzii identitare şi lipsă de graniţe, o luptă purtată de descendenţi transgeneraţionali.
Între spaţiul şi persoana pe care îl ocupă pot apărea relaţii de ignorare, de asumare sau de rejecţie:
* "ignor spaţiul în care locuiesc şi îl las în derizoriu";
* "îmi asum spaţiul încerc să-l amenajez";
* "îmi resping spaţiul şi migrez în alte zone".
Cunoaştem şi privarea de spaţiu (spaţiu concentraţionar ) care poate genera fie migraţia în fantasmatic, fie posibilitatea de explorare şi asumare a spaţiului interior, efectul posibil fiind de extensie a conştiinţei.
Vorbim şi de spaţiul - limită (închisoare, mănăstire ) care poate fi tranziţonal favorizând explorarea unor alte identităţi, a unor alte spaţii interioare.
Studiu de caz prezentat de noi are ca temă individuală "dependenţa de alcool" transmisă transgeneraţional asociată cu tema neasumării puterii, autorităţii şi identităţii de sex-rol.
Am pornit de la drama-genogramă ca suport provocativ, transformând-o într-o experienţă terapeutică exploratoare şi reconstitutivă care pentru clientă a însemnat luarea contactului cu harta personală internă, dinamica reconstituirii istoriei familiale, confruntarea cu Umbra personală şi familială şi la final ne-a permis integrarea acelor elemente care devenise manifeste în viaţa actuală.
Cazul ales de noi este al unei cliente, G.A. în vârstă de 42 de ani, cu studii medii, vânzătoare la un magazin de bijuterii.
Aceasta se află la a doua căsătorie din care are un băiat în vârstă de 17 ani şi se prezintă la cabinet pentru o problematică existenţială, o relaţie extraconjugală pe care nu o mai poate gestiona, luându-şi concediu fără plată pe o perioadă nedeterminată.
Din datele prezentate de clientă reiese că această relaţie durează de circa doi ani o dată cu angajarea la acel patron.
Soţul este plecat din ţară de aproximativ 4 ani, relaţia cu el este bună, afirmă clienta, vorbesc săptămânal la telefon, periodic primeşte sume de bani pe care îi investeşte în construirea unei case.
În urma interviului iniţial am aflat despre prima căsătorie (foarte scurtă ) soldată cu divorţ în jurul vârstei de 21 de ani, motivul fiind agresivitatea fizică a soţului.
Problema consumului şi abuzului de alcool debutează după divorţ, clienta relatează că a început să bea ca să uite de probleme şi să se simtă mai bine, a făcut şi pauze când copilul era mic şi soţul era în ţară, însă în prezent simte nevoia să bea în fiecare seară după ce se întoarce de la muncă.
Crede că mama şi fiul ei ştiu de problema legată de consumul de alcool dar nu şi despre faptul că are o relaţie extraconjugală.
De fapt, pe clientă o supără mai mult faptul că amantul o înşeală cu altă vânzătoare iar problema alcoolului nu i se pare ca fiind foarte gravă.
Clienta (C ) : M-am trezit într-o noapte cuprinsă de frică, cu o durere puternică în zona capului, foarte supărată pe mine şi pe viaţa mea, iar dimineaţa m-am dus la serviciu am depus cererea de concediu fără plată şi l-am ameninţat pe patron (patronul fiind amantul ) că nu mă mai întorc la el !
Temele de discuţie selectate de noi au fost :
- tema existenţială (relaţia extraconjugală ) ;
- tema simptomatologică (dependenţa de alcool ) ;
- tema transgeneraţională (problema autorităţii şi identităţii spaţiale ) .
Demers terapeutic.
Am abordat clienta din prezent (relaţia cu amantul/şeful ) şi am ajuns în copilărie la relaţia cu părinţii.
Terapeut (T ) : Spuneai că ai renunţat să mai mergi la muncă ?
Clienta (C ) : Da. L-am ameninţat pe patron că nu mai mă întorc la el.
T: De fapt nu mai vrei să lucrezi sau nu mai vrei să ai o relaţie intimă cu el?
C: Păi, tocmai aici e problema. Nici eu nu mai ştiu ce vreau cu adevărat.
T: Observ că tu confunzi o relaţie de serviciu cu o relaţie intimă.
C: Am crezut că nu e nici o problemă. La serviciu îl tratez ca şef iar în afara ca iubit.
T: În ce tip de relaţie erai cu şeful?
C: Niciodată nu l-am contrazis. Am făcut ore peste program, am fost conştiincioasă şi nu am avut nici o lipsă la inventar.
T: Observ pe de o parte că, în problemele de serviciu erai într-o relaţie de subordonare iar în viaţa personală erai într-o relaţie de egalitate. Cu tatăl în ce fel de relaţie eşti ?
C: Deşi nu ne vedem, mi-e frică şi când îi aud vocea la telefon. A fost foarte agresiv cu mine, chiar înainte de a mă naşte. Mama mi-a povestit că în luna a patra de sarcină a lovit-o spunându-i că nu credea că sunt copilul lui. (Obs. Lipsa suportului patern a generat multă confuzie în viaţa clientei. )
T: Cum te-ai simţit când mama ta ţi-a povestit toate astea?
C: Am fost furioasă şi am condamnat-o tot timpul că a rămas în această relaţie. (în acest moment apare tema problemei identităţii de sine "exist - nu exist"! )
T: Dar, în prezent, relaţia cu mama cum este ?
C: Pe mama o văd ca un zid peste care nu pot trece, îmi apare imaginea ei când îmi spune că nu am voie să greşesc în viaţă, că nu am voie să mă despart de bărbat, bun sau rău, că trebuie să sufăr şi să stau în relaţie.
T: Dar tu ce ai făcut cu "zidul" ?
C: De fiecare dată am sărit zidul. Întâi am fugit de acasă cu un băiat pe care îl cunoşteam de câteva luni, m-am măritat cu el, am ratat examenul la facultate, am divorţat de el la scurt timp după ce m-a lovit, neştiind că este agresiv şi îi place să bea şi fără prea multe explicaţii m-am întors acasă.
T: De fapt ce spun toate aceste întâmplări despre tine?
C: Că acţionez sub impuls şi nu suport să fiu înşelată în aşteptări.
T: Unde ai locuit când ai fugit de acasă?
C: Am locuit la o gazdă până la divorţ, apoi m-am întors acasă unde nu m-am simţit în largul meu, mama era critică la adresa mea iar tata beat mai tot timpul.
T: După a doua căsătorie aţi avut un spaţiu al vostru, o locuinţă a voastră?
C: Nu, am locuit la socri timp de aproape 15 ani, împreună cu băiatul. Mi-a fost foarte greu să locuiesc într-o singură cameră, chiar şi soţul spunea că nu se mai poate şi a plecat în străinătate pentru bani de casă.
T: După plecarea soţului unde ai locuit?
C: Timp de vreo doi ani am locuit la socri, apoi m-am mutat la mama (între timp tata s-a pensionat şi a plecat la casa de la ţară ) . Chiar băiatul îmi spune că aici are camera lui şi e mai bine pentru el.
T: Ce simţi când îţi reaminteşti de acest traseu gazdă - mamă - soacră - mamă?
C: Parcă am pierdut o parte din mine în fiecare loc prin care am trecut, m-am risipit, simt supărare şi multă nemulţumire.
Obs. Toată această mişcare dintr-un spaţiu identitar într-altul a făcut-o pe clientă să se simtă dezrădăcinată, insecurizată cu dificultăţi de adaptare, producându-i o anume instabilitate nu numai în planul spaţiului identitar familial cât şi în planul identitar profesional ca şi cum această insecuritate nu i-a permis să se dezvolte liber. Spaţiul identitar familial nu a existat în mod real până acum în viaţa clientei. Aceasta s-a simţit într-un spaţiul tranziţional care i-a generat confuzie şi lipsă de graniţe.
Când clienta locuia la părinţii soţului putem vorbi de fuziune datorată lipsei graniţelor şi a spaţiului personal.
Deşi acum clienta încearcă să-şi creeze un spaţiu identitar propriu (casa ) se simte epuizată, obosită iar alcoolul, ne relatează ea, "o ajută să uite de griji, să meargă înainte". (Obs. Elementul de siguranţă ar fi casa pentru a contracara teama de abandon. Casa, simbolic are legătură cu mama şi cu perioada când aceasta era însărcinată cu ea. )
O altă temă abordată cu clienta este tema dependenţei de alcool transmisă transgeneraţional asociată cu tema neasumării puterii, autorităţii şi identităţii de sex - rol.
Din genogramă au reieşit următoarele:
- clienta bea de la aproximativ 21 de ani (după divorţ ) ;
- tatăl ei este alcoolic şi agresiv de când îl ştie;
- fratele tatălui, alcoolic, decedat de ciroză hepatică;
- fratele mamei, necăsătorit, este mare consumator de alcool.
Toată această "zestre" transmisă transgeneraţional o fac pe clientă să conştientizeze cercul vicios în care se află.
Polarităţile identificate la nivel transgeneraţional se reflectă şi la nivel individual: avem un părinte puternic şi agresiv - părinte neputincios, părinte securizant - părinte insecurizant, soţ implicat - soţ neimplicat.
Tema nucleu descoperită de noi este "putere versus slăbiciune". Aceste două polarităţi slăbiciune şi putere nu au fost integrate la scară transgeneraţională.
Modelul masculin al acestei familii oscilează între tipul autoritar plin de violenţă şi agresivitate şi tipul submisiv, neimplicat ca partener (absent psihologic ) .
Tatăl clientei este violent şi agresiv iar fratele ei este neimplicat în familie, chiar ea nici nu aminteşte despre el. Clienta la rândul ei şi-a ales un partener absent psihologic, însă are o relaţie extraconjugală de tip confuziv.
Vorbim de relaţii - capcană care se transmit în această familie la nivel parental - filial.
În condiţiile absenţei spaţiului identitar propriu, clienta nu are cum să-şi formeze un spaţiu identitar familiar simţindu-se permanent în nesiguranţă şi conflict, cu soţul (absent psihologic ), cu fiul cât şi cu amantul.
Există posibilitatea să folosească alcoolul ca o evadare din realitate, în fantasmă. Realitatea pentru clientă înseamnă constrângere, inconstanţă, dezrădăcinare şi lipsă de securitate, mai înseamnă şi o relaţie extraconjugală în care nu-şi mai află locul în prezent.
Alcoolul ar putea fi o portiţă de scăpare, o evadare dintr-o lume dificilă, într-o lume infantilă şi în acest caz am putea vorbi de o deturnare de la creşterea personală, ea nefiind pregătită în acest moment să şi-o asume şi să se dezvolte.
Un ritual de separare în plan simbolic ar fi benefic în acest moment credem noi, ar însemna un pas premergător mutării ei într-un spaţiu personal, familial, real obiectiv (viitoarea casă ), care i-ar permite asumarea propriei identităţi de sex - rol.
În lipsa acestuia, clienta rămâne blocată, nu creşte, se simte ignorată şi neconfirmată. Fuga de acasă şi căsătoria a fost tocmai o contraidentificare spaţială, care a generat problemele legate de abuzul de alcool în sensul că: "Mă las invadată de alcool pentru că eu nu mă pot locui." (obs. E vorba de absenţa spaţiului interior şi exterior. )
Concluzii
Noi considerăm că probleme lipsei spaţiului identitar personal a influenţat evoluţia personală a clientei.
Abordarea spaţiului identitar din perspectivă transgeneraţională ne-a permis conturarea unei teme nucleu transmisă pe generaţii şi anume " neasumarea puterii, autorităţii şi identităţii de sex - rol", care a împiedicat-o să se dezvolte firesc producâdu-i confuzie legată de identitatea de sine, identitatea spaţială şi cea familială .
Aceasta şi-a creat un spaţiu fantasmatic, tranziţional pentru a reuşi să supravieţuiască, apelând la alcool şi o relaţie extraconjugală, iar realitatea nu a însemnat altceva decât constrângere rămânerea într-un stadiu infantil, unde nu există responsabilitate iar cei din jur o pot manipula uşor.
REZUMAT
Studiul de caz prezentat de noi are ca temă individuală dependenţa de alcool şi absenţa spaţiului identitar, fiind conectată cu tema familială dar şi cu una mai profundă, transgeneraţională, pentru care pacienta noastră are datorii de dezvoltare în sensul înţelegerii istoriei evolutive a familiei sale.
Abordarea transgeneraţională a permis accesul la rădăcini, o schimbare pozitivă a perspectivei clientei. Relatările despre părinţi, rude, parteneri anterior încărcate de tensiune, confuzie, frustrare şi ostilitate au devenit uşor pozitive, intrând într-un curs firesc care au determinat-o să-şi restructureze scenariul de viaţă prin identificarea temei nucleu din familia sa "putere versus slăbiciune".
Abstract
The study we are presenting has an individual theme alcohol addiction and the of absence of an identity space, as connected at the familial theme but, at the some time, with a deeper, transgenerational theme, for which our patient has developmental debts in the sense of understanding the evolutional history of her family.
The transgenerational approach allowed the access to the roots, a positive change in the client` s perspective. The accounts on her parents, relations and partners previously loaded with tension, confusion, frustration and hostility became slightly positive, getting on a natural course that made her restructure her life history by identifying the core theme in her family: "strength versus weakness"
/>Bibliografie
1. Iolanda Mitrofan, Denisa C Stoica, "Analiza transgeneraţională în terapia unificării", Ed. SPER, Bucureşti, 2005;
2. Revista de psihologie experienţială, nr. 39, septembrie, 2007, pag. 7.
3. Mihai Şelaru, "Drogurile ", Ed. Semne, Iaşi. 1998;
Cabinet individual de psihologie Galan Carmen
Simti ca nimeni nu te intelege? Simti ca nu esti apreciat? Vino la cabinet!
Recomandă acest cabinet
