Frica este o celebră necunoscută deşi este cea mai veche emoţie a noastră. Frica este acel tip de percepţie a realităţii, care ne ajută să progresăm continuu în relaţia cu noi înşine. Este acel "ceva" care ne permite să ne salvăm viaţa în faţa unui pericol iminent, acel "ceva" care face ca reflexele noastre automate să apară spontan, oferindu-ne şansa şi capacitatea de a evita un pericol într-o fracţiune de secundă. Şi totuşi, între mecanismele psihologiei individuale, frica este tratată cel mai rău, ca şi cum ar trebui eliminată definitiv, ca şi cum ar fi un demon malefic. În realitate, dacă analizăm opusul ei, curajul, observăm că acesta nu este altceva decât frica privită din faţă, frică pe care am reuşit s-o învingem. Cu frica ne naştem dar putem deveni curajoşi în funcţie de capacitatea noastră de a utiliza frica în aşa fel încât să ne depăşim limitele. Frica poate deveni patologică, poate deveni o tulburare invalidantă, ne poate constrânge să nu mai fim capabili de a face lucruri într-o manieră autonomă şi să avem nevoie mereu de ajutor. Frica ne poate "ţintui" în fobii ce ne pot determina să facem şi lucruri aparent absurde din cauza limitelor la care acestea ne supun. În ultimii 20 de ani, au fost puse la punct protocoale, strategii şi stratageme terapeutice ce ne pot ajuta să depăşim rapid aceste forme de tulburare fobică. Frica ne poate invalida nu numai relaţia cu noi înşine ci şi relaţiile cu ceilalţi, cu lumea (oamenii şi mediul înconjurător ). În acest caz devine foarte dificil să avem raporturi şi relaţii normale, fireşti, devine foarte dificil, aproape imposibil să ne mai exprimăm emoţiile şi afectele. Din fericire şi în această direcţie au fost elaborate tehnici capabile să deblocheze şi să determine oamenii să-şi depăşească limitele invalidante, să-şi crească capacitatea de exprimare a propriilor emoţii şi afecte, atât în relaţia cu ei înşişi cât şi cu ceilalţi. Frica poate deveni şi un blocaj al performanţei profesionale, şcolare, sportive, adică nu ne lasă să fim capabili să ne exprimăm în timpul activităţii în toate acele domenii în care trebuie să ne punem cel mai bine în valoare la nivelul maxim al potenţialului nostru. Şi în acest caz, din fericire, au fost create tehnici ce permit eliberarea resurselor noastre blocate, făcând posibilă depăşirea limitelor noastre invalidante şi eliberarea resurselor noastre blocate, pentru a realiza maximum-ul din ceea ce ne permite potenţialul nostru. Pe scurt, frica este cu certitudine o realitate ambivalentă ce nu poate fi eliminată din viaţa noastră, pentru că în acelaşi timp ea este sursa celui mai mare disconfort dar şi vântul care ne umflă pânzele şi ne face să fim mai rapizi şi mai puternici. Aşadar, trebuie să învăţăm să o gestionăm şi s-o folosim fără a mai dori niciodată să o eliminăm. Frica este ceea ce ne poate determina să fim cei mai buni, cei mai performanţi sau cei mai slabi. Depinde doar de noi să învăţăm cum să o utilizăm astfel încât această veche şi arhaică emoţie să devină ceea ce ne determină de fapt să fim cei mai puternici.