"Stima de sine scazuta" este o expresie pe care oamenii o folosesc pentru a descrie o gama larga de aspecte care ii deranjeaza in mod firesc.

Unii o asociaza cu neincrederea ca vor trece un examen, altii cu faptul ca au emotii care ii blocheaza in relatiile cu anumite persoane, altii cu faptul ca nu sunt multumiti de felul in care arata si desigur lista poate continua.

As dori sa precizez ca imaginea noastra despre noi insine se creeaza mai ales in relatiile semnificative din viata noastra, astfel ca este necesar sa te gandesti la relatiile cu cei mai apropiati dintre ai tai si sa iti pui intrebarea cum te raportezi la fiecare dintre ei sau cum ii percepi: perfectionisti, amenintatori, intruzivi, cicalitori, prea dependenti? Relatia cu ce persoana semnificativă iti scade cel mai mult increderea in tine? In prezenta cui orice ai spune/face "nu e suficient de bine"? Este importanta constientizarea acestui fapt pentru ca altfel risti sa repeti modelul acestei relatii in altele, care deasemenea ai dori sa functioneze...insa nu se intampla.

Observ ca o mare sursa a neincrederii personale poate veni din tragerea unor concluzii pripite. Exemplu de concluzie pripita: "am avut de prezentat un proiect in fata noilor mei colegi de la facultate si m-am blocat, am uitat tot ce studiasem, m-am simtit atat de prost, toti au observat ca nu sunt bun si deci nu o sa mai tin niciodata prezentari pentru ca mi-a ajuns atata umilinta". Cum ajungem sa tragem astfel de concluzii?

Adesea noi gandim asa cum suntem antrenati. Daca parintii nostri au tendinta sa eticheteze orice actiune ca fiind ceva bun sau rau, vom fi tentati sa o facem si noi.

Etichetarea nu face decat sa limiteze potentialul unui copil [si a adultului care va deveni] prin insasi faptul ca a-i spune cuiva "esti rau" il va determina sa se comporte ca si cand este asa. Etichetarea este nociva chiar si atunci cand este pozitiva de exemplu etichetarea "el este destept" ii poate sabota copilului implicarea si depunerea eforturilor, el fiind deja "destept", de ce s-ar mai antrena?

In cazul de mai sus, daca studentul ar fi avut acces si la o alta perspectiva, care sa evidentieze cat este de firesc sa iti fie greu sa tii o prezentare pentru prima oara in fata atator oameni si ca, avand parinti critici, cu atat mai firesc este sa i se intample asta, dar se poate corecta prin expunere treptata, adica exercitiu repetat de a iti expune ideile initial in fata unui grup mai mic si apoi crescand gradul de "dificultate", atunci acest lucru l-ar fi eliberat de toata acea rusine si i-ar fi permis sa evolueze in ritmul lui.

Altfel toata aceasta experienta este vazuta ca o mare tragedie, un esec si poate influenta stima de sine in mod nedorit, pe tot parcursul vietii.

Referitor la etichetare am o poveste terapeutica preferata pe care vreau foarte pe scurt sa v-o spun si voua si care va poate ajuta in timp sa va imbunatatiti increderea in voi insiva, printr-o noua atitudine mult mai constructiva:

Se pare ca era odata un agricultor sarac, care avea un fiu, singurul lui ajutor de nadejde . La un moment dat acesta si-a rupt piciorul iar oamenii din sat au venit la tata si au inceput sa exclame: "vai, saracul de tine, ce ghinion, singurul tau fiu este imobilizat 6 saptamani" dar omul pentru ca era intelept, a afirmat senin: "noroc, ghinion, cine stie?". La o saptamana distanta a inceput un razboi si baietii tineri din sat au fost inrolati cu totii, mai putin cel cu piciorul rupt. Vecinii au aclamat atunci "vai, ce noroc pe capul tau!" dar batranul din nou a ramas calm si senin, pentru ca el stia foarte bine ca ceea ce noi tindem sa etichetam pe loc ca fiind bun sau rau, nu se poate vedea decat o data cu trecerea timpului.

Fiecare dintre noi avem un sine intelept si o voce critica, depinde pe cine lasam sa ne influenteze.

O alta modalitate de a va creste stima de sine, este sa incepeti sa nu mai asteptati ca altii sa va rezolve "problemele". Incercati sa fiti mai proactivi, in toate activitatile voastre si mai ales la locul de munca. Cautati si veti gasi solutii pentru ceea ce aveti nevoie sa stiti. Nimeni nu s-a innascut invatat, nu asteptati raspunsuri magice de la unul din colegi sau de la seful dvs., ganditi-va de cateva ori ce puteti sa faceti in plus inainte de a va declara "neputinciosi". 

Comunicarea asertiva este un alt aspect pe care il ating in terapia cu majoritatea clientilor mei, intrucat observ ca o mare parte din dificultati au legatura cu modul in care ne exprimam dorintele sau neajunsurile. Lipsa asertivitatii in relatiile noastre poate duce la stari de deprimare si anxietate de exemplu. Putem sa ne simtim deznadajduiti atunci cand mesajul nostru nu ajunge la partenerul de cuplu, la colegi sau la cei straini chiar, asa cum trebuie.

Pe termen lung ne putem simti furiosi si frustrati atunci cand simtim ca am oferit prea mult dar nimic nu s-a intors la noi. Asta pentru ca adesea nu stim sa spunem "nu" si avem asteptari pe care ceilalti nu au puterea sa nu li le satisfaca, insa nu discutam deschis si asteptam sa se intample ceva, care evident nu se va intampla.

As vrea sa inchei articolul cu un citat care sper sa va aduca putina claritate: „De fiecare dată când îţi încalci o promisiune îţi pierzi stima de sine, respectul de sine, încrederea în sine şi pierzi şi încrederea altora în tine. De fiecare dată când îţi păstrezi o promisiune, îţi creşti aceste bunuri valoroase” ~ Robert White

Va doresc sa fiti intelepti si curajosi! Si sa va atingeti potentialul.

Cu drag, psihoterapeut Emi Ghinea- 0799976038