Doliul psihologic, răspuns universal uman
Inapoi Autor: Elena Iamandi
Doliul psihologic, răspuns universal uman
Moartea unei persoane apropiate reprezintă un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea resimţită este un răspuns universal uman la pierdere á¹£i nu reprezintă nimic psihopatologic.
Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte abătută. Nu mai are energia pe care până de curând o investea în furie.
A patra etapă se referă la STĂRILE CONFUZIONALE, acum persoana încearcă să găsească nişte explicaţii raţionale sau spirituale pentru cele întâmplate.
A cincea fază: RE-CADRAREA EMOÈšIONALĂ A DECEDATULUI ŞI CONTINUAREA VIEÈšII. În această etapă persoana caută căi de a-l ţine pe cel drag aproape şi în acelaşi timp să îşi vadă de viaţă. Sau cum spune Worden (2002 ), "Retragerea energiei emoá¹ionale de la decedat á¹£i reinvestirea ei în altă relaá¹ie".
Fazele pot avea o intensitate şi o durată diferită în funcţie de persoană şi de particularităţile pierderii (Se aştepta să moară sau nu? Ce a însemnat persoana respectivă pentru el/ea? ) .
Este natural şi normal trecerea prin fiecare etapă, iar blocajul la una dintre ele face trecerea la doliul complicat. Doliul complicat implică: reacá¹ii de doliu cronice (se întind pe o perioadă foarte lungă de timp > 1 an ), întârzierea reacá¹iilor la doliu (după o lungă perioadă de timp de la deces, persoana are reacá¹ii excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatură cu evenimentul traumatic iniá¹ial ) .
Cum putem susţine o persoană îndoliată?
- Acordaţi prioritate sentimentelor şi nevoilor persoanei îndoliate;
- Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi persoana îndoliată mai mult;
- Este suficient să vă exprimaţi compasiunea şi condoleanţele în mod sincer şi cât mai simplu. Nu puteţi dumneavoastră să faceţi să dispară durerea;
- Oferiţi-vă să ajutaţi. Luati-vă angajamentul doar pentru lucrurile pe care ştiţi că o să le duceţi la bun sfârşit. Este momentul nepotrivit pentru promisiuni false;
- Evitaţi să repetaţi cât de trist şi îndurerat sunteţi în urma acestei pierderi. Comparativ cu durerea persoanei îndoliată, a dumneavoastră este ca o picătură într-un ocean;
- Acordaţi o atenţie deosebită gesturilor şi indiciilor non-verbale (limbajul corpului ), de exemplu, datul ochilor peste cap şi agitaţie. La cel mai mic semnal, schimbaţi subiectul sau încetaţi să mai vorbiţi;
- Evitaţi expresiile cum ar fi: "Măcar acum nu mai suferă" sau "Dumnezeu ne dă doar atât cât putem duce". Cu siguranţă nu este ceea ce are nevoie să audă acum;
- Nu vă aşteptaţi să depăşească această situaţie în câteva luni, pentru că este foarte puţin probabil. Procesul de doliu poate dura chiar şi 2-3 ani.
Când este indicat să cereţi sprijinul specialistului?
- Persoana care a trecut printr-un doliu nu poate să se desprindă de lucrurile persoanei decedate;
- Persoana nu poate vorbi despre decedat fară a manifesta un doliu intens, de exemplu plâns în crize;
- Apare tendinţa de a se izola şi luarea de decizii drastice - negative - de a-şi schimba radical viaţa;
- Culpabilitate persistentă şi o stimă de sine scăzută; impulsuri auto-distructive, imitarea compulsivă a persoanei decedate, tristeţe intensă care apare în aceeaşi perioadă a anului, fobie legata de moarte sau de îmbolnăvire.
Susţinerea şi înţelegerea familiei şi prietenilor, în astfel de situaţii reprezintă un suport benefic. Dacă acestea nu dau rezultate, nu aşteptaţi mult timp până să apelaţi la sfaturile unui specialist.
Elena Iamandi, Psiholog Clinician şi Psihoterapeut Integrativ
Moartea unei persoane apropiate reprezintă un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea resimţită este un răspuns universal uman la pierdere á¹£i nu reprezintă nimic psihopatologic.
Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă.
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte abătută. Nu mai are energia pe care până de curând o investea în furie.
A patra etapă se referă la STĂRILE CONFUZIONALE, acum persoana încearcă să găsească nişte explicaţii raţionale sau spirituale pentru cele întâmplate.
A cincea fază: RE-CADRAREA EMOÈšIONALĂ A DECEDATULUI ŞI CONTINUAREA VIEÈšII. În această etapă persoana caută căi de a-l ţine pe cel drag aproape şi în acelaşi timp să îşi vadă de viaţă. Sau cum spune Worden (2002 ), "Retragerea energiei emoá¹ionale de la decedat á¹£i reinvestirea ei în altă relaá¹ie".
Fazele pot avea o intensitate şi o durată diferită în funcţie de persoană şi de particularităţile pierderii (Se aştepta să moară sau nu? Ce a însemnat persoana respectivă pentru el/ea? ) .
Este natural şi normal trecerea prin fiecare etapă, iar blocajul la una dintre ele face trecerea la doliul complicat. Doliul complicat implică: reacá¹ii de doliu cronice (se întind pe o perioadă foarte lungă de timp > 1 an ), întârzierea reacá¹iilor la doliu (după o lungă perioadă de timp de la deces, persoana are reacá¹ii excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatură cu evenimentul traumatic iniá¹ial ) .
Cum putem susţine o persoană îndoliată?
- Acordaţi prioritate sentimentelor şi nevoilor persoanei îndoliate;
- Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi persoana îndoliată mai mult;
- Este suficient să vă exprimaţi compasiunea şi condoleanţele în mod sincer şi cât mai simplu. Nu puteţi dumneavoastră să faceţi să dispară durerea;
- Oferiţi-vă să ajutaţi. Luati-vă angajamentul doar pentru lucrurile pe care ştiţi că o să le duceţi la bun sfârşit. Este momentul nepotrivit pentru promisiuni false;
- Evitaţi să repetaţi cât de trist şi îndurerat sunteţi în urma acestei pierderi. Comparativ cu durerea persoanei îndoliată, a dumneavoastră este ca o picătură într-un ocean;
- Acordaţi o atenţie deosebită gesturilor şi indiciilor non-verbale (limbajul corpului ), de exemplu, datul ochilor peste cap şi agitaţie. La cel mai mic semnal, schimbaţi subiectul sau încetaţi să mai vorbiţi;
- Evitaţi expresiile cum ar fi: "Măcar acum nu mai suferă" sau "Dumnezeu ne dă doar atât cât putem duce". Cu siguranţă nu este ceea ce are nevoie să audă acum;
- Nu vă aşteptaţi să depăşească această situaţie în câteva luni, pentru că este foarte puţin probabil. Procesul de doliu poate dura chiar şi 2-3 ani.
Când este indicat să cereţi sprijinul specialistului?
- Persoana care a trecut printr-un doliu nu poate să se desprindă de lucrurile persoanei decedate;
- Persoana nu poate vorbi despre decedat fară a manifesta un doliu intens, de exemplu plâns în crize;
- Apare tendinţa de a se izola şi luarea de decizii drastice - negative - de a-şi schimba radical viaţa;
- Culpabilitate persistentă şi o stimă de sine scăzută; impulsuri auto-distructive, imitarea compulsivă a persoanei decedate, tristeţe intensă care apare în aceeaşi perioadă a anului, fobie legata de moarte sau de îmbolnăvire.
Susţinerea şi înţelegerea familiei şi prietenilor, în astfel de situaţii reprezintă un suport benefic. Dacă acestea nu dau rezultate, nu aşteptaţi mult timp până să apelaţi la sfaturile unui specialist.
Elena Iamandi, Psiholog Clinician şi Psihoterapeut Integrativ
Elena Iamandi - Cabinet individual de psihologie
Recomandă acest cabinet
